În virtutea dezvoltării societății globale, omenirea este în colaps. Un colaps generalizat, cu efecte dramatice, similar ca intensitate și, posibil, ca pagube celor două conflagrații mondiale sau altor evenimente cu efecte distructive asupra omenirii. Acest fapt este determinat nu neapărat de numărul persoanelor decedate, cât de numărul persoanelor care sunt lipsite de două libertăți fundamentale, libertatea de mișcare și dreptul la muncă, în urma distanțării sociale, izolării, carantinării și altor procese limitative. De fapt, virusul ucigaș creează probleme de adaptare la un alt fel de problemă globală a omenirii, care nu are de-a face cu sărăcia extremă sau sărăcia relativă, cu poluarea, cu încălzirea globală, ci cu posibilele efecte ale unei alienări în masă, a unei contagiuni în masă, a unei lipse de reacții care să nu inducă cel mai pervers dintre stări: starea de teamă.

Virusul care a provocat COVID-19 este un rezultat rezidual al injectărilor de fluxuri de capital, elemente de producție, cerere de consum din ultimii 30 de ani. Este o stare de încercare de reașezare a ordinii normale, naturale a economiilor lumii, în care cererea și oferta globale să se echilibreze în punctul de convergență al intereselor reale dintre producători și cumpărători, pornind de la necesarul de resurse pentru acoperirea nevoilor reținute spre a fi satisfăcute, nu pentru un consum care să poziționeze o persoană sau un grup de persoane pe o scală de valori care conferă putere.
Virusul oprește lumea în loc și pune la încercare autorități pentru atribuirea relevanței vieții, naturii umane și mijloacelor de supraviețuire în condiții de risc și incertitudine prelungite. Ce putem face pentru recăpătarea umanismului? Cum putem contribui la refacerea echilibrului societal? La demararea stării de normalitate a unei societăți în decădere ca urmare a înghețării economiilor?

Din istoria gândirii economice, în astfel de condiții se naște o nouă paradigmă care contribuie la propulsarea unor idei ce vor redefini lumea pentru următoarea decadă. Se pare că lumea în viitorul apropiat va fi guvernată de dataism, de puterea de utilizare a datelor care vor gestiona și vor identifica soluții la probleme curente, în special cele legate de biotehnologii, biodate, ciberdate care vor cunoaște în amănunt ceea ce face, cum face, unde se află, cum acționează sau cum gândește o persoană sau un grup de persoane, care constituie o masă, o populație convergentă cu un anumit scop sau obiectiv. Toți vom deveni date sau algoritmi, vom fi identificați în orice situație prin numere, vom acționa în baza unui cod de logare la o platformă sau baze de date.

Astfel că, în urma procesării datelor de către algoritmi, se vor cunoaște în orice moment informații despre subiect – individ sau grup – care pot determina sau influența comportamente configurate ale indivizilor. Deci o pierdere de indentitate, o programare a gândirii, comportamentelor și deciziilor prin intermediul unor tehnologii specifice, cum ar fi Internet of Thnings. Masele se vor adapta, piața muncii capătă noi valențe, oamenii trebuie să lucreze de acasă, să fie încartiruiți prin date, numere, calculatoare, platforme. Comunicarea devine individuală, intrinsecă, se pierd relațiile și legăturile sociale, afective, se va demitiza prietenia, se vor pierde legăturile între oameni, chiar dacă își petrec timp doar în propria familie. Dar, totuși, cum se creează valoarea adăugată, pentru care erau depuse atât de multe eforturi anterior COVID-19? De unde vor veni banii? Ce se va întâmpla cu piețele? Din ce vom trăi? Sau cine va supraviețui acestui sistem de dezintegrare socială?

Urmare a instaurării noii paradigme, a supremației datelor, dataismul, economia se va defragmenta într-o singură piață virtuală în care producția se măsoară în date furnizate sistemului global, date care vor ajuta economiile să producă, să consume prin intermediul economiei exclusiv digitale. Producția de date, de spații de stocare, de analiști de date vor fi elemente care configurează economia viitorului, iar oamenii, deveniți date și algoritmi, trebuie să valorifice propriul potențial prin gestionarea curentă a datelor de care dispun, de conversie a cunoștințelor și priceperilor proprii în alte date sau algoritmi, care prin interconectare participă la dezvoltarea megasistemului economiei globale. Vom fi un sat unic cu date de intrare și date de ieșire, cu informații foarte clare despre importanța fiecărei date și cum contribuie în mod simplist și relevant la economia digitală.

Crearea de locuri de muncă în economia digitală va fi marea provocare a lumii în viitorul apropiat. Acest fapt se suprapune cu prăbușirea sistemului bancar, cu apariția în forță a monedelor digitale, care devin singura monedă recognoscibilă. Oamenii trebuie să își reevalueze cunoștințele pentru participarea la noul sistem global instaurat în urma COVID-19. Oamenii trăiesc o schimbare de paradigmă în direct, va trebui să se reanalizeze sistemele de învățare, de participare la piața muncii, de valorificare a resurselor pentru a produce pentru un sistem digital, de plasare a comenzilor de producție, din orice domeniu, inclusiv agricultura, pe platforme care vor genera fluxuri de date pentru utilizatori cointeresați de un anumit bun, în funcție de capacitatea de absorbție și de stocare a datelor. Bun venit în lumea exclusiv digitală! La revedere, lumea consumerismului!

DISTRIBUIȚI
Cristina Bălăceanu este profesor universitar la Facultatea de Marketing în cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”.