Europa a început în anul 1968, prin semnarea contractului dintre Austria și URSS, construcția primului gazoduct pentru transportul gazelor naturale către Europa. A fost momentul începerii construcției dependenței de importurile de energie a Europei.
Necesarul de valută și bunuri al URSS și necesarul de energie al vestului Europei au deschis o colaborare reciproc avantajoasă, care a contribuit la bunăstarea ulterioară a Europei bazată pe energie suficientă și ieftină.
Anii au trecut, dependența Europei s-a accentuat, gazele și celelalte forme de energie ieftină din Rusia au adus venituri frumoase la bugetele țărilor europene prin sistemele de taxare și accizare impuse energiei (atunci când ai o energie ieftină există disponibilitatea de a veni cu adausuri până la limita puterii de cumpărare/ acceptate), dar și pentru firme și persoane fizice din vestul Europei. Astfel, lucrurile au evoluat până în anul 2020 la o dependență de importuri de 70,4% din energia primară a UE (inclusiv uraniu), din care 27,4% de energia primară din Rusia.
Accentuarea îngrijorării față de epuizarea resurselor de energie primară în lume, dar și în Europa, a determinat tragerea unui semnal de către UE, îmbrăcat într-o formă frumoasă și nealarmistă – Green Deal – prin care s-au promovat dezvoltarea unor surse alternative care să reducă dependența de importuri de energie primară. Astfel, în ultimii ani Europa și-a crescut ponderea energiei din resurse regenerabile, dar creșterea consumului de energie nu a redus semnificativ dependența de importuri.
Mixul de energie primară la nivelul UE în anul 2020
Dependența de energie primară din import a statelor membre ale UE în anul 2020
Dependența mare de importurile esențiale ale Europei, coroborată cu dependența mare de o singură sursă, care este și cea mai ieftină, creează o vulnerabilitate economică, socială și securitară, care ar putea fi trecută doar printr-o unire a forțelor și o coordonare unitară a țărilor membre ale UE. Acțiunile individuale deja întreprinse de mai multe țări: unele dând fuga în Africa de Nord, altele în Norvegia etc., dovedesc că așa cum s-a întâmplat în pandemie, fiecare caută să și rezolve problema individual, doar că de data aceasta, având în vedere miza, e posibil să apară o bătaie între state pe aceleași cantități și astfel o nouă escaladare a prețurilor.
Preocuparea privind escaladarea conflictului din Ucraina și modul în care acesta poate afecta livrarea gazelor din Federația Rusă în Europa au existat mai multe analize realizate în ultima perioadă privind modul în care Europa poate face față unei sistări a gazelor naturale dinspre Federația Rusă în perioada următoare.
Chiar dacă se pleacă de la aceleași măsuri care pot să fie aplicate în anul 2022, estimarea impactului acestora este diferit:
- păstrarea cantităților de gaze existente încă în depozitele subterane,
- posibilitatea suplimentării importurilor de LNG,
- suplimentarea cantităților importate pe conducte din alte zone decât Rusia,
- redeschiderea unor zăcăminte parțial închise din alte considerente decât cele tehnice (Groningen),
- redeschiderea unor centrale pe cărbune sau centrale nucleare care ar putea disponibiliza gazele naturale arse pentru a produce energie electrică,
- schimbarea fluxurilor de gaze pentru a suplimenta cantitățile de gaze în special în țările cu dependență de 100% de gazul rusesc (Bulgaria, țările baltice, Finlanda),aplicarea unor măsuri de eficiență energetică în anul 2022.
Studiul realizat de Aurora Energy Research arată că în anul 2022 se poate reduce necesarul de gaze din Rusia la un nivel estimat la 5% din necesarul anului 2022, respectiv cca 25 mld. mc/an 2022 (cca 15% din importul anului 2021). Același studiu arată că în anul 2023, necesarul de gaze din Rusia ar fi de 15 mld. mc/an, respectiv 3% din necesarul de gaze al anului 2023 (cca 9% din importul anului 2021).
Un studiu realizat de think thankul BRUEGEL arată că se poate reduce necesarul de energie din Rusia la 0% începând cu anul 2022.
Studiul AEI Alimentarea cu energie a Europei, în perspectiva crizei UE – Rusia arată că la nivel teoretic în anul 2022 și 2023 se poate reduce necesarul de energie din Rusia la 0%.
Aceste scenarii teoretice se pot materializa doar în situația în care UE ar acționa unitar ca o singură națiune, care să renunțe la pozițiile privilegiate deținute de unele dintre țările europene și să evite canibalizarea pe aceleași surse de gaze și mai ales să socializeze costurile unei astfel de acțiuni, foarte scumpă, la nivelul întregii Europe.
