Integrarea surselor regenerabile intermitente în Sistemul Energetic Național,  de la dezechilibru structural la oportunitate industrială

0

Proiectul DONAU CHEM , PROIECT ARCSSNTQ– Asociația Română pentru Cercetări Avansate,  Nanotehnologii și Tehnologii Quantice  prin  CERP Moldova – membru fondator al ARCSSNTQ


Autor:
ing. Tudor Găureanu 
Colaboratori:  
Prof.dr ing. Ecaterina Andronescu  
Prof. dr. ec. Ion Pîrgaru  
Prof. dr. ing. Mihai Albulescu  
Prof. dr ing. Dan Hazaparu  
Dr. Ing. Virgil Metea  
Dr. ing. Valentin Silivestru
CS. ing. Marius Teodorescu

 

Rezumat  

România a realizat în ultimul deceniu investiții  semnificative în capacități de producere a  energiei electrice din surse regenerabile  intermitente, în special fotovoltaice și eoliene,  valoarea acestor investiții depășind 6 miliarde de euro. Cu toate acestea, caracterul variabil al  acestor surse, corelat cu rigiditatea relativă a  consumului din Sistemul Energetic Național (SEN), conduce la pierderi structurale de energie nevalorificată. Articolul analizează această  disfuncționalitate și propune o soluție integrată  de tip „power-to-X”, concretizată în proiectul  DONAU CHEM, care valorifică surplusul de  energie regenerabilă prin producția de hidrogen  verde și conversia acestuia în îngrășăminte chimice.  

1. Contextul investițional și geografic 

În ultimii ani România a direcționat investiții de  peste 6 miliarde euro (fara prosumatori) în  dezvoltarea capacităților de producere a  energiei electrice din surse regenerabile  intermitente – în principal centrale fotovoltaice  și parcuri eoliene. Aceste capacități sunt  concentrate de-a lungul Dunării preponderent în  sudul și sud-estul țării, beneficiind de condiții  favorabile de iradiere solară și potențial eolian.  

5,1 GW  – puterea insumata a surselor intermitente de  energie verde legate la SEN  

Puterea instalată cumulată a acestor surse  dispecerabile depășește 5,1 GW:
eoliene – 3,05  MW si fotovoltaice – 2,1 MW.  

(sursa: „Raport semestrial ianuarie-iunie, 2025 CNTEE  Transelectrica”)  

2. Disfuncționalități în exploatarea capacităților instalate 

În pofida acestui efort investițional major, gradul efectiv de utilizare a acestor capacități, respectiv factorul  de capacitate calculat pentru sem. 1 – 2025, rămâne semnificativ sub potențial. Datele arată că:  

  • Surse fotovoltaice: factorul de capacitate recomandat pentru sudul Romaniei este de 18% (sursa:  SOLAR POWER EUROPE- SE Europa). In perioada analizata s-a utilizat 11,4%, rezultand o  neutilizare de 7,6%. Acest factor de neutiliuzare ne arata ca 1,5 TWh pe an nu au putul fi absorbiti  in SEN.  
  • Surse eoliene: factorul de capacitate recomandat pentru regiunea de SE a Romaniei-Dobrogea  (sursa: WIND EUROPE – CF regionale) este de 35% iar factorul de utilizare inregistrat a fost de  24,3%, situatie in care cantitatea anuala de energie pierduta (nu a putut fi absorbita de SEN) a  fost de 2,7 TWh  

Această subutilizare, nu reflectă o problemă  tehnologică, ci una sistemică: caracterul  intermitent al producției nu este compatibil cu  profilul relativ rigid al consumatorilor legati la  SEN și cu limitările infrastructurii energetice. Din  acest motiv SEN nu a putut absorbi o cantitate  de 4,2 TWh/an, energie electrica din surse  regenerabile, aceasta cantitate reprezentand  aprox. 10% din consumul anual de energie  electrica al Romaniei.  

