Aderarea României la UE a fost cea mai bună opțiune în 2007. Economia națională era la pământ, 75% din capacitatea industrială era practic închisă, o perspectivă foarte sumbră privind ocuparea forței de muncă, o economie care nu era încă orientată spre piață și funcționa după vechile reguli ale economiei centralizate. În plus, economia era încă tributară vechilor relații din cadrul defunctului CAER – organizația de comerț a fostelor state socialiste. „Dar, cu toate acestea, ca o părere personală, îmi permit să spun că unele aspecte care țin de economia planificată erau mai bune decât în prezent, mai ales dacă ne referim la cele de natură socială”, a spus Augustin Feneșan, președintele Asociației Patronilor și Meseriașilor – Cluj.

În 2007, România intra în cea mai mare piață liberă din lume. Dar gradul de dezvoltare al economiei naționale nu era la nivelul celei europene și nu putea face față concurenței economiilor puternice. „Totuși, la vremea aderării, cele mai mari avantaje pe care le percepeam atunci constau tocmai în liberalizarea mișcării capitalurilor, a forței de muncă, a piețelor în general. Ceea ce a fost o eroare a constat în liberalizarea vânzării de terenuri agricole. În prezent se încearcă corectarea acesteia, dacă nu complet, măcar parțial”, consideră Feneșan.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament