Considerații cu privire la implicațiile legislative cauzate de Brexit
Construirea unei Uniuni Europene solide a întâmpinat de-a lungul timpului numeroase provocări. În prezent, cea mai recentă este determinată de Brexit. Noțiunea de Brexit reprezintă acronimul expresiei „British exit”, ce semnifică ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (în continuare „Regatul Unit”) din Uniunea Europeană. Deși noțiunea nu este o premieră în contextul european, amintind discuțiile cu privire la Grexit prin care se urmărea ieșirea Greciei din Zona Euro, demersurile actuale cu privire la Brexit au vocația de a deschide proceduri și discuții cu caracter de noutate. Implicațiile legislative cauzate de Brexit constituite doar unul din efectele acestui demers de a părăsi Uniunea Europeană de către Regatul Unit, prilej de elaborare a studiului de caz în legatură cu posibilitatea unui stat membru de a se retrage din Uniunea Europeană.
În data de 23 iunie 2016 cetățenii Regatului Unit au votat pentru Brexit cu un procentaj de 52%. Conform statisticilor, este remarcată o discrepanță considerabilă între regiunile Regatului Unit. În acest sens, Londra, Scoția și Irlanda de Nord au votat considerabil pentru a rămâne în Uniunea Europeană, în timp ce Midlands, Yorkshire and The Humber și North East au votat pentru părăsirea Uniunii Europene, diferențele dintre cele două categorii fiind și de peste 20%. La acest referendum au participat peste 30 de milioane de oameni, reprezentând aproximativ 72% din cetățenii Regatului Unit cu drept de vot1. Pentru ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană au votat în general persoanele cu vârsta de peste 50 de ani, precum și persoanele care au absolvit cel mult o formă de învățământ liceal2.
Cu privire la efectele juridice ale acestui referendum trebuie avute în vedere legislația națională a Regatului Unit și legislația Uniunii Europene. Astfel, potrivit legislației naționale Parlamentul este singurul în măsură a emite legi. În anul 2015 a fost adoptată Legea Referendumului Uniunii Europene3, ce poate fi coroborată cu Legea privind partidele politice, alegerile și referendumurile4 din anul 2000, însă acestea nu cuprind dispoziții cu privire la efectele juridice obligatorii ale referendumului.
Pot fi incidente discuții și cu privire la Legea privind Uniunea Europeană5 adoptată în anul 2011 de către Parlamentul Regatului Unit, prin care a fost instituită procedura obligatorie a referendumului în cazul modificării Tratatului privind Uniunea Europeană sau a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. Această lege a fost adoptată pentru a proteja suveranitatea Regatului Unit și a îngreuna procesul de cedare a suveranității către Uniunea Europeană. Consider totuși că această lege nu este aplicabilă în cazul Brexit, deoarece nu este incidentă modificarea unui tratat, ci doar aplicarea lui, iar problema suveranității nu este în sensul cedării, ci în cel al redobândirii. Dar chiar dacă s-ar aplica această lege, în urma referendumului tot ar fi obligatorie procedura parlamentară.
Având în vedere că în Regatul Unit se organizează foarte rar referendumuri, deoarece Parlamentul este suveran, iar potrivit legislației, acestea nu sunt în general obligatorii, putem trage concluzia că votul pentru Brexit este doar consultativ. Astfel, Prim-ministrul poate solicita Parlamentului să voteze asupra Brexit-ului sau poate chiar să ignore votul exprimat de cetățeni prin referendum, deoarece din punct de vedere legal nu este obligat să acționeze în acest sens. Drept urmare, putem trage concluzia că efectele referendumului vor fi mai mult politice, iar nu atât de mult juridice.
