Epoca diplomației informaționale

Date:

_________________

AUDRYE WONG (foto)
Profesor asistent de
științe politice și relații internaționale
la Universitatea din California de Sud

Prin influențarea subtilă a piețelor mass-media străine și diseminarea de mesaje sofisticate care subliniază deficiențele democrației, regimurile autocratice au inițiat o nouă formă de politică externă. Într-o epocă a revenirii democratice, politicienii occidentali și firmele Big Tech ar trebui să găsească acest lucru mult mai îngrijorător decât o fac deja.

Pe măsură ce guvernele autoritare apelează din ce în ce mai mult la operațiunile mass-media și la campanii de propagandă pentru a influența opinia publică la nivel global, sfera informațională a devenit o arenă a unei concurențe geopolitice tot mai intense. Am intrat în epoca a ceea ce eu numesc diplomație informațională, definită drept utilizarea de către guvern a mijloacelor de informare și a mass-mediei pentru a răspândi anumite narațiuni și a modifica discursul public în sprijinul obiectivelor sale strategice.

Această abordare este deosebit de îngrijorătoare pentru democrațiile lumii. La urma urmei, printre cei mai eficienți practicanți ai diplomației informaționale sunt China, care își intensifică campaniile de propagandă din străinătate, și Rusia, care folosește de mult timp dezinformarea pentru a interfera în alegerile occidentale și pentru a-și justifica politicile revizioniste, inclusiv invazia Ucrainei.

Prin folosirea diplomației informaționale, politica externă nu mai este doar o chestiune de diplomație între state, nici măcar de diplomație publică condusă de stat. Din cauza utilizării transnaționale pe scară largă a platformelor media digitale, guvernele și cei care lucrează în numele lor pot pătrunde cu ușurință pe piețele mass-media străine și pot disemina idei către un public larg. Aceste operațiuni se pot folosi de orice mijloace, de la anunțuri plătite și angajarea influencerilor din social media, la implementarea roboților și a algoritmilor de jocuri. Oricare ar fi metoda, diplomația informațională tinde să asigure un randament mult mai bun decât avioanele de luptă sau distrugătoarele în valoare de miliarde de dolari.

În acest nou mediu, campaniile de informare ale regimurilor autoritare estompează delimitările dintre canalele oficiale de propagandă și social media. De exemplu, oficialitățile și presa de stat din China folosesc în mod activ Facebook și Twitter – care sunt blocate în China – pentru a ajunge la publicul străin vorbitor de limba engleză. Treaba lor, așa cum declară președintele chinez Xi Jinping, este să „spună corect povestea Chinei”. Cu ajutorul parteneriatelor profitabile pentru creare de conținut și reclamelor plătite în ziarele de masă, propaganda și
mass-media de stat din China au apărut în mass-media locală și națională din întreaga lume.

Pentru a recupera ceea ce el numește „puterea discursului”, guvernul chinez a mobilizat personal și resurse financiare considerabile pentru a monitoriza narațiunile de pe rețelele de socializare din străinătate și pentru a crea rețele de conturi false care amplifică propaganda guvernamentală și dezinformarea. Pe teme deosebit de sensibile, cum ar fi originile COVID-19 sau protestele din Hong Kong, guvernul chinez nu a ezitat să folosească o tehnică de dezinformare din arsenalul Kremlinului. În urma protestelor internaționale privind dezvăluirile conform cărora China încarcera, „reeduca”, și steriliza în masă musulmani uiguri, propagandiștii chinezi au produs și difuzat mărturii video ale unor cetățeni uiguri care negau faptul că ar fi existat abuzuri ale drepturilor omului.

Care este obiectivul acestor campanii de informare autoritare? În timp ce Rusia încearcă să semene haos și confuzie în sistemele democratice, ascensiunea Chinei îi dă acesteia un stimulent din ce în ce mai mare de a impune superioritatea sistemului său politic împotriva criticilor interne și externe. Prin inițierea unei narațiuni globale despre influența sa internațională în creștere, Partidul Comunist Chinez își consolidează, de asemenea, influența internă asupra puterii.

Adoptarea de către China a diplomației informaționale a avut loc în tandem cu noua sa diplomație de tip „lup războinic”. În numele patriotismului, diplomații și oficialii chinezi au fost încurajați să critice în mod agresiv alte țări – adesea prin intimidarea reprezentanților din  forumurile publice – în timp ce apărau cu înverșunare politicile PCC.

O bună parte dintre mesajele Chinei s-au concentrat pe performanța relativă a democrațiilor în comparație cu autocrațiile. Propagandiștii chinezi s-au grăbit să avanseze o narațiune despre „dezordinea democratică”, subliniind modul în care eșecurile instituționale democratice conduc la o guvernare de slabă calitate și la un nivel mai scăzut de receptivitate față de cetățeni. Mass-media de stat chineză va profita de orice oportunitate pentru a sublinia eșecurile democrațiilor, oferind o expunere generalizată a crimelor poliției, a protestelor rasiale și a revoltelor politice din Statele Unite.

Presupusa superioritate a modelului chinez se bazează pe narațiunea „avantajului autocratic”, care evidențiază capacitatea guvernului centralizat de a obține rezultate mai rapid și mai eficient. Poveștile care susțin această narațiune se axează asupra ideilor conform cărora guvernul chinez își ridică oamenii din sărăcie, exportă dezvoltarea economică în alte țări și donează măști și vaccinuri celor neajutorați.

În multe cazuri, aceste mesaje sunt mai nuanțate decât ne-am aștepta. În loc să ofere argumente explicite în favoarea autoritarismului, ele vor corela subtil aspectele cheie ale sistemului politic chinez (un lider puternic, puterea centralizată) cu obținerea de rezultate mai bune. Și, recunoscând faptul că autocrația este un brand nepopular, mass-media oficială prezintă adesea sistemul politic al Chinei drept o formă de democrație cu caracteristici chineze.

Pentru a consolida credibilitatea mesajelor lor, regimurile autoritare vor coopta voci occidentale (autentice sau nu). De exemplu, mass-media chineză s-a folosit de scrierile lui Francis Fukuyama, în care autorul critica rigiditatea și diviziunile inerente din democrația americană, citând, de asemenea, și din volumul best-seller How Democracies Die, scris de doi specialiști în științe politice de la Harvard. Într-o abordare și mai insidioasă, China recrutează adesea influenceri din social media din occident – sau pur și simplu angajează actori occidentali – pentru a promova opiniile guvernului și pentru a devia criticile.

Aceste tactici sunt deosebit de îngrijorătoare
într-un moment în care autoritarismul este în creștere și democratizarea este în scădere. Oamenii de știință au descoperit că atitudinile publice și cultura civică sunt critice pentru buna funcționare a democrației. Într-un context în care țări precum China încearcă să elogieze în mod activ beneficiile sistemelor politice alternative, oamenii ar putea deveni din ce în ce mai nemulțumiți de neajunsurile democrației. Ei ar putea deveni mai receptivi față de liderii autocratici care promit să obțină rezultate, sau chiar și față de perspectiva de a renunța cu totul la alegerile libere.

Diplomația informațională autoritară are deja efecte corozive asupra sistemelor democratice din întreaga lume. Reducerea presiunii publice pentru protejarea normelor și instituțiilor democratice ar putea accelera fenomenul uneori denumit „recesiune democratică”. Prin minimalizarea severității manipulării și controlului informației, marile companii din domeniul tehnologiei și liderii politici ajută la conturarea unei lumi mai sigure pentru autocrație.


Audrye Wong este profesor asistent de științe politice și relații internaționale la Universitatea California de Sud.

©Project Syndicate, 2022. www.project-syndicate.org

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate