Stringența investițiilor în valorificarea oportunității pe care o reprezintă pentru România gazele din Marea Neagră a fost dezbătută în conferința „Marea Neagră în Noua Economie”, organizată de EM360 și România Durabilă, cu sprijinul Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale – ASPES. O serie întreagă de idei, aprecieri, critici și soluții prezentate în context pot reprezenta soluții sau, în orice caz, repere pentru decizii ale autorităților și pentru deschideri strategice.
Impactul economic al exploatărilor din Marea Neagră
Adrian Badea, vicepreședinte al Federației Patronale de Petrol și Gaze: „Marea Neagră și investițiile în proiectele offshore de gaze naturale reprezintă o oportunitate deosebită pentru România. Impactul economic care poate fi generat de aceste proiecte este imens. Un studiu Deloitte din 2018 menționa un impact economic direct, indirect și indus total de circa 30.000 de locuri de muncă în medie pe an, o creștere a PIB-ului de 71 de miliarde de dolari și venituri cumulate la bugetul de stat de 26 de miliarde de dolari. De asemenea, important este impactul în ceea ce înseamnă securitate energetică. În anul 2030, dependența de importuri va atinge 50%. Marea Neagră sprijină tranziția energetică, atingerea țintelor de Green Deal în România. Realizarea investițiilor presupune un cadrul legislativ corect și echilibrat, un cadru fiscal stabil, fiind necesari 10-15 ani de la începutul exploatării până la obținerea primei molecule de gaze naturale. Mă refer nu la impozitele generale, care sunt la latitudinea statului, ci la cadrul specific de impozitare a producției de gaze naturale.
Un studiu realizat anul acesta de PricewaterhouseCoopers arăta că media impozitării efective a producției de gaze naturale în România este de peste patru ori mai mare decât media la nivel european, având în vedere elementele specifice, cum este impozitul offshore, care se adaugă redevenței pentru gaze naturale. Impozitul offshore, introdus în contradicție cu clauzele de stabilitate de care beneficiau cesiunile existente, se aplică de la un prag de preț nejustificat de mic, 45 de lei aproximativ, un prag la care în niciun caz investitorii nu obțin supraprofituri, proiectele nu sunt economice și nu este legat de realitatea pieței din ultimii ani. Impozitul offshore este singurul impozit din România care se calculează nu la venitul realizat de către operator, ci la maximul dintre venitul realizat și un preț de referință calculat de agenția națională pentru resurse minerale, ceea ce duce la o situație incorectă, în care investitorii plătesc impozit pentru venituri nerealizate, de exemplu la nivelul lunii august prețul de referință calculat de ANRM a fost cu 65% mai mare decât prețul mediu al tranzacțiilor cu livrare în august de pe Bursa Română de Mărfuri. La impozitul pe profit, iarăși investitorii sunt supuși unui tratament discriminatoriu. Investitorii nu solicită facilități, ci un cadru fiscal stabil, un win-win atât pentru statul român, cât și pentru investitor”.
Chestiunile tehnice nu se pot rezolva
dacă nu sunt abordate chestiunile de bun simț
Iulian Fota, expert în securitate națională, New Strategy Center: „Că nu scoatem gazul din Marea Neagră e doar un simptom de boală, nu e cauza. Cauza este amestecul de deprofesionalizare și reacredință. Ne confruntăm cu pericolul desincronizării de Occident. Cred că nu este o altă zonă în care pericolul acesta să fie mai bine conturat decât energia. Administrarea energiei în România în ultimii ani este un dezastru. Este atât de incompetent făcută și cu atât de multă rea credință, încât ceea ce noi concepem ca fiind politică energetică seamănă din ce în ce mai puțin cu modul în care Occidentul își gândește domeniul respectiv. Exemplul este incapacitatea noastră de a adopta o strategie națională energetică. Există o strategie energetică europeană, dar în ceea ce ne privește pe noi, nu știm cum ar trebui să arate viitorul nostru energetic. Este un nonsens. Chestiunile tehnice nu se vor putea rezolva, dacă nu sunt corect abordate chestiunile de bun simț. Noi încă nu ne-am hotărât în România, toți împreună, care trebuie să fie viitorul energetic al acestei țări. Cum putem să spunem că gazul este important pentru noi ca țară, dacă noi nu știm exact viitorul energetic cum arată. De ce nu avem strategie energetică? Pentru că este un amestec sulfuros de incompetență și de reacredință. Avem o perversitate a modului în care punem interesele individuale înaintea celor colective, ceea ce face ca, în mai multe domenii, lucrurile să meargă foarte greu”.
©Facebook/Cristina Pruna
Cristina Prună, vicepreședinte al Comisiei pentru industrii și servicii din Camera Deputaților: „Am lansat un apel public către toate partidele politice să constituim la nivelul parlamentului o comisie specială, susținută transpartinic, în cadrul căreia să începem discuțiile despre modificarea legii offshore; există o lege offshore în vigoare. A fost adoptată în 2018, o lege proastă, pentru că nu a permis ca decizia de investiție să fie luată și să putem avea gaze exploatate astăzi. Putem avea o discuție așezată, putem avansa asupra subiectului, fără niciun fel de emoție. Știm că, atunci când discutăm despre exploatarea resurselor naturale, apar tot felul de teorii conspiraționiste, care inhibă ideea că noi trebuie să ne exploatăm gazele naturale și orice alte tipuri de resurse într-o manieră sustenabilă. Comisia ar crea cadrul de discuție, transparent, la care să poată avea acces și opinia publică prin intermediul presei, și instituțiile statului să vină cu scenarii de preț, de evoluție, astfel încât să putem avea o lege echilibrată, în care statul să poată să câștige de pe urma acestor exploatări, iar companiile să fie stimulate să înceapă investiția. Se poate pune problema în lege și ce facem cu banii care revin statului de pe urma exploatărilor. O soluție ar fi ca banii să fie folosiți pentru pensii pe model norvegian. Fiecare român să poată avea un cont în care să intre acești bani în mod egal, gestionați de administratori după modelul pilonului doi de pensii. Banii aceștia s-ar putea întoarce în economie și ar putea contribui la investiții”.
Antal István-Loránt, președintele Comisiei pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale din Senat: „Nu numai în România, ci în toată Europa și la nivel mondial, e o criză energetică, dar pentru Uniunea Europeană, cred că a avut o consecință pozitivă, reconsiderarea Green Deal-ului, a Pactului Verde. Green Deal-ul inițial ar trebui să vină cu un cost extrem de ridicat, plătit de consumatori, de cetățenii Uniunii Europene. Consecința pozitivă s-ar putea să fie aceasta, pentru că vedem semne că Europa a început să modereze dezideratele extrem de ambițioase. Noi suntem într-o situație paradoxală. Dacă mâine am exploata gazele naturale din Marea Neagră, poate net beneficiar prin impozit ar deveni indirect cetățeanul, dar este clar că fără sisteme de distribuție, cetățeanul nu ar putea să folosească 100% gazele. Noi avem un Green Deal, avem un Fit for 55, dar nu avem capacitate de transport, nu avem capacitate de distribuție a gazelor naturale. România ar trebui, pe deoparte, să țină pasul cu dezideratele Green Deal-ului, iar pe de altă parte, să facă investiții pe care nu le-a făcut în 30 de ani”.
Consens politic pentru modificarea Legii offshore
Silvia Dinică, președinte al Comisiei economice, pentru industrii și servicii din Senat: „Ideal ar fi ca proiectul de modificare a legii care va ajunge pe masa Parlamentului să nu mai declanșeze o discuție despre cum facem ca pentru mediul de afaceri să nu fie o povară și lucrurile să se întâmple. Trebuie găsit un grup de lucru transpartinic, unde să fie toate aceste elemente discutate în detaliu, cât de mult e nevoie, astfel încât, să se ajungă la o formă agreată. Avem nevoie și de reprezentanții ministerelor în discuția acesta, pentru că, din păcate pentru noi, la nivel de Parlament nu există multe date și informații. Dacă ar exista baze de date, am putea să facem și scenarii asta, dar nu avem și din cauza acesta, multe ori, deciziile sunt greu de luat, de argumentat, atât timp cât nu ai niște date concrete”.
Elena Stoica, membru în Comisia pentru industrii și servicii din Camera Deputaților: „Suntem într-un cerc vicios. Toată lumea dorește să adoptăm această lege cu atât mai de necesară, cu cât trecem printr-o perioadă atât de dificilă. Totul pornește de la exploatare. Dacă toți dorim, este clar că există voință, atât din partea executivului, cât și voință politică, și nu numai din partea unui partid. Toate partidele parlamentare doresc acest lucru, care poate fi rezolvat prin dialog constructiv cu specialiști”.
George Niculescu, secretar de stat în Ministerul Energiei: „Suntem la dispoziția Parlamentului cu orice fel de solicitare cu privire la puncte de vedere, observații formulate de Ministerul Energiei, de experți. De fiecare dată, am răspuns prompt toate solicitările făcute de la comisiile de specialitate din Camera Deputaților și din Senat. Îmi exprim personal disponibilitatea pentru a participa la discuții, însoțit de colegii mei din Ministerul Economiei”.
Stelian Matei, consilier superior, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, Guvernul României: „Primul obiectiv de dezvoltare durabilă al agendei 2030 este Fără sărăcie, ceea ce înseamnă inclusiv fără sărăcie energetică, fenomen cu care România se confruntă dintotdeauna, acum, mai pregnant și mai amenințător. Al doilea obiectiv este Foamete zero. Alte obiective sunt Sănătate, Bunăstare, Educație. Nu putem face rabat de la dorința ca cetățenii României să fie sănătoși, să fie educați, să aibă un nivel de trai corespunzător, un regim alimentar adecvat. Până să trecem la emisii zero, noi putem folosi gazele ca resursă alternativă și am putea reduce dependența de cărbune”.
Contradicție între vorbe și fapte la nivelul autorităților
Oana Ijdelea, legal & PGA manager, Black Sea Oil & Gas: „Există și un soi de contradicție la nivelul voinței statului, pentru că, pe de o parte, sunt declarații puternice, însă pe de altă parte anumite acțiuni, pe care statul prin autoritățile sale le face, care par să demonstreze contrariul. În baza Legii offshore, era necesară aprobarea prin hotărâre de guvern, la 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, a unei proceduri de recepție a lucrărilor. Procedura abia a fost adoptată și a intrat în vigoare. Ministerul Energiei, care a condus acest efort, s-a lovit instituțional de multe blocaje și amânări din partea altor instituții implicate în avizarea și în aprobarea proiectului de HG și a proiectului de procedură de recepție. Toată lumea își dorește liberalizarea pieței, însă ANRE fie în mod direct, fie în mod indirect, face de fiecare dată să apară ingerințe în piață, care nu permit liberalizarea totală a pieței. Nu ar trebui făcute diferențe între piață liberă pentru producători, piață liberă pentru firmele de distribuție, pentru traderi ș.a.m.d., ci sistemul ar trebui abordat holistic. Orice măsură puternică afectează una dintre categoriile de actori din piață și în mod cert îi va afecta, chiar indirect, și pe ceilalți. Soluția nu poate veni fără consultarea industriei”.
Laurenţiu Pachiu, avocat și consultant al FPPG: „Avem o serie de vulnerabilități în Marea Neagră. În primul rând, aș puncta o incongruență a statelor riverane. Avem doar două state membre ale Uniunii Europene, față de care, implicit, procesul de tranziție energetică declanșat la nivelul UE este obligatoriu. România și Bulgaria trebuie să urmeze reglementările europene, în schimb restul statelor riverane nu sunt decât membri ai comunității energetice. Turcia, Ucraina, Georgia nu sunt obligate să implementeze reglementările europene în sfera tranziției energetice. Aceasta este de natură să creeze niveluri diferite de vulnerabilitate energetică ale statelor, cu implicații geopolitice și economice. În al doilea rând, la nivelul acestor state, în bazinul Mării Negre putem constata un nivel scăzut de acceptanță în privința unor modificări economice structurale. Tranziția energetică presupune modificări structurale, cum ar fi eficiența energetică, presupune adevărate fracturi economice, cum ar fi exitul din cărbune, presupune modificări substanțiale de sistem, cum ar fi trecerea la stocare de hidrogen și la surse de energie regenerabile, presupune noi modele de business, noi modele financiare. Există state în bazinul Mării Negre care manifestă anumite grade de iliberalism, există economii emergente, există state conservatoare. Dintr-o serie de sondaje de opinie din țara noastră, reiese că încrederea populației în Uniunea Europeană scade. La vulnerabilitatea tradițională privind energia convențională, gazul natural, se vor adăuga vulnerabilități implicite procesului de tranziție energetică. Odată cu parcurgerea procesului de tranziție energetică, va trebui să sondăm noi oportunități în domeniul energiei solare, al energiei eoliene, al stocării de energie, al energiei eoliene offshore, precum și al hidrogenului. Sondarea unor asemenea oportunități și implementarea lor vor atrage noi provocări geopolitice de cu totul altă natură decât cele tradiționale”.