Cu privire la legislația Uniunii Europene, mecanismul de punere în aplicare a Brexit-ului este reglementat de art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht în anul 1992 și modificat prin Tratatul de la Lisabona în anul 2007, posibilitatea unui stat membru de a se retrage a fost reglementată pentru prima dată în Tratatul de la Lisabona care a intrat în vigoare începând cu anul 2009. Procedura de ieșire a unui stat din Uniunea Europeană nu a mai fost parcursă de niciun alt stat, această procedură în sine fiind reglementată la mult timp după începerea construirii Uniunii Europene în anul 1951 când a fost semnat Tratatul de la Paris privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Astfel, orice stat membru al Uniunii Europene poate hotărî să se retragă, această hotărâre fiind luată în conformitate cu normele sale constituționale. În cazul Regatului Unit, hotărârea se cuvine a fi luată de Parlament, organizat bicameral în Camera Lorzilor și Camera Comunelor.
Ce doresc antreprenorii români?
Declarativ, politicieni, analiști, sau experți recunosc importanța antreprenoriatului autohton.
În realitate, deciziile curente ale Guvernului, Parlamentului și, în cele mai multe cazuri, chiar ale autorităților locale nu fac decât să descurajeze pe cei dispuși să-și riște banii, familia, viața personală, pentru a da viață unei afaceri, pentru a fi propriul său stăpân și pentru a face profit.
Astfel, în 2016, similar cu situația din anii precedenți, Guvernul a alocat 146 mil. euro pentru investiții străine (prin condițiile impuse, greu accesibile investitorilor români) și cca. 160 mil. lei pentru susținerea celor 10 programe de stimulare a mediului de afaceri, promovate de Ministerul Economiei.
Patronatul Investitorilor Autohtoni (PIA), anterior PSP, a inițiat în 2015 și a promovat alături de un ziar de profil, în cadrul a zece dezbateri regionale, un document sinteză cu privire la situația antreprenoriatului autohton în cele 42 județe ale României.
Soluții de finanțare și consultanță fiscală pentru IMM, prin „România Durabilă”
Orientat constant pe traiectoria mediu de afaceri – dezvoltare via comunicare din perspectivă profesionistă cu finalitate aplicativă, proiectul „România Durabilă” a derulat de data aceasta o dezbatere având ca temă „Soluții de consultanță pentru IMM: de la soluții de finanțarea afacerii la consultanță fiscală”. „Economistul” a susținut evenimentul în calitate de partener media. Antreprenori și experți în investiții sau în profil juridic au purtat un dialog marcat de necesitatea utilității, subliniată de la început de moderatorul dezbaterii, Daniel Apostol. Totodată, desfășurându-se, practic, la încheierea unui semestru de aplicare a noului Cod fiscal, reuniunea a oferit și cadrul unei priviri obiective asupra impactului acestuia la nivel antreprenorial.
Susținere bancară diversificată pentru IMM-uri
Pornind de la exemple concrete de soluții dedicate finanțării întreprinderilor mici și mijlocii, discuția a permis o veritabilă incursiune în universul administrării banilor, cu trecerea în revistă a mai multor oportunități și cu evidențierea unei diversități de proiecte reușite, sub forma unor povești de succes. În acest sens, Doina Topală, director al Direcției IMM a CEC Bank, a abordat relația instituțională necesară unei conlucrări profitabile, explicând modalitățile prin care CEC-ul de recunoscută tradiție, poziționat de 11 ani în zona bancară, „susține prin creditare activitatea economică, atât la nivelul întreprinderilor mari, cât și al celor mici și mijlocii”. Printr-o diversitate de produse clar profilate, s-au dezvoltat în ultimii ani parteneriate cu valorificare în domenii variate, precum agricol, medical, turism, energie din surse regenerabile etc. Directorul Doina Topală a precizat că 20% din portofoliul CEC Bank îl formează creditele acordate pentru fermieri. Dintre produsele noi, se remarcă un credit pentru finanțarea activităților curente, a cărui valoare maximă poate ajunge la 50% din cifra de afaceri a întreprinderii pe ultimele 12 luni, credit rambursabil în 36 de luni. Cu un interes dovedit de succesiunea întrebărilor și comentariilor care au animat dialogul, a fost abordată disponibilitatea CEC Bank de susținere a antreprenorilor care accesează fonduri europene, valorificabile într-o diversitate de întreprinderi (inclusiv SRL-uri debutante), de la cabinete stomatologice la ateliere mecanice și de la pensiuni la plantații pomicole.Glonț, pe lângă Planul Juncker
România a trecut glonț pe lângă planul Juncker, adăugând astfel încă o „performanță” negativă pe lunga listă a nerealizărilor cu care cei care ne conduc ne obișnuiesc să trăim de 25 de ani încoace. Motivul este simplu și arată încă o dată un adevăr românesc trist și dureros: prostia, incompetența și neprofesionalismul puse dimpreună la treabă plasează România întotdeauna pe ultimul loc, și acum încă o dată.