4,2 TWh  – Cantitatea anuala de energie electrica  din surse regenerabile-intermitente  care nu a putut fi absorbita de SEN  

3. Necesitatea unor consumatori flexibili de energie 

Soluția structurală nu constă exclusiv în creșterea capacităților de producție sau în extinderea rețelelor, ci  în crearea unor consumatori mari de energie cu profil flexibil, capabili să își adapteze consumul în funcție  de disponibilitatea surselor de energie electrica legate la SEN.  

Acești consumatori noi vor trebui sa indeplineasca cateva conditii fundamentale de consum care vor duce  in primul rand la stabilizarea functionarii SEN: 

  • au capacitatea de functionare în regim variabil  
  • sunt capabili să absoarbă rapid valori mari ale surplusurilor / variatiilor de energie asigurand o anvelopa  adecvata a surselor intermitente de energie  

4. Limitele stocării și emergența hidrogenului verde Stocarea energiei electrice la scară mare rămâne în prezent limitată atât din punct de vedere  tehnic cât și economic. În consecință la nivel  internațional s-a conturat o soluție alternativă:  conversia energiei electrice în hidrogen verde  prin electroliza apei.  

Această tehnologie prezintă avantaje majore:  

  • rată de conversie foarte mare:  aproximativ 55 kWh/kg hidrogen;  
  • flexibilitate operațională ridicată:  electrolizoarele moderne au o variatie  instantanee de incarcare cuprinsa între 15%  și 110% din capacitate  
  • raportandu-ne la cererea de hidrogen verde pentru diferite activitati industriale aceste sisteme au  capacitate foarte mare de absorbție a energiei electrice produsa de sursele intermitente in regim  variabil de functionare.  

5. Hidrogenul verde și industria îngrășămintelor 

Utilizarea hidrogenului verde este deja consacrată la nivel global pentru producția de amoniac (tehnologia  „green ammonia”), materie primă esențială pentru producția de îngrășăminte chimice precum ureea și  azotatul de amoniu.  

În tehnologia convențională:  

  • hidrogenul (încadrat ca „hidrogen gri”) este produs prin reformarea gazului metan (tehnologie SMR); 
  • procesul este asociat cu emisii semnificative de CO₂: 11 tone de CO2 / tona de hidrogen gri.  

Înlocuirea „hidrogenului gri” cu „hidrogen verde” permite:  

  • reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră;  
  • alinierea industriei chimice la obiectivele climatice europene. 

6. Provocare logistică: transportul hidrogenului 

Transportul hidrogenului in cantitati foarte mari pe distanțe lungi ridică provocări logistice semnificative.  Solutiile actuale (utilizarea recipientelor de transport la presiuni de 500-700 de bari) ofera posibilitati  tehnice si economice limitate in cazul transpotului unor cantitati foarte mari de hidrogen.  

O soluție eficientă adoptată la nivel internațional este utilizarea LOHC (Liquid Organic Hydrogen Carrier),  care permite:  

  • stocarea hidrogenului în formă lichidă stabilă;  
  • transportul sigur și eficient, în special pe cale maritima sau fluvială  

În acest context, transportul pe Dunăre devine o opțiune regionala strategică si cu costuri reduse.  

7. Proiectul DONAU CHEM – o soluție integrată 

În acest cadru se conturează proiectul DONAU  CHEM, dezvoltat de compania de inginerie CERP  Moldova, membru fondator al ARCSANTQ.  

Proiectul propune:  

  • repunerea în funcțiune a combinatului  de îngrășăminte chimice din Turnu Măgurele,  pentru producția combinata de amoniac, uree,  azotat de amoniu si acid azotic de aprox. 600.000  tpy, care va ingloba aprox. 55.000 tpy de  hidrogen verde.  
  • utilizarea hidrogenului verde obținut din surplusul de energie regenerabilă produs de sursele  intermitente amplasate de-a lungul zona Dunării in regiunea de sud a Romaniei si in Dobrogea.  Raportandu-ne la cantitatea anuala de energie electrica din surse intermitente care nu poate fi  absorbita in SEN (peste 4 TWh/an) potentialul de utilizare a acestei energii este de 90.000 tpy de  hidrogen verde.  
  • producția de uree (estimata la 40% din productia combinatului Turnu Magurele) obtinuta din  amomniac verde va consuma suplimentar aprox. 200.000 tpy de CO2 captat din alte surse regionale  de emisii. 

