Mohamed A. El-Erian
consilier economic șef la Allianz
O glumă veche despre compromisuri înșelătoare vă cere să vă imaginați cel mai rău dușman aruncându-se în prăpastie la volanul celei mai noi mașini a dumneavoastră. Ați fi fericit de moartea inamicului sau devastat de distrugerea mașinii? Pentru mulți, forma redresării economice la nivel mondial, atât de mult sperată, cât și atât de necesară, reprezintă o dilemă similară. În absența unei reluări deopotrivă a politicilor naționale și a coordonării internaționale, impulsul semnificativ al creșterii preconizate în 2021 va fi foarte inegal, atât la nivelul țărilor, cât și în interiorul acestora. Cu aceasta vine o serie de riscuri care ar putea face creșterea în anii următori mai puțin robustă decât poate și decât ar trebui să fie. Pe baza informațiilor actuale, mă aștept ca o creștere rapidă în China și Statele Unite să conducă la o expansiune globală de 6% sau mai mult în acest an, comparativ cu o contracție de 3,5% în 2020. Dar, în timp ce Europa ar trebui să scape din recesiunea adâncă în care s-a scufundat, recuperarea va fi cel mai probabil domoală. O parte din lumea emergentă se află într-o poziție și mai dură.
O mare parte din această divergență, atât reală, cât și anticipată, provine din variații ale unuia sau mai multora dintre cinci factori. Controlul infecțiilor cu COVID-19, inclusiv răspândirea de noi variante de
coronavirus, este în mod clar crucial. La fel este distribuirea și administrarea vaccinurilor (care include asigurarea aprovizionării, depășirea obstacolelor instituționale și asigurarea absorbției publice). Un al treilea factor este rezistența financiară, care în unele țări în curs de dezvoltare implică gestionarea preventivă a dificultăților din recenta creștere a datoriilor. Apoi vin calitatea și flexibilitatea procesului de elaborare a politicilor și, în cele din urmă, tot ceea ce rămâne în rezervoarele de capital social și de rezistență umană.
Cu cât sunt mai mari diferențele dintre și în interiorul țărilor, cu atât sunt mai mari provocările pentru sustenabilitatea recuperării din acest an. Aceasta reflectă o gamă largă de factori de sănătate, economici, financiari și socio-politici.
Într-un recent comentariu, am explicat de ce un progres global mai uniform în vaccinarea COVID-19 este important chiar și pentru țările ale căror programe naționale de imunizare sunt cu mult înaintea pachetului. Fără un progres universal, „vaccinatorii” de vârf se confruntă cu o alegere dificilă între riscul importului de noi variante de virus din străinătate și conducerea unei economii de cetate, în care guvernele, gospodăriile și firmele adoptă o mentalitate protecționistă, de buncăr. Recuperările economice inegale privează țările individuale de vântul din spate al expansiunii sincronizate, în care creșterea simultană a producției și a veniturilor alimentează un ciclu virtuos de bunăstare economică generalizată. De asemenea, acestea cresc riscurile protecționismului comercial și al investițiilor, precum și perturbările lanțurilor de aprovizionare.
Apoi, există perspectiva financiară. Creșterea dinamică a SUA, împreună cu așteptările mai mari ale inflației, au dus la creșterea ratelor dobânzii de piață, cu efecte secundare pentru restul lumii. Și mai sunt multe. Oficialii Băncii Centrale Europene s-au plâns deja de „înăsprirea nejustificată” a condițiilor financiare din zona euro. Creșterea ratelor dobânzii ar putea submina, de asemenea, paradigma dominantă pe piețele financiare – și anume încrederea ridicată a investitorilor în injecții de lichidități ample, previzibile și eficiente de către băncile centrale importante din punct de vedere sistemic, ceea ce i-a încurajat pe mulți să se aventureze cu mult dincolo de habitatul lor natural, asumându-și riscuri considerabile dacă nu cumva chiar excesive și iresponsabile. Pe termen scurt, lichiditatea ridicată a sporit finanțarea ieftină în multe țări și companii. Dar inversările bruște ale fluxurilor de fonduri, precum și riscul crescând de accidente de piață cumulative și greșeli de politică, ar putea provoca perturbări grave. În cele din urmă, redresarea economică inegală riscă să agraveze veniturile, bogăția și decalajele de oportunități pe care criza
COVID-19 le-a extins deja enorm. Cu cât este mai mare inegalitatea, în special în ceea ce privește oportunitatea, cu atât este mai clar sentimentul de alienare și marginalizare, iar polarizarea politică mai probabilă va împiedica elaborarea de politici bune și în timp util.
Dar, în timp ce vechea glumă se bazează pe inevitabilitatea unor compromisuri dure, există o cale de mijloc pentru economia globală în 2021 și nu numai – una care menține o recuperare robustă și ridică simultan țările, grupurile și regiunile dezavantajate. Acest lucru necesită atât adaptări politice naționale, cât și internaționale.
Politicile naționale trebuie să accelereze reformele care combină ajutorul economic cu măsurile de încurajare a creșterii mult mai incluzive. Nu este vorba doar de îmbunătățirea productivității umane (prin recalificare a forței de muncă, reforme educaționale și o mai bună îngrijire a copiilor) și productivitatea capitalului și a tehnologiei (prin îmbunătățiri majore la infrastructură și acoperire). Pentru a reveni mai bine și mai corect, factorii de decizie politică trebuie să ia în considerare acum rezistența la climă ca o contribuție critică pentru luarea unor decizii mai cuprinzătoare.
Alinierea politicilor globale este de asemenea vitală. Lumea este norocoasă că a beneficiat inițial de politici naționale corelate (spre deosebire de politici coordonate) ca răspuns la criza COVID-19, marea majoritate a țărilor optând în avans pentru un all-in, orice-ar fi nevoie, întreaga abordare guvernamentală. Dar fără coordonare, pozițiile politice vor fi din ce în ce mai diferite, întrucât economiile mai puțin robuste se confruntă cu vânturi externe suplimentare într-un moment de scădere a fluxurilor de ajutor, reducere incompletă a datoriilor și investiții străine directe ezitante.
Având în vedere că SUA și China conduc o creștere semnificativă, economia globală are ocazia să iasă dintr-un șoc pandemic care a afectat mulți oameni și, în unele cazuri, a șters un deceniu de progrese în ceea ce privește reducerea sărăciei și alte obiective socio-economice importante. Dar fără adaptări politice la nivel național și internațional, această revenire ar putea fi atât de inegală, încât epuizează prematur perioada prelungită de creștere mai rapidă și mult mai incluzivă și durabilă de care are nevoie cu disperare economia globală.
© Copyright: https://www.project-syndicate.org/
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol / ClubEconomic.ro
