În editorialul Say More PS discută cu Mohamed A. El-Erian, președintele Queen’s College din cadrul Universității Cambridge, profesor la Wharton School din cadrul Universității Pennsylvania și autorul cărții The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse.
Project Syndicate: Încă de anul trecut, numiți modul în care Rezerva Federală a SUA gestionează inflația „o eroare care probabil va fi amintită ca fiind una dintre cele mai mari din istorie”. FED a adoptat recent o abordare mai agresivă, președintele FED, Jerome Powell, semnalând sprijinul său în favoarea unei traiectorii mult mai abrupte de majorare a ratei dobânzii în lunile următoare. Sunt factorii de decizie politică pe calea cea bună și oare pot restaura stabilitatea prețurilor fără a declanșa o recesiune?
Mohamed A. El-Erian: În timp ce factorii de decizie politică încep, în cele din urmă, să se adapteze, impactul și implicațiile greșelii politice globale pe care am identificat-o pentru prima dată vara trecută au crescut tot mai mult. Întârzierea adoptării unui răspuns politic adecvat a redus probabilitatea unei „aterizări ușoare” sau chiar și a ceea ce Powell a numit recent o „aterizare oarecum ușoară”. În schimb, oficialii FED se văd din ce în ce mai forțați să aleagă între două opțiuni neatrăgătoare: fie pot trage complet frâna politică în încercarea de a limita efectele inflaționiste prevăzute, riscând astfel să împingă economia în recesiune, fie pot trage și elibera succesiv frâna, riscând să permită problemelor legate de inflație să persiste și într-o bună parte a anului 2023.
PS: La scurt timp după invazia Ucrainei de către Rusia, ați descris „efectele economice multiple” ale războiului, de la perturbările lanțului de aprovizionare la creșterea prețurilor materiilor prime. Ați avertizat că în absența unui răspuns prompt în sfera politicii, economiile avansate ar trebui să se aștepte la „un nivel mai mic de creștere, o agravare a inegalității și discrepanțe tot mai mari de performanță între țări”. Care sunt pilonii unui astfel de răspuns în Statele Unite?
MAE: Din păcate, acest scenariu s-a derulat exact așa cum îmi era teamă că se va întâmpla, cu consecințe deosebit de grave pentru segmentele cele mai vulnerabile ale populației și pentru țările fragile, în curs de dezvoltare. Stagflația s-a transformat dintr-un scenariu de risc într-un soi de scenariu de referință. Recesiunea este acum un risc semnificativ. Inegalitatea crește. Economia globală se confruntă cu presiuni mai puternice de fragmentare. Și toate acestea exacerbează provocările imediate asupra mijloacelor de trai, precum și marile provocări seculare, cum ar fi schimbările climatice.
Într-un astfel de mediu, SUA trebuie să urmărească un răspuns cu cinci obiective: protejarea celor mai vulnerabile segmente ale populației, accelerarea reformelor structurale care stimulează creșterea și productivitatea, corectarea a ceea ce este încă o politică monetară de ofsaid, consolidarea mecanismelor de apărare a stabilității financiare, în special în raport cu instituțiile nonbancare, și jucarea unui rol de lider în coordonarea unui răspuns internațional mai bun față de provocările globale comune. În prezent, SUA vizează anumite părți ale acestei agende.
PS: În aprilie ați susținut că războiul din Ucraina este doar o dimensiune a unei probleme mai mari: modelele de creștere își pierd potența. Conform declarațiilor dumneavoastră, unul dintre motivele majore pentru acest lucru este faptul că „globalizarea economică și financiară a evoluat în moduri care fac mobilizarea comerțului internațional și a investițiilor străine directe pentru creșterea internă mai dificilă pentru economiile naționale”. Ce „noi reguli” ar trebui să aplice economiile avansate strategiilor lor de creștere pe termen lung? Dar economiile emergente și cele în curs de dezvoltare?
MAE: Pentru a obține o creștere mai mare, mai favorabilă incluziunii și mai durabilă, este necesară o abordare atât defensivă cât și ofensivă. Printre abordările defensive se numără elaborarea unor standarde de înarmare financiară și îmbunătățirea înțelegerii comune cu privire la noile forțe care, dacă sunt lăsate să evolueze liber, ar putea duce la o serie de echilibre multiple adverse. A acționa în ofensivă înseamnă a face o treabă mult mai bună pentru dezvoltarea de noi motoare de creștere și pentru a face față provocărilor legate de moștenire și de tranziție. În același timp, măsurile naționale trebuie sprijinite de un sistem multilateral mai credibil, mai angrenat și mai eficient.
Aceasta este mai puțin o provocare de inginerie decât una de politică, leadership și diversitate cognitivă, atât la nivel național cât și internațional. Dacă este confruntată în mod eficient, oferă posibilitatea de a consolida reziliența și agilitatea – instrumentele supreme pentru a naviga în lumea noastră incertă și complicată. Tratată greșit, în schimb, atât perspectiva greșelilor de politică, cât și a accidentelor de pe piața financiară ar amplifica ceea ce reprezintă deja provocările fundamentale și condițiile financiare globale incerte.
Provocarea este deosebit de semnificativă pentru economiile emergente și în curs de dezvoltare, în special importatorii de mărfuri, având în vedere punctul lor de plecare și șocurile multiple cu care se confruntă. Pentru ei, o abordare greșită ridică amenințarea unei crize combinate a alimentelor, energiei, datoriilor și creșterii economice. Rețineți: ceea ce în economiile avansate reprezintă o criză a costului vieții poate însemna foamete în țările în curs de dezvoltare cele mai vulnerabile.
Apropo…
PS: Odată cu conflictul din Ucraina, care determină țările europene să adopte măsuri care intră în conflict cu interesele lor economice pe termen scurt – cum ar fi reducerea sau chiar interzicerea importurilor rusești de energie – ce pot face factorii de decizie din zona euro pentru a stimula perspectivele de creștere pe termen scurt și mediu ale economiilor lor?
MAE: Compromisurile politice asociate cu războiul din Ucraina sunt deosebit de acute pentru Europa. Nicăieri nu este mai evident acest lucru decât în abordarea importurilor de gaze din Rusia, care are dimensiuni economice, politice, sociale și geopolitice.
Soluția pe termen lung este îmbunătățirea securității energetice și o economie mai rezistentă în ansamblu. Pe termen scurt, protejarea celor mai vulnerabile segmente ale populației este esențială.
PS: Ați subliniat rezistența „misterioasă” a pieței de valori, care pare să reflecte „un amestec considerabil de speranță și credință”. Cât de durabil este optimismul investitorilor și ce l-ar putea dezumfla?
MAE: Această reziliență este deja sub presiune – iar volatilitatea prețurilor acțiunilor este doar o parte a poveștii. Din cauza denaturării prelungite a economiei și a piețelor de către unele bănci centrale, nu există paradisuri sigure disponibile pentru investitori, fie că vorbim despre obligațiuni guvernamentale sau numerar. Acest lucru face evaluarea combinației dintre riscul de rată a dobânzii, de credit, și de lichiditate mult mai complicată. Există, de asemenea, îngrijorarea cu privire la funcționarea pieței, în cazul în care mediul de operare va fi afectat de mai multe șocuri.