De ce spun asta? Să mă explic: Știm cu toții cât de crunt a lovit ultima criza economică și financiară în structura economiei reale din Europa și mai ales în încrederea tuturor investitorilor. Lipsa de încredere în economie și în capacitatea statelor de a contribui la redresarea acesteia s-a tradus peste noapte atât în înghețarea tuturor intențiilor de investiții în proiecte private, cât și în înghețarea investițiilor publice de orice natură. Lipsa investițiilor a provocat la rândul ei un regres economic, multe state europene dezvoltate confruntându-se cu ritm de creștere economică negativă sau, în cel mai bun caz, cu stagnare. Ajuns Președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a venit cu proiectul construirii unui uriaș fond special, destinat tocmai relansării investițiilor și a redresării economice europene, un fond care să injecteze bani în proiecte europene strategice, indiferent de geografie, de politică, de naționalitatea proiectelor, dar dependent direct de natura strategică a proiectului propus a fi finanțat. Planul de investiții strategice, botezat pe scurt „planul Juncker”, încearcă practic să fie un „NEW DEAL” care să relanseze economia europeană după lovitură financiară a ultimilor ani. Planul Juncker a creat o rezervă financiară de amploare menită să restabilească încrederea și să asigure Europei resursele pentru competiția cu economia globală. Fondul European pentru Investiții Strategice va acorda, de asemenea, finanțare de risc pentru IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie din întreaga Europă. Într-o epocă de criză financiară de amploare seismică, în care principala barieră în dezvoltarea afacerilor este lipsa de finanțare, Fondul special va ajuta companiile antreprenoriale mici și mijlocii să depășească situațiile de deficit de capital, furnizând sume mai mari sub formă de participații directe de capital și garanții suplimentare pentru împrumuturile acordate IMM-urilor.
Triunghiul investițiilor strategice: Germania, Austria, Elveția. Cât de expusă e economia românească la cea a Germaniei?
Într-o conferință organizată anul acesta de revista bilingvă româno-germană DeBizz se pune în analiză prezența în România a triunghiului investițional de succes Austria-Germania-Elveția. Reiau într-o formă contrasă, analiza realizată cu această ocazie, având la bază un studiu privind gradul de expunere al statelor răsăritene la cea mai puternică economie europeană (prezentat și la București în luna Aprilie 2016). Germania este cea mai mare economie a Europei în termeni de PIB, iar de aceea problemele Germaniei nu rămân captive spațiului dintre granițele Germaniei. O privire atentă și obiectivă asupra întregii economii europene va reuși să descopere impactul direct pe care îl resimt statele Uniunii ca urmare a legăturii lor cu economia germană. Geopolitical Futures și-a îndreptat atenția asupra repercusiunilor pe care relația directă cu economia germană o are asupra a cinci state central și est-europene: Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria și România. Pe termen scurt, confruntările din Germania vor pune presiune mai mare pe primele patru din cele cinci țări, din cauza gradului mare de integrare a acestora în regimul de export german. Experții americani citați consideră că România va suferi la rândul ei „durerea” dar din motive diferite legate mai curând de propriile provocări structurale decât de legătura directă cu evoluția economiilor occidentale. Totuși, pe termen lung, luptele Germaniei pentru redresare economică pot fi – spun analiștii americani – o mare oportunitate pentru unele dintre statele CEE.
Profesorul Cezar Mereuță primește o nouă distincție academică
În ziua de miercuri, 3 august a.c. domnul profesor Cezar Mereuță, cercetător asociat la Centrul de Macromodelare Economică al Academiei Române a primit calitatea de Membru de Onoare al Academiei de Științe Tehnice din România pentru merite deosebite în abordarea interdisciplinară energetică-microeconomie, concretizată în teoria și practica analizei nodale a sistemelor de companii.
Dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara
Universitatea de Vest din Timișoara, prin Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor, a găzduit a treia ediție a Conferinței Științifice Anuale a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate – ERMAS 2016. Au participat economiști români din universități și instituții de cercetare din afara țării, precum și colegi ai acestora care activează în România. În cadrul evenimentului s-a desfășurat și conferința „Dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara”, coordonată de Universitatea de Vest din Timișoara, în contextul lansării documentului strategic „România Competitivă”. Primarul municipiului Timișoara, Nicolae Robu și primarul municipiului Arad, Gheorghe Falcă, „au semnat o rezoluție conform căreia administrațiile se angajează în a lucra la dezvoltarea metropolitană comună din punct de vedere economic, social și teritorial, având ca țintă atingerea unei populații de un milion de locuitori și creșterea calității vieții acestora.
Beneficiile prefigurate „pornind de la sinergiile posibile și de la setul de valori comune, tradiționale și moderne, identificate de organismele consultative ale celor două municipii” se referă la „crearea unui pol major de dezvoltare la nivel european”, prin parteneriat pentru „profilarea pe domeniul științei și tehnologiei, ca viitor brand al zonei de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara și specializarea inteligentă, valorificând avantajele competiționale ale Regiunii Vest, în acord cu Strategia Regională de Specializare Inteligentă”.
Viziunea pentru Dezvoltarea Metropolitană Comună Arad-Timișoara (DMCAT) este: „Împreună, două mari orașe cosmopolite Arad și Timișoara, pentru o nouă Metropolă Europeană competitivă, în vestul României! Un model multipolar de dezvoltare integrată, axat pe performanță și specializare inteligentă, capabil să valorifice oportunitățile și să genereze standarde ridicate de trai, prosperitate și competitivitate internațională printr-o abordare partenerială în folosul cetățenilor. O construcție bazată pe valori recunoscute: mentalitate deschisă, competență, pragmatism, tradiție, unitate în diversitate, verticalitate și curajul de a asuma soluții inovatoare.”
ioritățile comune ale DMCAT sunt:
„- Dezvoltarea metropolitană comună din punct de vedere economic, social și teritorial, având ca țintă atingerea unei populații de un milion de locuitori;
– Profilarea pe domeniul științei și tehnologiei, ca viitor brand al zonei de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara;
– Creșterea calității vieții locuitorilor din zona de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara;
– Creșterea mobilității și conectivității în zona de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara, în regiune și Europa;
Dezvoltarea și specializarea inteligentă, valorificând avantajele competiționale ale Regiunii Vest, în acord cu Strategia Regională de Specializare Inteligentă”.
Concretizările pentru care vor acționa autoritățile locale ale celor două municipii vizează:
– Integrarea priorităților zonei de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara în strategiile naționale, regionale, județene și locale;
– Includerea și pregătirea unui proiect pilot de Investiții Teritoriale Integrate (ITI) pentru ciclul financiar 2021-2027 destinat zonei de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara;
– Alocarea de resurse din bugetul național (programe de asistență tehnică) pentru accelerarea implementării conceptului de dezvoltare metropolitană comună Arad-Timișoara;
– Corelarea priorităților de investiții strategice ale unităților administrativ-teritoriale din DMCAT cu obiectivele zonei de dezvoltare metropolitană comună, în baza unui plan de acțiune integrat;
– Elaborarea unui „Master plan pentru dezvoltarea zonei metropolitane comune Arad – Timișoara”.
Știința și arta, creatoare de noi tehnologii
Interdisciplinar și transdisciplinar – termeni în general confundați între ei și folosiți mai ales pentru că „dă bine” – au de acum o cale în premieră la noi pentru trecere dincolo de simpla enunțare: dinspre Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale” din București (UNATC), spre domenii diverse ale cunoașterii. Arta ca sursă a unor noi tehnologii și ca suport al transferului acestora în investigație științifică și în producție formează esența Centrului Internațional de Cercetare și Educație în Tehnologii Creative – CINETic, ridicat de la zero printr-un proiect încadrat în Programul Operațional Sectorial „Creșterea competitivității economice”, deschis recent și – cel mai important – activ deja prin demersuri de cercetare. Este „un hub de creativitate și inovare, în care emoția face diferența față de ceea ce știam până acum că definește ideea de hub, pentru că starea de emoție generează creativitatea”, observă profesorul Adrian Curaj, în al cărui mandat ministerial s-a finalizat centrul de cercetare. „Avem aici întâlnirea fericită a științei cu arta”, completează prof. univ. dr. Adrian Titieni, rector al UNATC în cea mai mare parte a perioadei de lansare și implementare a proiectului, apreciind că, „acolo unde știința și arta își dau mâna, rezultă creativitate, iar creativitatea este cea care ne va duce înainte”. Este momentul ca știința să-și bazeze performanțele și beneficiile, dincolo de progresul tehnologic, și pe trăirile, capacitățile umane, apreciază profesorul, actorul și managerul Adrian Titieni. Actualul recor al UNATC, conf. univ. dr. Nicolae Mandea, evidențiază rezultatul de echipă al realizării, prin care o universitate cu profil artistic „se dovedește capabilă să desfășoare activități de cercetare de înalt nivel”. Ideea este întărită de asistent univ. drd. Alexandru Berceanu, inițiator și director al centrului CINETic: “Universitatea noastră va începe să fie un pilon în crearea de noi tehnologii și în utilizarea acestora, într-o varietate de direcții, pornind de la domeniul artisitic”.
Prin activitatea lui concretă, CINETic este definit ca „primul centru internațional specializat din România în studiul interacțiunii digitale, fiind totodată primul centru multidisciplinar cu caracter de unicitate de pe teritoriul țării noastre care va avea ca scop dezvoltarea de programe la intersecția dintre artă și tehnologie. Interacțiunea dintre om și sisteme computerizate de realitate virtuală și augmentată reprezintă un domeniu major în cercetarea internațională, fiind un element cheie în dezvoltarea tehnologică, precum și în dezvoltarea economică”. Noul centru cuprinde 6 laboratoare: Tehnici digitale creative în cinematografie; Interacțiune digitală sunet-lumină; Animație digitală; Design decor virtual și realitate augmentată; Interacțiune digitală; Dezvoltare cognitivă și psihologie aplicată prin experiențe imersive. Laboratoarele sunt dotate cu 10 linii complexe de echipamente de cercetare științifică și 10 tehnologii inovativ-creative de vârf în domeniul audiovizualului. Investiția în echipamente se trece de 3 milioane de euro. Sub aspect social-economic, punerea în funcțiune a centrului CINETic a dus la crearea a 12 locuri de muncă în domeniul cercetării.
Parcurgerea laboratoarelor, ca simplu privitor, aduce cu o călătorie inițiatică într-un mediu care provoacă la a regândi preconcepții despre dimensiuni, spațiu, „aici” și „acolo”. În sinteză și cu un apel minim la termeni tehnici, activitățile centrului permit realizarea a patru fluxuri tehnologice de cercetare inovativă unice în România: „motion capture (capturarea mișcării pe baza de senzori); măsurarea calitativă a luminii continue și discontinue; crearea fluxului integral pentru producție 3D în domeniul animației și al generării de decor virtual; măsurarea parametrilor de activare cerebrală prin intermediul unui sistem de achiziție de date fNRI (de măsurare a nivelului de oxigenare a fluxului sanguin la nivelul structurilor cerebrale prin lumină în spectrul infra-roșu)”.
Universități de elită trag un semnal de alarmă asupra „vânzătorilor” de diplome
Independent, dar consonant, Alianța Română a Universităților Tehnice – consorțiu nou format de marile instituții de profil Universitatea Politehnica din București, Universitatea Politehnica Timișoara, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Universitatea Tehnică de Construcții din București, precum și Consiliul Național al Rectorilor au lansat documente de poziție prin care trag un semnal de alarmă față de situația gravă a formării profesionale de nivel academic, mai ales în perspectiva apropiată a legiferării dreptului ca diverși furnizori de formare din afara mediului universitar să acorde diplome echivalente cu studiile de licență.
