Revista ECONOMISTUL, începând cu luna martie 2023, găzduiește publicarea unei serii de articole semnate de europarlamentari, parlamentari români, miniștri, antreprenori români și reprezentanți ai patronatelor, academicieni, cadre didactice universitare și cercetători, pe tema RECONSTRUCȚIEI ECONOMICE, SOCIALE ȘI EDUCATIVE A ROMÂNIEI în cadrul demersului „MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI NU NUMAI. ROMÂNIA – ORIZONT 2040”, inițiat de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico Sociale – ASPES –, în parteneriat cu Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice (ASE) din București, Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” (INCE) al Academiei Române, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești” (ASAS), România Durabilă, Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR), Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).
În numărul din martie 2023 găzduim opiniile domnului Dan Nica – europarlamentar – și ale domnului Mihai Daraban – președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, vicepreședinte al ASPES.
Constantin Boștină: România a intrat în cel de al 17-lea an de la aderarea ei la Uniunea Europeană. Românii în majoritatea lor au văzut și încă văd intrarea în Uniunea Europeană ca pe o reală oportunitate. În același timp o bună parte dintre români opinează că această oportunitate nu este folosită în mod corespunzător în beneficiul dezvoltării țării lor și al reducerii decalajelor față de țările dezvoltate din Uniunea Europeană. Cum puteți explica dumneavoastră, domnule Dan Nica, ca europarlamentar, această situație?
Dan Nica – europarlamentar: Cu siguranță că există opinii pro și contra privind oportunitatea de a face parte din Uniunea Europeană. Dacă analizăm situația din ultimii 3 – 4 ani: criza economică și sanitară creată de pandemie, războiul din Ucraina, criza prețurilor la energie, doar ca să enumerăm câteva dintre provocările cu care ne-am confruntat și ne confruntăm în continuare, vom vedea că multe dintre soluțiile de care am beneficiat s-au datorat tocmai faptului că suntem stat membru al UE. Felul în care Uniunea Europeană s-a mobilizat și a răspuns la pandemie și la criza vaccinurilor, deși pe alocuri criticat, a reprezentat totuși cea mai viabilă soluție. Datorită strategiei de la nivelul Uniunii Europene pentru accelerarea dezvoltării, fabricației și distribuției unor vaccinuri sigure și eficiente împotriva COVID, vaccinurile au fost disponibile la același preț în toate statele membre ale UE, vaccinarea a fost gratuită și voluntară și campania de vaccinare a început în același timp în toatele statele membre. Exemplul privind gestionarea crizei vaccinului dovedește că a fi parte din Uniunea Europeană reprezintă nu numai o oportunitate, ci este chiar vital!
Totodată sunt de acord că trebuie să facem mereu mai mult pentru a folosi apartenența noastră la UE. Trebuie să facem mai mult în beneficiul dezvoltării țării noastre și ca să reducem cu adevărat decalajul față de alte țări din Uniunea Europeană.
În cadrul mecanismului de redresare și reziliență, România beneficiază de 29,2 miliarde de euro pentru relansarea economică și tranziția spre o economie neutră din punct de vedere climatic. În decembrie anul trecut, Parlamentul European a votat ca un nou capitol privind energia (RepowerEU) să fie adăugat la planurile naționale. România va beneficia în plus față de cele 29,2 miliarde din PNRR de
1,4 miliarde euro pentru a demara mult mai repede investițiile din infrastructura de petrol, gaz, regenerabile și transportul energiei. Prin includerea capitolelor privind REPowerEU în planurile naționale de redresare și reziliență România are posibilitatea ajustării unor jaloane și ținte din PNRR, pentru a face față consecințelor războiului din Ucraina asupra economiei românești.
În cadrul procesului trecerii către o energie mai curată, România a primit 2,14 miliarde de euro prin Fondul pentru o Tranziție Justă, pentru șase județe identificate ca fiind dependente de industrii precum producția de oţel, ciment, cărbune și îngrășăminte (Dolj, Galați, Gorj, Hunedoara, Mureș și Prahova).
Constantin Boștină: Uniunea Europeană, dar și omenirea întreagă au trecut și trec încă prin evenimente deosebite în ultimii ani: pandemia de Covid-19, criza economico- financiară, criza energiei, inflația galopantă, conflictul din Ucraina în care într-o formă sau alta este antrenată și UE, schimbări fundamentale în ceea ce privește fenomenul de globalizare.
Asemenea fenomene nu au fost cunoscute în istoria ultimilor zeci de ani în Europa.Sunt toate aceste manifestări tot atâtea motive de a asista în perioada următoare la schimbări majore în politicile UE?
Și în context se vorbește tot mai mult de necesitatea unui model economic în Uniunea Europeană, cu accent pe relocarea internațională și dezvoltarea producției și a investițiilor în special european, dar și în spațiul național al fiecărui stat membru al UE.
