Necesitatea unei mari transformări

Date:

Ann Pettifor
director al Policy Research in Macroeconomics

Economia globală de astăzi suferă de multiple dezechilibre. Obiectivul economic fundamental al „creșterii” nesfârșite stimulează creșterile în gazele atmosferice care captează căldura cu mult peste nivelul pe care îl poate suporta planeta. Urbanizarea, poluarea, erodarea solului, despădurirea, distrugerea faunei sălbatice și degradarea ecosistemelor marine: acestea și alte consecințe ale activității economice amenință sistemul de susținere a umanității.

Mai rău, aceste dezechilibre ecologice sunt și mai tare agravate de dezechilibre economice. Supraproducția de petrol, oțel, diamante și cacao (pentru a enumera doar câteva exemple) se bate cap în cap cu puterea de cumpărare globală în scădere, care stimulează un trend către „subconsum” (după cum este definit de către economistul John A. Hobson în cartea sa din 1902, „Imperialism”).

Mai mult decât atât, dezechilibrele persistente între țări cu excedente și deficite mari de cont curent creează tensiuni internaționale, ducând la protecţionism și războaie comerciale. Chiar și înainte de COVID-19, dezechilibrele contului de capital au făcut multe țări vulnerabile la pierderi de capital sau opriri bruște. Dezechilibrele financiare globale reprezintă o problemă foarte importantă. Generarea de credite private și publice nelimitate a eclipsat venitul global necesar pentru a plăti datoria. Creditele nesăbuite acordate „companiilor de achiziție cu scop special” care fac împrumuturi pentru a finanța false „acțiuni care vor fi dezvăluite la momentul oportun” au avut ca rezultat o proliferare a bulelor financiare.

În final, avem dezechilibrele fără precedent în nivelul de bogăție – o caracteristică a sistemului, nu o distorsiune a acestuia. În ziua de azi capitalul mânuiește mult mai multă putere decât munca. După cum a arătat economistul Guy Standing, plutocrații globali domnesc peste o precaritate globală. Pentru a complica și mai mult lucrurile, dezechilibrele de putere economică dintre membrii OECD și țările mai sărace au dus la o creștere alarmantă a tensiunilor geopolitice. Sistemul este atât de instabil încât unui microb i-au trebuit doar câteva luni să prăbușească întreaga economie globală.
A fi dat peste cap de o pandemie care ar fi putut fi oarecum prevăzută se poate numi neglijență, dar a fi nepregătit pentru șocuri viitoare previzibile este de-a dreptul nesăbuință. Oamenii de știință au avertizat cu privire la pericolele schimbării climatice și potențialul pentru pandemii viitoare, însă majoritatea societăților rămân indiferente față de pericolele ecologice ce ne amenință.

Cauza multiplelor dezechilibre ale lumii poate fi identificată drept arhitectura sistemului financiar internațional, creată nu atât de mult printr-un design conștient, cât prin „mâna invizibilă” a piețelor capitaliste. Scopul său sugerat (dacă nu declarat în mod deschis) este de a proteja interesele creditorilor, investitorilor și speculatorilor internaționali. Așadar, structura sa seamănă foarte mult cu o „relicvă barbară”, care era standardul de aur al secolului al XIX-lea, proiectat pentru a proteja interesele celui mai mare creditor al lumii, City of London.

Defectele fundamentale de proiectare ale sistemului au fost din nou expuse în acest an, când creditorii, investitorii și speculatorii au cedat sub presiunea pandemiei și au fost salvați cu promptitudine de către băncile centrale susținute de plătitorii de taxe. Pentru Rezerva Federală a SUA și alte bănci centrale importante, prioritatea cea mai mare nu este de a stabiliza sistemul financiar, ci a-l ține în mișcare.

Așadar, la începutul acestui an, când economia reală ceda, Rezerva Federală, „prin simpla virtute a promisiunii sale, a fost responsabilă pentru punerea a 7,1 trilioane de dolari în mâinile investitorilor de capital”, subliniază istoricul Robert Brenner. Iar același lucru s-a întâmplat și în anii care au urmat după criza financiară din 2008, când, după cum explică economistul Trevor Jackson, Rezerva Federală a inundat „piețele financiare cu bani cât de repede posibil, astfel încât băncile să poată să continue a oferi împrumuturi, cumpărătorii de stocuri să poată continua a cumpăra, iar instituțiile să poată continua a-și efectua plata datoriilor”.

În calitate de emitent al principalei monede de rezervă din lume, Rezerva Federală se află la vârful sistemului monetar și financiar al lumii și a fost unica sursă de lichidități globale în timpul pandemiei, furnizând dolari (prin intermediul „liniilor de schimb”) către fiecare bancă și creditor din lume, dar și câtorva bănci centrale atent selectate. Printre cei excluși din această generozitate imperioasă se numără majoritatea țărilor cu venituri reduse, dar și China.

Gândindu-ne la perspectivele pentru o „recuperare verde”, întrebarea este cum putem transforma un sistem instabil structural pentru a-l pregăti pentru șocuri viitoare. Prima prioritate trebuie să fie a pune finanțele înapoi în locul lor de servitor, nu de stăpân, al economiei globale. După cum discutau comentatorul de la „Barron” Michael C. Klein și Michael Pettis de la Universitatea Peking în „Trade Wars Are Class Wars”, conflictul social, politic și economic central de astăzi este „în special între bancheri și deținătorii de active financiare pe de-o parte și gospodăriile obișnuite pe de altă parte – între cei foarte bogați și toți ceilalți”.

Pentru a rezolva astfel de conflicte și a aborda amenințările mai mari față de supraviețuirea umană, trebuie să stabilim un mod de supraveghere mai democratic pentru sistemul financiar internațional. Managementul efectuat de către state printr-o autoritate publică democratic legitimată trebuie să înlocuiască actuala guvernare de facto exercitată de către autoritățile private din Wall Street și City of London. Știm că acest lucru este fezabil, deoarece o transformare similară a fost obținută aproape peste noapte, în 1933 de către președintele SUA Franklin D. Roosevelt. În calitate de secretar al Trezoreriei al lui Roosevelt, Henry Morgenthau a explicat la acel moment: „Am mutat capitalul financiar din Londra și Wall Street pe biroul meu de la Trezorerie”.

După aceea, avem nevoie de o alternativă globală la dolar. În acest scop, Mark Carney, înainte de a-și da demisia ca guvernator al Băncii Angliei, a schițat un plan pentru o nouă „monedă hegemonică sintetică”, care ar fi furnizată de sectorul public, poate printr-o rețea de monede digitale ale băncii centrale. O SHC „ar putea susține rezultate globale mai bune” în întregul sistem monetar și financiar internațional, nu în ultimul rând prin diminuarea riscurilor unei „tranziții perturbatoare către o nouă monedă hegemonică de rezervă, cum ar fi renminbi”. Prin diminuarea „influenței dominante a dolarului american asupra comerțului global”, spunea Carney, o SHC ar putea reduce propagarea internațională a efectelor negative ale șocurilor din SUA și permite comerțului să devină „mai puțin sincronizat între țări”.

În orice caz, obiectivul ar trebui să fie gestionarea sistemului financiar într-o asemenea manieră încât să creeze și să mențină o economie de stat stabilă, care să asigure bunăstarea umanității în limite ecologice. Din această perspectivă, cel mai dăunător aspect al creării de credite globalizate, subregulate este cererea sectorului financiar pentru rate reale de rentabilitate ridicate, pentru un proces ce nu presupune foarte multe eforturi: crearea de bani noi. Dacă dobânzile depășesc capacitatea Pământului sau a economiei de a se reînnoi, atunci acestea devin brutal de excesive. Acest lucru trebuie să se schimbe.

Pentru a reuși o astfel de transformare, va fi necesar ca guvernele să se mobilizeze ca pentru război. Asta înseamnă readucerea capitalurilor externe înapoi în țară, atât pentru a gestiona fluxurile de capital cât și pentru a domestici finanțele de dragul stabilității sistemice. Și, ca bonus suplimentar, acest lucru va ajuta în a preveni corporațiile multinaționale din a evita taxe pe profituri generate în jurisdicția acelui stat. Acele venituri sunt necesare în cazul în care investițiile în transformarea sectorului de transporturi, energie, utilizarea terenurilor și serviciilor de îngrijire vor fi accesibile.

Guvernelor democrate trebuie să li se acorde puterea atât de a-și gestiona economiile domestice cât și de a colabora la nivel internațional în interesul stabilității economice. Acest lucru necesită o mare transformare a sistemului monetar și financiar internațional. Pur și simplu nu există nicio altă metodă de a aborda dezechilibrele profunde care stau la baza unor forme nesustenabile de activitate economică care amenință umanitatea și planeta.


Ann Pettifor este director al Policy Research in Macroeconomics (PRIME) și autorul „The Case for the Green New Deal” (Verso, 2019). Urmăriți-o pe Twitter: @AnnPettifor.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...