Alianța Română a Universităților Tehnice. Rectorii reprezentând elita învățământului tehnic românesc – Viorel-Aurel Șerban (Universitatea Politehnica Timișoara), Vasile Țopa (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca), Mihnea Costoiu (Universitatea Politehnica din București), Dan Cașcaval (Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași), Radu Sorin Văcăreanu (Universitatea Tehnică de Construcții din București) – au constituit, la Politehnica bucureșteană, Alianța Română a Universităților Tehnice (ARUT). Acestea „atrag atenția guvernului asupra faptului că politicile din domeniul educației – și cu precădere cele din domeniul învățământului superior – au creat dezechilibre majore la nivelul sistemului de învățământ și au fost luate fără consultarea instituțiilor relevante din domeniu, cu riscuri foarte grave pentru viitorul apropiat al economiei și educației naționale”. Consorțiul își afirmă „ca principală preocupare calitatea formării resursei umane în relație cu piața muncii” și anunță „o analiză extensivă a implementării procesului Bologna în contextul României”, considerând „că o astfel de analiză ar putea reprezenta o imagine clară și cuantificabilă a performanței modelului implementat în țara noastră și a modelului în care instituțiile de învățământ superior pot aborda noi perspective prin care să își optimizeze performanțele”, având în vedere că „resursa umană specializată este fundamentul creșterii economice”.
ARUT semnalează situația actuală a sistemului nostru educațional: „1) Prevederea legală cu privire la alocarea a 6% din PIB nu a fost respectată.
În 2015, alocarea a fost de 3,7% din PIB, sub circumstanțele în care România este una dintre țările din Uniunea Europeană cu cea mai mică finanțare acordată învățământului. 2) Finanțarea per student a scăzut în fiecare an. 3) Guvernul a oferit majorări salariale succesive fără să aloce, în realitate, buget pentru aceste creșteri. Promisiunile Guvernului au fost, astfel, suportate în mod independent de către universități, fără a se oferi o opțiune pentru menținerea stabilității bugetelor instituționale. 4) Deciziile instanțelor de acordare retroactivă a unor drepturi salariale, ca urmare a unor erori de natură legislativă – generate, așadar, de Guvern sau Parlament – au necesitat, în numeroase cazuri, suplimentarea fondurilor din venituri extrabugetare. 5) România este pe ultimul loc în UE în ceea ce privește proporția din PIB acordată cercetării. 6) În ciuda acestor uriașe dezechilibre create la nivelul bugetelor instituțiilor de învățământ superior, singurul instrument prin care universitățile pot spera să creeze stabilitate – Fondul Social European – este încontinuu obstrucționat în traseul lui către beneficiari. Întârzierile enorme în etapele contractării, precum și politicile care îngreunează desfășurarea procedurilor fac ca proiectele cu finanțare europeană – un instrument care ar trebui să fie activ și ușor de accesat – să fie un demers riscant pentru multe instituții”.
ARUT solicită: „1) Retragerea OUG 20/2016 pentru modificarea și completarea OUG 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016; 2) Creșterea semnificativă a finanțării pe student; 3) Stabilirea unor termene limită pentru atingerea a 6% din PIB pentru educație și 1% din PIB pentru cercetare; 4) Optimizarea procesului de depunere și implementare a proiectelor, astfel încât acestea să poată fi contractate și implementate/derulate fără dificultăți și ambiguități. Reglementările europene în acest sens prevăd consultarea publică a măsurilor legislative cu impact economic și social la nivel național, deși recomandările instituțiilor sunt rareori luate în considerare în România. 5) Susținerea legii privind deducerea fiscală cu privire la cheltuielile de cercetare-dezvoltare, similar cu alte domenii strategice conexe, cum ar fi IT”. ARUT cere „eliminarea posibilității ca furnizori de formare care nu se supun niciunei proceduri de asigurare a calității <<să vândă>> diplome de nivel universitar fără nicio acoperire în competențele absolvenților”.
