Bertrand Badré
CEO al Blue Like an Orange Sustainable Capital
Cheia către o recuperare verde în urma pandemiei este de a reforma întregul sistem economic și financiar. Nu din întâmplare abordarea noastră actuală de calcul al activității economice a apărut în urma Marii Crize. Acea criză a impulsionat adoptarea unui sistem național de contabilitate în baza perspectivelor lui John Maynard Keynes asupra cererii agregate, conceptul de PIB ca indice al progresului economic și principiile contabile general acceptate care sprijină sistemele contabile private și în ziua de astăzi.
Modul în care măsurăm crearea bunăstării contează. După ce am trecut prin criza financiară globală din 2008, iar acum prin pandemia de COVID-19 – episoade ce au scos în evidență fragilitatea sistemului nostru actual – avem ample oportunități de a adopta o nouă abordare mai adecvată obiectivelor de dezvoltare durabilă (SDG-uri).
Am avut și mijloacele de a face acest lucru. În 2008, președintele Franței din acel moment, Nicolas Sarkozy, a cerut economiștilor
Jean-Paul Fitoussi, Joseph E. Stiglitz și Amartya Sen să pregătească un raport privind „Măsurarea performanței economice și a progresului social”. Din păcate, această importantă lucrare a fost urmată de prea puține acțiuni concrete. Însă nu există timp mai bun decât prezentul pentru a începe o revizuire a cadrelor naționale și private de contabilitate predominante. Sustenabilitatea nu mai poate fi privită ca un bonus plăcut; ea trebuie să devină o caracteristică integrată în toate standardele și valorile economice.
Această schimbare nu va fi ușoară. Ea va necesita lungi dezbateri și multe încercări și erori. Însă există câteva principii importante care pot îndruma acest efort. Primul este de a găsi un echilibru între ambiție și realism. Trebuie să ne impunem obiective mărețe, însă nu trebuie să plecăm de la premisa că schimbarea sistemică va avea loc prin apăsarea unui buton, urmată de o grand soir. Încrederea în noile cadre trebuie construită pas cu pas, printr-un progres real, măsurabil.
Un principiu relevant este gândirea sistemică. Nu putem discuta despre politicile climatice fără a discuta și despre conservarea naturii, inegalitatea socială și alte probleme. Sănătatea economiei și a planetei sunt două fețe ale aceleiași monede. Știm că și sătul, și cu punga plină nu se poate, iar eu nu neg acest lucru. Vor trebui făcute optimizări în baza constrângerilor existente – asta este ceea ce economia de piață face cel mai bine. Însă optimizarea „indiferent de preț” nu mai funcționează. Obsesia eficienței ne-a făcut să uităm importanța elasticității. Sustenabilitatea pe termen lung are nevoie de ambele valori.
De asemenea, trebuie să redescoperim arta cooperării la scară mare între sectoarele publice și private și societatea civilă, și trebuie să folosim puterea transformării digitale. Trebuie să ne asigurăm că noi suntem cei ce controlăm tehnologia și finanțele – cele două forțe principale ce modelează lumea – nu viceversa. Dacă sistemul nu servește „omul”, noi suntem cei care servim sistemul.
Excusez-moi pentru atitudinea de francez, însă a pune „omul” în centrul sistemului înseamnă a pune „fraternitatea” în centrul societății. Valorile trebuie să vină înaintea valorii. Singura întrebare este cum putem încorpora în măsurile noastre standard de evaluare niște elemente atât de intangibile cum ar fi o societate ce funcționează corespunzător și – dacă îmi permiteți – o fericire generală. Pentru ca o societate să fie atât sustenabilă cât și prosperă, aceasta trebuie să fie și corectă. Aceasta este una dintre descoperirile centrale ale cercetării efectuate de Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional în ultimii ani.
Într-un moment în care o parte dintre liderii politici bat toba „suveranității”, trebuie să luptăm împotriva tentației de a construi pereți de apărare. COVID-19 ne-a forțat să ne uităm la harta lumii. Atunci când economiile avansate erau printre primele lovite, nu s-au spus prea multe despre criza care pândea asupra țărilor în dezvoltare. Însă pe măsură ce pandemia a progresat, am început să vorbim tot mai mult despre America Latină, Africa, India – locuri unde dezvoltarea durabilă și corectitudinea nu reprezintă un lux.
SDG-urile adoptate în 2015 se aplică tuturor. Acestea nu vor fi îndeplinite prin impunerea asupra țărilor în curs de dezvoltare a unei repetări a neoliberalului „Consens de la Washington”. Dezbaterile despre modul în care se poate obține sustenabilitatea globală trebuie să includă pe toată lumea încă de la început.
În final, trebuie să ne reorientăm, de la o cultură bazată pe „mult” la o cultură bazată pe „mai bine”. Logica acumulării încă stă la baza standardelor noastre contabile naționale, precum și a măsurătorilor noastre asupra venitului anual, producției și bogăției. PNB poate fi mărit dacă facem 50 de ture cu mașina în jurul unei centuri urbane. A venit momentul să adoptăm un „PNB calitativ” care să ia în considerare limitele naturale și planetare.
Suntem datori generațiilor mai tinere să facem astfel de schimbări. Națiunile Unite definesc dezvoltarea sustenabilă drept „dezvoltarea care satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Suntem departe de a satisface acest standard.
Ca și ultima criză globală, cea actuală va lăsa majoritatea țărilor împovărată de o datorie financiară, care va trebui plătită într-un fel sau altul de copiii noștri și copiii acestora. Însă cea mai mare povară va fi moștenirea șomajului pe scară largă, a inegalității profunde, a tensiunii politice și a unei lipse de acțiuni în fața schimbării climatice. O planetă în curs de deteriorare, care nu mai oferă aceleași oportunități ca înainte, este o datorie care nu va putea fi niciodată răscumpărată.
Bineînțeles, nu putem obține o schimbare sistemică oferind doar rețete și planuri tehnice. Succesul impune ca noi înșine să ne schimbăm. Principiile subliniate aici nu reprezintă un meniu din care să alegem ce ne convine. Fiecare are, mai degrabă, legătură cu aceeași întrebare de bază: în ce fel de lume ne dorim să trăim?
Doar răspunzând la acea întrebare putem începe să ne îmbunătățim sistemul economic și să ne schimbăm propriul comportament și angajamentele. Nu trebuie să fim intimidați de dimensiunea provocării. Am mai depășit obstacole similare înainte, în timpul altor perioade de criză globală. Sistemul actual nu este bătut în piatră. Este produsul propriei noastre istorii, și poate fi schimbat. O recuperare verde poate părea înfricoșătoare, dar este datoria noastră solemnă să o ducem la bun sfârșit.
Bertrand Badré, fost director executiv al Băncii Mondiale, este director executiv al Blue like an Orange Sustainable Capital și autorul cărții „Can Finance Save the World?”.