8. Localizarea proiectului la Turnu Magurele este una strategică:  

  • ofera acces la Dunare pe care se poate transporta la combinat, cu costuri minime,  hidrogenul produs in apropierea surselor  intermitente de energie electrica  
  • amplasamentul combinatului este in  proximitatea celor mai mari exploatații  agricole din România; rezulta costuri logistice  reduse pentru distributia in regiune a  ingrasamintelor chimice produse in  combinat.  
  • autoritatile locale au facut investitii logistice  importante in favoarea acestui proiect: s-a  reconstruit portul Turnu Magurele dupa un proiect modern si caile rutiere de legatura cu  orasul si cu reteaua regionala de transport  rutier  
  • vocatia industriala a orasului Turnu Magurele a fost si este cea a productiei de ingrasaminte chimice  si este sustinuta de infrastuctura scolara locala necesara pregatirii profesionale a personalului de  operare.  

19. Impactul economic și de mediu 

Rezultatele estimate ale proiectului sunt  semnificative:  

  • producție anuală: ~600.000 t îngrășăminte  chimice reprezentand o cifra anuala de afaceri  estimata la 300 milioane euro  
  • consum: ~55.000 t hidrogen verde/an; 
  • energie absorbită din SEN: ~3,3 TWh/an (in  condiții de consum variabil adaptat surselor  intermitente de energie electrica)  

În scenariul clasic (productia din gaz metan) s-ar  genera peste 550.000 t CO₂/an., gaz cu efect de  sera.

Prin aplicarea tehnologiei „green ammonia” si a  consumului de hidrogen verde se obtin  urmatoarele efecte:  

-300 milioane euro  – cifra anuala de afaceri  
-55.000 tpy   – consum de hidrogen verde  
-3,3 TWh  – energia electrica consumata annual  din surse regenerabile  
-550.000 tpy  – reducerea de emisii de CO2

  • emisiile de gaze cu efect de sera sunt practic eliminate, iar pentru productia de uree se vor consuma  aprox. 200.000 tpy de CO2 captat din alte surse.  
  • surplusul actual de energie regenerabilă va fi valorificat eficient;  
  • SEN va beneficia de un consumator flexibil, de mare capacitate, aceasta ducand la stabilizarea  functionarii sistemului.  

10. Concluzii 

România se confruntă cu un paradox energetic: s-au facut investiții masive pentru constructia unor surse  intermitente de productie energie electrica regenerabila, situatie care coexistă cu pierderi semnificative  de energie neutilizată si afecteaza functionarea in siguranta a SEN.  

Soluția nu constă exclusiv în extinderea infrastructurii, ci în integrarea inteligentă a surselor  intermitente de energie cu un consum industrial flexibil.  

Proiectul DONAU CHEM reprezintă un exemplu de sinergie între sectorul energetic și cel agricol, cu efecte  ecologice semnificative, demonstrând că surplusul de energie regenerabilă poate deveni fundamentul  unei noi industrii sustenabile de ingrasaminte chimice.  

Prin conversia energiei electrice obtinuta din surse intermitente (care in prezent nu poate fi absorbita de  de SEN) în hidrogen și ulterior în produse chimice cu valoare adăugată mare, România poate transforma  o vulnerabilitate sistemică într-un avantaj competitiv strategic.  

Situatia energetica mondiala, provocarile politicilor de protectie a mediului ca urmare a schimbarilor  climatice si mai ales schimbarile si reasezarile geopolitice in legatura cu accesul la sursele fosile de  energie, in general, si la cele de productie a ingrasamintelor chimice, in particular, sunt elemente care  ofera conditii favorabile realizarii proiectului DONAU CHEM.