Viorel-Aurel Șerban, rectorul Universității Politehnica Timișoara, președintele ARUT: “Domeniul științelor inginerești asigură consolidarea economiei românești. Ne propunem ca în etapa imediat următoare să cristalizăm un pachet de reglementări, un pachet de propuneri”.
Mihnea Costoiu, rectorul Universității Politehnica din București: „Până în acest moment, pentru nivelurile de calificare 6, 7, 8 (licență, master, doctorat), singurele abilitate să ofere calificări sunt universitățile. Ceea ce se încearcă în această perioadă este să se introducă începând cu nivelul de calificare 6 furnizori neautorizați de formare profesională, ceea ce ar fi un precedent extrem de periculos. Universitățile au tot procesul de acreditare intern și internațional parcurs. Acum, ar urma să vină tot felul de SRL-uri aprobate de comitetul sectorial din județul X, să facă nivelul de calificare licență. Înseamnă că ne batem joc de toată formarea profesională din România!”
Vasile Țopa, rectorul Universității Tehnice din Cluj-Napoca: “Presiunea pe universitățile tehnice a crescut foarte mult. România are nevoie astăzi mai mult decât oricând de ingineri bine pregătiți”.
Dan Cașcaval, rectorul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași: „Vom demara mobilități, schimburi de bune practici, la nivelul celor cinci universități, atât în ceea ce privește studenții, cât și cadrele didactice”
Radu Văcăreanu, rectorul Universității Tehnice de Construcții din București: „Unificarea vocilor universităților tehnice din România va contribui substanțial la mesajul puternic pe care trebuie să îl dăm, asumat la nivel de societate, dar care de fapt nu are finalitate. Prin toate strategiile spunem că domeniul ingineriei este important, dar în același timp rămânem cu declarația”.
Consiliul Național al Rectorilor. CNR, sub semnătura președintelui Sorin Mihai Cîmpeanu, rectorul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, “consideră că este de netolerat ca o calificare de nivel universitar 6 – licență, cum ar fi spre exemplu cea de marketing manager, să poată fi obținută în decurs de câteva zile/săptămâni (7 zile pentru exemplul menționat) fără nicio limitare în ceea ce privește specializarea de licență pe care cursantul ar trebui să o fi absolvit anterior, după plata unei sume, câteodată derizorii – 195 lei, către un furnizor de educație care nu s-a supus niciodată unei evaluări a calității/unui proces de acreditare. Calificări similare sunt obținute prin programe de formare de licență sau chiar de master, în învățământul superior”. Citând documente europene privind educația adulților și reamintind că “Guvernul României și-a propus crearea unui sistem de asigurare a calității, monitorizare și evaluare pentru ÎPV” (învățare pe toată durata vieții), CNR “consideră ca o prioritate națională dezvoltarea sistemului de formare profesională, la toate nivelurile, pentru a răspunde cerințelor pieței muncii, dar numai în condițiile stipulate prin Ordonanța 75/2005 privind asigurarea calității educației: «Furnizorii de educație trebuie să funcționeze astfel încât prin calitatea activității lor să satisfacă încrederea publică, iar învățământul să se afirme ca bun public»”. Ca urmare, CNR “solicită guvernului respectarea prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, Ordonanței 75/2005, cu completările și modificările ulterioare, precum și a practicilor internaționale, să acționeze în vederea atingerii obiectivelor asumate prin strategia națională în domeniu și să elimine posibilitatea ca furnizori de formare care nu se supun niciunei proceduri de asigurare a calității să ofere diplome de nivel universitar fără nici o acoperire în competențele absolvenților”. De asemenea, CNR semnalează: „Există o așteptare enormă din partea întregii societății pentru creșterea calității procesului educativ la toate nivelurile, aceasta fiind o preocupare permanentă pentru universitățile membre CNR. Trebuie să admitem, chiar și în contextul unui sistem de asigurare a calității care își are originea în anii ’90, că nu întotdeauna rezultatele activității unora dintre universități sau pentru anumite programe de studii, corespund așteptărilor publice. În aceste condiții, cine garantează acoperirea diplomelor eliberate de furnizori autorizați, care funcționează în absența unor proceduri de evaluare externă a calității, în ceea ce privește competențele absolvenților?”