Mihnea Cătuți, director de cercetare, Energy Policy Group: „Contextul European Green Deal, țintele de carbonare, restrâng din ce în ce mai mult problemele combustibililor fosili. Cu cât ne apropiem mai mult de 2050, cu atât vor fi utilizate mai puțin, inclusiv gazele naturale. În același timp, în tranziția de acum, când a venit această criză a prețului, am înțeles și mai mult ce înseamnă dependența de importuri și expunerea de preț. În cazul aprovizionării cu gaze din Rusia spre Europa, prețul spot a explodat pur și simplu și ne putem confrunta cu asta în următorii 10 ani în lipsa surselor domestice de gaz natural. Din acest punct de vedere, exploatarea gazelor din Marea Neagră reprezintă o soluție la îndemână, nu doar pentru noi, ci pentru regiune. Fereastra de oportunitate se închide, practic. Putem adresa doar problemele pe termen mediu cu aceste gaze din Marea Neagră. Nu sunt alarmist, dar este posibil să fie chiar un pic prea târziu, pentru că ambițiile pe termen lung ale European Green Deal nu se mai schimbă. Nu așteaptă nimeni după noi să ne rezolvăm bucătăria internă și să stăm 10 ani ca să pornim un proiect de importanță strategică cum este acesta”.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă: „Nu cred că putem să discutăm de prea târziul asupra exploatării gazelor din Marea Neagră. Indiferent cât de repede sau de încet va merge România spre anul de cotitură 2050, gazele naturale vor juca un rol important în economia mondială. Trebuie să vedem gazul natural ca un element de care avem nevoie și după 2050, cel puțin din perspectiva materiei prime, fără de care nu ne putem descurca. Trei elemente ar trebui să avem în vedere pentru a convinge responsabilii de importanța resurselor – 1. Sărăcia energetică – România se găsește în sărăcie energetică pentru că, deși avem acces la diverse resurse, nu doar gaze naturale, nu suntem în momentul de față puși în situația de a le exploata și nici nu avem direcții clare în ceea ce privește exploatarea resurselor. Al doilea element important pe care ar trebui să-l luăm în considerare este direcția pe care România a luat-o, de a intra într-un top al țărilor europene și chiar mondiale care-și propun să reducă mult emisiile de dioxid carbon în viitorul apropiat și pentru care gazul natural reprezintă un element foarte important comparativ cu alte resurse care există în momentul de față; nu doar gazul natural pentru încălzire sau pentru producția energiei electrice, ci și pentru tot ce înseamnă transport rutier, care ar putea să fie mult îmbunătățit din punctul de vedere al emisiilor, dacă s-ar folosi gaze naturale, inclusiv sub aspectul prețurilor ar fi un element important. Gazul natural trebuie să-l avem în vedere în această conversie la care ne-am angajat prin tratatele pe care le-am semnat. A treia direcție importantă este plusvaloarea. Achiziție de mărfuri, energie, orice alte bunuri din afara țării înseamnă de fapt o disponibilizare a resurselor pe care le avem noi către alte țări, către alte firme. Gazul natural din propria ogradă înseamnă de fapt să ne întărim poziția economică, poziția din punct de vedere regional. Ar trebui să vorbim mai puțin și să facem mai mult”.