Cum comentați dumneavoastră, domnule Dan Nica, aceste noi situații în prezentul și viitorul UE și cum ar trebui să acționeze România în situația nou creată?
Dan Nica – europarlamentar: Criza COVID-19 a subliniat erorile din sistemul nostru economic și vulnerabilitățile atât ale industriei europene cât și ale industriei naționale. Industrii cheie, cum ar fi auto, ingineria mecanică, logistica, sectorul alimentar, industria farmaceutică, și multe alte sectoare s-au confruntat cu deficite de capacitate și întreruperi în special în lanțurile de aprovizionare și producție. Pandemia a marcat începutul unei perioade de turbulențe pentru industria europeană.
De asemenea, războiul și agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei au avut printre consecințe creșterea prețurilor la energie, precum și inflația, a cărei evoluție este foarte incertă și creează perturbări fără precedent ale climatului economic și o criză a costului vieții în Europa și în România. De exemplu, industria energointensivă, care angajează 8 milioane de persoane în Europa, se confruntă cu prețuri ridicate la energie, prețurile gazelor fiind de aproximativ șase ori mai ridicat decât media din ultimii 10 ani și de peste patru ori mai mari decât în Statele Unite.
Pe lângă acestea, ne aflăm într-o cursă mondială pentru modelarea viitorului producției de tehnologii energetice nepoluante, susținută în SUA de intervenții publice masive, cum ar fi Legea privind reducerea inflației (US Inflation Reduction Act – US IRA).
În tot acest context, trebuie să ne asigurăm că vor fi disponibile resurse financiare sporite și că banii publici care vor fi injectați atât în economia europeană cât și în economia românească sunt bine cheltuiți. Orice s-ar întâmpla, trebuie să ne asigurăm că UE iese din criză mai competitivă și mai inovatoare, cu un portofoliu de produse cu emisii zero, potrivit pentru secolul XXI. Acest lucru va asigura locuri de muncă și competitivitatea industriilor noastre la nivel global.
Pentru a face față consecințelor acestei crize, va trebui să avem în vedere noi modele de afaceri și să facem schimb de bune practici în diferite sectoare.
Trebuie să consolidăm competitivitatea industrială europeană, să reducem dependența Europei de țările terțe pentru materialele, produsele și tehnologiile critice și strategice, precum și să asigurăm energie accesibilă, curată și sigură pentru cetățenii noștri și pentru industriile europene.
Consolidarea autonomiei strategice necesită o combinație de soluții diferite, inclusiv stimularea capacităților de producție și de fabricație ale UE, investițiile în sectoarele strategice și în cercetare și dezvoltare, precum și diversificarea furnizorilor prin parteneriate și alianțe sectoriale cu țări „like-minded” partenere.
O criză nu este niciodată binevenită, dar ea poate constitui și șansa relansării economiei, în special prin direcționarea de fonduri pentru sectorul industrial și reconversia companiilor, în vederea protejării locurilor de muncă.
Constantin Boștină: Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) al Academiei României, într-un raport al său privind calitatea vieții în România, concluziona cu privire la situația economică și socială actuală a României că deși s-au făcut unele progrese după intrarea în U.E., starea acesteia solicită o schimbare majoră.
În acest raport se arată că după 1990, perioadă în care s-a trecut, printr-o tranziție nepermis de mult prelungită, de la economia centralizată, planificată la economia de piață, societatea românească la finele anului 2018 era oarecum reformată, dar sărăcită și dezorganizată, cu o industrie și agricultură care abia acum trebuie puse pe un drum normal de dezvoltare; că are instituții publice cu importante și mari carențe, că România este un stat capturat de grupurile de interese interne și externe, exploatat de aceste grupuri și incapabil să prevină explozia corupției și a sărăciei.
Costul social este apreciabil: distrugerea greșită a unor capacități de producție, pierderea locurilor de muncă, migrația șocantă în Orient.
Practic majoritatea românilor percep acum după 33 de ani de la lovitura de stat din 1989 că România este practic o piață de desfacere pentru produsele din UE și din alte țări, că este furnizoare de materii prime și de forță de muncă pentru alte țări din Uniunea Europeană, cu alte cuvinte că asistăm în continuare la DECONSTRUCȚIA ECONOMIEI ROMÂNIEI.
Această situație solicită și, din perspectiva evoluțiilor actuale din Europa și din lume: Pandemia de Covid-19, criza economico-financiară, criza energetică, inflația galopantă și schimbarea politicilor de globalizare, trecerea la RECONSTRUCȚIA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ A ROMÂNIEI.
Cum vede Dan Nica, un specialist cu o temeinică pregătire universitară, fost cadru didactic universitar, om politic, viceprim-ministru și ministru în trei guverne postdecembriste, iar în prezent europarlamentar, trecerea la RECONSTRUCȚIA ROMÂNIEI și construirea unui MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI NU NUMAI ÎN U.E. din perspectiva ROMÂNIA – ORIZONT 2040 ?
Care ar fi domeniile industriale, agricole și de producție alimentară ce ar trebui să fie în atenția politicilor guvernului actual și a guvernelor viitoare; ce zone geografice din România ar trebui dezvoltate cu prioritate în viitor, pentru echilibrarea dezvoltării economice a României?
Dan Nica – europarlamentar: Dacă ascultăm cu atenție dezbaterile la nivel european și dacă analizăm și propunerile de modificări legislative (câteva exemple: directiva privind eficiența energetică a clădirilor, regulamentul privind semiconductoarele, directiva privind regenerabilele, pachetul pentru gaz și hidrogen etc.), găsim răspunsul cu privire la ce domenii ar trebui să fie în atenția politicilor guvernului actual și a guvernelor viitoare.
Mecanismul de redresare și reziliență din care România beneficiază de 29,2 miliarde de euro – 14,2 miliarde de euro reprezentând granturi și 14,9 miliarde de euro împrumuturi – trebuie să includă ca minimum 37% din cheltuieli să fie legate de climă și cel puțin 20% din cheltuieli pe tranziția digitală. Dar aceste reforme și investiții trebuie puse în aplicare până în 2026. Comisia Europeană a publicat niște modele orientative pentru tipuri de proiecte de investiții conforme cu „inițiativele emblematice europene” și care să fie și conforme cu normele UE privind ajutoarele de stat în arii precum: 1. Energie și infrastructură pentru hidrogen;
2. Energia din surse regenerabile, inclusiv producția de hidrogen din surse regenerabile; 3. Infrastructura de generare și distribuție a sistemelor de termoficare sau răcire centralizată; 4. Eficiența energetică a clădirilor;
5. Stații electrice de reîncărcare și puncte de realimentare cu hidrogen pentru vehicule rutiere; 6. Achiziționarea de vehicule rutiere cu emisii zero și cu emisii scăzute; 7. Implementarea și adoptarea rețelelor fixe și mobile de foarte mare capacitate, inclusiv a rețelelor 5G și a rețelelor de fibră optică; 8. Digitalizarea administrației publice, inclusiv a asistenței medicale; 9. Îmbunătățirea educației și a formării, inclusiv a competențelor digitale și a conectivității relevante. Consider că aceste domenii reprezintă un bun indicator al zonelor pe care ar trebui să ne concentrăm.
Din păcate, am pierdut cursa globală privind bateriile, care vor juca un rol important în trecerea industriei auto spre mobilitatea electrică și în creșterea ponderii surselor regenerabile de energie.
Vrem să ne asigurăm că energia noastră este „Made in UE”, dar multe componente sunt produse în afara UE, cum e cazul panourilor solare și al turbinelor eoliene. În acest sens, România are un mare potențial în domeniul energiilor regenerabile și ar trebui să continuăm investițiile în această direcție. Tot acum este momentul pentru investiții majore în a face mai accesibile noile tehnologii precum cele bazate pe hidrogen.
Comisia a anunțat în septembrie 2022 crearea unei bănci europene a hidrogenului, care va investi 3 miliarde de euro pentru a ajuta la construirea viitoarei piețe a hidrogenului.
Dincolo de investiții în sectoare cheie, avem nevoie de forță de muncă calificată care să pună în aplicare toate proiectele din diverse sectoare. Cred că e nevoie ca salariile din România să fie la fel de competitive ca cele din alte țări din UE, pentru ca românii să se întoarcă acasă, lângă familia lor, având în același timp certitudinea unui loc de muncă bine plătit. Un exemplu foarte cunoscut este cel al construcțiilor. În România, sunt peste 400.000 de muncitori în construcții, în timp ce în Europa activează în acest domeniu peste 700.000 de români. La nivel european, sectorul construcțiilor este una dintre cele mai mari industrii din Europa, reprezentând aproximativ 9% din PIB-ul UE. Iar pentru perioada următoare se estimează o creștere a nevoii de muncitori în acest domeniu.
Subliniez că dincolo de anumite zone geografice specifice din România care ar trebui dezvoltate cu prioritate în viitor, pentru echilibrarea dezvoltării economice a României, avem nevoie de o strategie industrială care să ajute industria românească să promoveze tranziția verde și digitală pentru a deveni competitivă pe piața europeană și mondială. Și mai avem nevoie de formarea și recalificarea lucrătorilor din industriile și sectoarele în tranziție precum și de crearea unei forțe de muncă cu înaltă calificare și consolidarea relevanței competențelor.
