Ce facem cu economia României?

Date:

În numărul din decembrie 2018 al revistei ECONOMISTUL, dedicat Centenarului înfăptuirii României Mari, Daniel Apostol se întreba: „Creștem sau descreștem la împlinirea Centenarului? Cum ne pregătim pentru următorii 100 de ani? Și deloc de ignorat: încotro merge astăzi România?”.

Eu mi-aș permite să dau un răspuns la întrebarea lui Daniel Apostol: „Deocamdată România crește, dar nu se dezvoltă”.
Încă din primul număr al apariției publicației ECONOMISTUL ca revistă, subsemnatul am deschis editorialul cu întrebarea: „Ce facem cu economia României?”.
De atunci și până astăzi, cu o consecvență evidentă, în paginile sale
ECONOMISTUL a abordat număr de număr probleme majore ale economiei, prin opinii ale specialiștilor, analize instituționale, dar, mai ales, prin prezentarea de propuneri și soluții pentru reconfigurarea unei economii a României în care să primeze interesul național, dar evident printr-o integrare accelerată în UE, o uniune care ea însăși este într-un proces de restructurare.


Reuniunea UE la nivel înalt din 9 mai 2019 de la Sibiu va da răspuns la multe probleme privind viitorul Uniunii.
În noile condiții de evoluție a economiei europene și mondiale, când asistăm la o reechilibrare a mondo-globalizării cu interesele fiecărei națiuni, se impune o schimbare radicală a modului de a gândi și administra economia României.

În prezent, economia României, din cauza faptului că în perioada tranziției a fost dominant principiul „Merge așa cum vrem noi, politicienii”, se confruntă cu o multitudine de probleme, multe dintre ele bine cunoscute de ani de zile, dar lăsate, în principal pe fondul luptei partizane, fără o abordare profundă în zona soluțiilor și a direcțiilor de dezvoltare, abordare care să permită progresul economic și social al țării în consens cu economiile moderne din spațiul economic și social al Uniunii Europene în care am fost introduși în anul 2007, dar fără a fi bine pregătiți.

Capitalismul în România ultimilor 28 de ani, ca opțiune doctrinară de organizare și administrare politică și economică a țării, are o construcție eclectică, neconvingătoare și neeficientă pentru a realiza o economie națională competitivă și complementară economiei Uniunii Europene. Cu toate că în ceea ce privește întinderea, ponderea geografică și populația, România ocupă locul șapte în Uniunea Europeană, țara noastră continuă să fie un stat periferic al acestei comunități și, din păcate, în ultimii ani, chiar să fim, uneori, definiți ca stat membru problemă, deși în mod cert este incorect.

Paradoxal, după ce am fost primiți în Uniunea Europeană, în intervalul 2007-2018, în loc să asistăm la un proces normal de reforme structurale economice care să ne apropie într-un ritm mai alert de nivelurile de dezvoltare ale statelor membre ale UE – unul din principalele scopuri ale politicii UE –, din contră, la mulți dintre indicatorii economico-sociali România a pierdut pozițiile avute înainte de 2007, situându-se în cele mai multe cazuri pe ultimul sau penultimul loc în Europa.

Prezența capitalului străin în economia României, deși poate fi socotită un lucru pozitiv, o necesitate, deoarece forța capitalului românesc, mai ales a celui privat, este firavă, fără capacitatea de a investi în tehnologii moderne, de a fi competitiv pe o piață concurențială externă extrem de dură, ne face, totuși, să înțelegem că interesele investitorilor străini, mai ales ale companiilor multinaționale, nu sunt legate de România decât pentru obținerea unui profit imediat cât mai mare.

Iar dacă sunt semne de ineficiență sau de criză, cum au fost în ultimii ani, ele își restrâng activitatea din țara noastră pentru a-și proteja societățile din țara-mamă sau, după caz, se retrag cu toate efectele economice negative pentru economia românească: diminuarea sau închiderea unor activități productive sau de servicii, reducerea sau dispariția de locuri de muncă, scăderea salariului și a nivelului de trai, micșorarea surselor financiare pentru bugetul statului, scăderea fondurilor financiare pentru educație, sănătate, creșterea prețurilor, inflație etc.

Privită obiectiv, starea prezentă precară a economiei românești are cel puțin două explicații, care se pot constitui și în cauze ale situației negative actuale:

a) între 1990-2007, în absența unor programe clare, coerente ale guvernelor care s-au succedat la administrarea țării, de reorganizare și reformare a economiei planificate în vederea realizării unei economii capitaliste de piață funcționale, au lipsit preocupările guvernanților pentru reformele în sectoarele vitale ale economiei, privatizarea economiei de stat făcându-se, în principal, conform intereselor de partid și, cu deosebire, în folosul elitei și al clientelei politice;

b) după 2007, odată cu primirea în UE, în loc să se elaboreze o strategie postaderare deasupra intereselor partizane, procesul de reformare structurală a fost și este în mod deliberat întârziat, ba chiar ținut pe loc pentru a putea fi găsite proceduri prin care să fie protejate aceleași interese ale elitei și clientelei politice, ultima devenind chiar transpartinică, în condițiile noi mult mai drastice determinate de monitorizarea de către UE a utilizării fondurilor europene și a banului public.

Față de aceste concluzii deloc de contestat, în ultima perioadă, este din ce în ce mai evident că instituțiile statului chemate să administreze politic, economic și social țara sunt în anchiloză generalizată, existând pericolul real de destructurare a organizării statale, guvernul caută soluții politice interne, fără adresabilitate națională clară, iar parlamentul și justiția, practic, nu mai funcționează după reguli generatoare de încredere și responsabilitate. Este tot mai evident că actuala clasă politică, indiferent de cine s-ar afla la guvernare, nu poate să-și depășească limitele și să asigure cadrul normativ care să conveargă spre ideea unui prezent și viitor favorabile dezvoltării economiei societății românești. Și în această stare de realități apare firesc întrebarea: Ce facem cu economia României?

Trebuie folosită oportunitatea exercitării de către România a președinției Consiliului European și să fie reașezate relațiile României cu UE, unde în concordanță cu regulile uniunii să primeze interesul național.

A venit momentul ca în România să se pună un stop categoric situației actuale, să se treacă urgent la o reformă politică, economică și socială reală, pentru a restructura și moderniza din temelii țara care, repet, în prezent, se află într-un accelerat proces de destructurare. Este obligatoriu să se redefinească în termenii clasici ai științei economice noile structuri sistemice complexe de activități economico-sociale, modelate judicios prin instrumente ale guvernării și administrării deasupra intereselor partizane și în consens cu viitoarele politici economice ale Uniunii Europene, dar să fim atenți că ele însele sunt în curs de reajustare.

Pentru a ieși din situația actuală a fragilității instituțiilor statului român, cu efecte grave pentru economia țării, fragilitate generată de precaritatea, arbitrariul, confuzia, instabilitatea, dar mai ales de aberația unor acte legislative, multe dintre ele realizate la asaltul influenței din străinătate și în scopul unor interese care dăunează României, Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale – ASPES – a luat inițiativa realizării unui demers: „MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UE. ROMÂNIA – ORIZONT 2040”.

Este un demers al mediului academic, universitar, al mediului de afaceri, al societății civile și al tinerei generații, care se desfășoară sub egida Academiei Române, Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie, într-un parteneriat al ASPES cu AGER, AFER, ASE București, România Durabilă, SAMRO, ACPR și organizațiile de tineret, studenți și elevi.
Deschidem cu acest număr al revistei ECONOMISTUL prezentarea opiniilor participanților la dezbateri, al căror scop este de a găsi modelul economic adecvat României privit din perspectiva prezentului și a orizontului anului 2040.

Este evident că trecutul, bun sau rău cum a fost el, nu mai poate fi schimbat, dar este foarte important să învățăm din greșelile făcute, să încurajăm lucrurile bune, astfel încât să putem creiona un viitor economico-social al României care să asigure odată cu creșterea economică și dezvoltarea României.

Rezultatele demersului ASPES „Modelul economic românesc în UE.
România – Orizont 2040” vor fi prezentate într-un forum național în luna iunie 2019 cu invitarea președintelui României, președinților Senatului și Camerei Deputaților, prim-ministrului guvernului și reprezentanților Comisiei Europene.

Constantin Boștină
Constantin Boștină
Domnul dr. ec. Constantin Boştină este preşedinte al Asociaţiei pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale şi director al revistei Economistul.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate