Construirea unei Uniuni Europene solide a întâmpinat de-a lungul timpului numeroase provocări. În prezent, cea mai recentă este determinată de Brexit. Noțiunea de Brexit reprezintă acronimul expresiei „British exit”, ce semnifică ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (în continuare „Regatul Unit”) din Uniunea Europeană. Deși noțiunea nu este o premieră în contextul european, amintind discuțiile cu privire la Grexit prin care se urmărea ieșirea Greciei din Zona Euro, demersurile actuale cu privire la Brexit au vocația de a deschide proceduri și discuții cu caracter de noutate. Implicațiile legislative cauzate de Brexit constituite doar unul din efectele acestui demers de a părăsi Uniunea Europeană de către Regatul Unit, prilej de elaborare a studiului de caz în legatură cu posibilitatea unui stat membru de a se retrage din Uniunea Europeană.
În data de 23 iunie 2016 cetățenii Regatului Unit au votat pentru Brexit cu un procentaj de 52%. Conform statisticilor, este remarcată o discrepanță considerabilă între regiunile Regatului Unit. În acest sens, Londra, Scoția și Irlanda de Nord au votat considerabil pentru a rămâne în Uniunea Europeană, în timp ce Midlands, Yorkshire and The Humber și North East au votat pentru părăsirea Uniunii Europene, diferențele dintre cele două categorii fiind și de peste 20%. La acest referendum au participat peste 30 de milioane de oameni, reprezentând aproximativ 72% din cetățenii Regatului Unit cu drept de vot1. Pentru ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană au votat în general persoanele cu vârsta de peste 50 de ani, precum și persoanele care au absolvit cel mult o formă de învățământ liceal2.
Cu privire la efectele juridice ale acestui referendum trebuie avute în vedere legislația națională a Regatului Unit și legislația Uniunii Europene. Astfel, potrivit legislației naționale Parlamentul este singurul în măsură a emite legi. În anul 2015 a fost adoptată Legea Referendumului Uniunii Europene3, ce poate fi coroborată cu Legea privind partidele politice, alegerile și referendumurile4 din anul 2000, însă acestea nu cuprind dispoziții cu privire la efectele juridice obligatorii ale referendumului.
Pot fi incidente discuții și cu privire la Legea privind Uniunea Europeană5 adoptată în anul 2011 de către Parlamentul Regatului Unit, prin care a fost instituită procedura obligatorie a referendumului în cazul modificării Tratatului privind Uniunea Europeană sau a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. Această lege a fost adoptată pentru a proteja suveranitatea Regatului Unit și a îngreuna procesul de cedare a suveranității către Uniunea Europeană. Consider totuși că această lege nu este aplicabilă în cazul Brexit, deoarece nu este incidentă modificarea unui tratat, ci doar aplicarea lui, iar problema suveranității nu este în sensul cedării, ci în cel al redobândirii. Dar chiar dacă s-ar aplica această lege, în urma referendumului tot ar fi obligatorie procedura parlamentară.
Având în vedere că în Regatul Unit se organizează foarte rar referendumuri, deoarece Parlamentul este suveran, iar potrivit legislației, acestea nu sunt în general obligatorii, putem trage concluzia că votul pentru Brexit este doar consultativ. Astfel, Prim-ministrul poate solicita Parlamentului să voteze asupra Brexit-ului sau poate chiar să ignore votul exprimat de cetățeni prin referendum, deoarece din punct de vedere legal nu este obligat să acționeze în acest sens. Drept urmare, putem trage concluzia că efectele referendumului vor fi mai mult politice, iar nu atât de mult juridice.
Cu privire la legislația Uniunii Europene, mecanismul de punere în aplicare a Brexit-ului este reglementat de art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht în anul 1992 și modificat prin Tratatul de la Lisabona în anul 2007, posibilitatea unui stat membru de a se retrage a fost reglementată pentru prima dată în Tratatul de la Lisabona care a intrat în vigoare începând cu anul 2009. Procedura de ieșire a unui stat din Uniunea Europeană nu a mai fost parcursă de niciun alt stat, această procedură în sine fiind reglementată la mult timp după începerea construirii Uniunii Europene în anul 1951 când a fost semnat Tratatul de la Paris privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Astfel, orice stat membru al Uniunii Europene poate hotărî să se retragă, această hotărâre fiind luată în conformitate cu normele sale constituționale. În cazul Regatului Unit, hotărârea se cuvine a fi luată de Parlament, organizat bicameral în Camera Lorzilor și Camera Comunelor.
O notificare necesară, dar fără un termen precis
Procedura de ieșire din Uniunea Europeană este declanșată prin trimiterea unei notificări către Consiliul European, urmând ca Uniunea Europeană să negocieze condițiile de retragere și să încheie un acord în acest sens. Însă, perioada de timp în care această notificare trebuie transmisă nu este reglementată legal. Acordul va fi încheiat de către Consiliu în numele Uniunii Europene, care va hotărî cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European. În această procedură dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană se impun a fi coroborate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene încheiat la Roma în anul 1957 și modificat prin Tratatul de la Lisabona din anul 2007, astfel majoritatea calificată este definită ca fiind egală cu cel puțin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puțin 65% din populația respectivelor state. Pentru a calcula majoritatea calificată vor fi avute în vedere doar cele 27 de state membre rămase, deci Regatul Unit va fi desprins în această procedură de Uniunea Europeană.
Teoretic, trimiterea notificării ar putea fi amânată și câțiva ani, perioadă în care ar putea fi purtate negocieri, însă nu în temeiul art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ci doar pentru a se evita Brexit-ul.
Deși varianta excluderii din cadrul Uniunii Europene nu este reglementată legal, s-ar putea face uz de prevederile art. 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, conform cărora Consiliul, constatând existența unei încălcări grave și persistente a valorilor fundamentale ale Uniunii Europene de către un stat membru, după ce a invitat acel stat membru să-și prezinte observațiile, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să suspende anumite drepturi care îi revin statului membru în cauză, în urma aplicării tratatelor, inclusiv dreptul de vot în Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru. Procedând în acest fel, Consiliul ține seamă de eventualele consecințe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice și juridice. Acest mecanism ar putea fi folosit atât pentru a determina Regatul Unit sa declanșeze art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cât și pentru a determina Regatul Unit să rămână în Uniunea Europeană.
Cu privire la notificarea Consiliului European în legătură cu hotărârea de a ieși din Uniunea Europeană, apreciez că aceasta se impune a fi trimisă de către Guvernul Regatului Unit prin Prim-ministru, în temeiul atribuțiilor sale de organ executiv, după ce a fost adoptată legea de ieșire din Uniunea Europeană de către Parlamentul Regatului Unit, în temeiul atribuțiilor sale legislative și al principiului suveranității.
Efectele cauzate de Brexit, în plus față de problemele de procedură și de calificare legislativă cauzate de ineditul acestui demers, vor viza și multe alte aspecte care se impun a fi analizate de către persoane calificate în acest sens. Efectul social este evident, la fel ca și efectul economic. Politica Uniunii Europene este cu acest prilej pusă la încercare. Multe din problemele Brexit-ului vor fi rezolvate politic, cum ar fi statutul cetățenilor Regatului Unit care lucrează în cadrul instituțiilor europene, dar și statutul cetățenilor statelor membre care lucrează în Regatul Unit. În orice caz, toate aceste efecte vor fi produse în timp. Cu privire la relația viitoare a Regatului Unit cu Uniunea Europeană, tot prin decizii politice va fi rezolvată, însă până la retragerea voluntară efectivă, Regatul Unit își va păstra calitatea de stat membru, ținut fiind să își respecte toate obligațiile, iar pe de altă parte drepturile vor fi în principiu aceleași. Doar în anumite situații drepturile vor fi diminuate după demararea procedurii de retragere, cum ar fi dreptul de a participa la ședințele Consiliului European în care este votată retragerea din Uniunea Europeană.
Cu privire la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nu este o instituție a Uniunii Europene, fiind formată din 47 de state, inclusiv Regatul Unit, astfel relația cu acestă instituție nu va fi afectată de Brexit.
A fost cândva o piață unică europeană
Piața unică europeană este una din marile realizări ale Uniunii Europene, iar decizia de retragere va afecta poziția Regatului Unit. În cadrul pieței unice, cetățenii statelor membre pot circula liber, pot locui, se pot angaja, studia și beneficia de pensie în altă țară a Uniunii Europene, iar întreprinderile își pot desfășura activitatea în mod liber pe întreg teritoriul celor 28 de state membre. În cadrul pieței unice, populația, bunurile, serviciile și capitalul pot circula ca și când ar fi într-o singură țară. Regatul Unit participă la piața unică în temeiul calității de membru al Uniunii Europene, pierderea acestei calități va determina și pierderea accesului la piața unică, însă pentru a avea acces în continuare, temeiul juridic poate consta într-un acord bilateral. În prezent, state, precum Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Elveția participă la piața unică fără a fi membre ale Uniunii Europene, însă sunt supuse anumitor limitări, plătesc taxe și adoptă anumite legi europene.
România este membră a Uniunii Europene din anul 2007, perioadă în care a pus în practică numeroase reforme instituționale și politici europene. Statutul de membru incubă României atât drepturi, cât și obligații. Astfel, România va lua parte la negocieri și va vota în cadrul Consiliului European cu privire la Brexit, în acest sens Președintele României sau Prim-ministrul va efectua demersurile necesare. În cadrul Parlamentului European, vocea României poate fi auzită prin europarlamentarii săi în cadrul aprobării Acordului de retragere. De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe va fi implicat activ în soluționarea problemelor cetățenilor români aflați în Regatul Unit.
În concluzie, valurile create de Brexit se răsfrâng atât asupra Uniunii Europene, cât și asupra statelor Uniunii Europene, printre care și România. Cu toate că Uniunea Europeană este un proiect de durată, aflat încă în construcție, cu acest prilej și alte state analizează varianta retragerii. Dacă va fi tratat corect, Brexit-ul poate constitui un prilej de coeziune și perfecționare, însă pe de altă parte poate cauza segregarea și crearea altor alianțe. În acest sens efectele cauzate de Brexit sunt cu precădere politice, cu un profund impact economic și social, însă au nevoie de construcții juridice pentru a putea fi puse în aplicare.
