_________________
HELEN CLARK (foto)
Fostul prim-ministru
al Noii Zeelande
Lumea încă se luptă să combată COVID-19, iar reformele necesare pentru a asigura pregătirea globală pentru următorul nou agent patogen nu decurg suficient de repede. Dacă nimic nu se schimbă, pandemia actuală cu siguranță nu va fi și ultima.
Având în vedere faptul că există țări care se luptă în continuare cu valuri de variante foarte transmisibile ale coronavirusului care provoacă COVID-19, este clar prematur să declarăm pandemia încheiată.
Undeva în lume, un alt agent patogen periculos – care poate trăiește în prezent într-un liliac sau este în curs de formare în intestinul unui porc – ar putea face trecerea la oameni, răspândindu-se și evoluând. Multe boli umane provin din astfel de „contagiuni”. În cele mai grave cazuri, ca și în cazul COVID-19, aceste organisme devin amenințări grave pentru sănătate și pun întreaga lume în pericol.
Oare am fi pregătiți dacă un astfel de coșmar ar avea din nou loc astăzi? Ar putea Organizația Mondială a Sănătății să acționeze imediat asupra unui raport credibil privind o amenințare și să avertizeze toate țările în mod eficient? Dacă noul agent patogen s-ar putea răspândi aproape nedetectat, s-ar grăbi oare sistemul global să coordoneze un răspuns la nivel înalt și să asigure faptul că toată lumea are acces la informațiile, la proviziile medicale și la banii necesari pentru a limita daunele? Ar avea fiecare țară un plan pentru a minimiza presiunea asupra sistemelor de sănătate, școlilor, afacerilor și mijloacelor de trai?
Răspunsul pe scurt la toate aceste întrebări este nu. În ritmul actual al schimbării, disponibilitatea globală de a gestiona o nouă amenințare pandemică este la ani distanță. Ar trebui să fim foarte îngrijorați de acest lucru și, de asemenea, de lipsa unui sistem de guvernare la nivel înalt menit a pune capăt urgenței COVID-19.
Adevărat, a existat un progres. În mai 2021, Grupul Independent pentru Pregătirea și Răspunsul la Pandemie (IPPPR), pe care l-am coprezidat alături de fostul președinte liberian Ellen Johnson Sirleaf, a subliniat lacunele care au dus la pandemia de COVID-19 și a recomandat un pachet de reforme despre care am crezut că vor pune capăt crizei și vor preveni ca viitoarele focare de boli infecțioase să devină atât de devastatoare. Și alte organisme de control au oferit recomandări similare pentru a remedia deficiențele grave.
Pe lângă lipsa unui sistem de guvernare coordonat, problemele includ și finanțarea insuficientă pentru pregătirea în caz de pandemie, o piață pentru echipamente de protecție personală, vaccinuri și alte provizii esențiale care îi favorizează pe cei bogați, lacunele și zonele gri din regimul juridic internațional, și o OMS căreia îi lipsesc resursele și autoritatea necesară pentru a-și face treaba.
Spre meritul OMS și al statelor sale membre, sunt în curs de desfășurare eforturi serioase pentru a răspunde recomandărilor unei serii de controale. Dar efortul, împărțit între diferite grupuri de lucru și organisme, este lent și uneori necoordonat. Nu este clar dacă cineva are o viziune pentru a pune piesele împreună într-un sistem eficient care se extinde dincolo de limitele sectorului sănătății (așa cum IPPPR consideră că ar trebui să se întâmple).
O comisie a OMS a recomandat modificări asupra regulamentelor sanitare internaționale care ar clarifica responsabilitățile, autoritatea OMS și calendarul de implementare. Dar aceste propuneri nu pot fi abordate până anul viitor. Un alt flux de lucru include un efort istoric de a negocia un nou instrument juridic internațional pentru combaterea pandemiilor. Acest lucru este lăudabil, dar activitatea este programată pentru finalizare în doi ani și ar putea dura mai mult. În cadrul unui alt grup, țările decid dacă ar trebui să ofere OMS finanțarea de bază, sustenabilă și previzibilă, de care are nevoie pentru a-și desfășura activitatea.
La momentul în care scriu acest articol, există indicii importante că Banca Mondială va găzdui un nou Fond Intermediar Financiar pentru pregătirea și răspunsul în caz de pandemie. O lecție din ultimii doi ani pe care arhitecții fondului nu ar trebui să o uite este că amenințările pandemice trebuie abordate în baza solidarității. Pentru a fi incluziv și eficient, fondul ar trebui să mobilizeze noi finanțări din toate țările, în funcție de capacitatea de plată a fiecăreia. Economiile cu venituri mici și cu venituri medii mai mici ar trebui să beneficieze cel mai mult, fondurile fiind alocate în mod echitabil pentru a îndeplini obiectivele de pregătire.
Dar finanțarea actuală este încă insuficientă pentru a proteja oamenii de cele mai grave efecte ale COVID-19. La mijlocul lunii aprilie, acceleratorului pentru acces la instrumente COVID-19 îi lipseau încă 10-15 miliarde de dolari. În special, practic nu au existat bani noi pentru teste de diagnosticare și tratamente, privând oamenii din țările cu venituri mai mici de instrumentele recomandate și disponibile în lumea bogată.
Pandemia de COVID-19 le-a oferit acestor țări lecția dureroasă că nu se pot baza pe faptul că economiile mai bogate vor pune echitatea în centrul răspunsului la o criză globală. Ca urmare, liderii africani susțin perspectiva unui continent mai autosuficient, care își poate proteja mai bine populația. Acest lucru include crearea unei strategii intercontinentale a personalului din domeniul sanitar, a Trustului African pentru Achiziția de Vaccinuri și a unor noi huburi în care pot fi produse vaccinuri anti-COVID-19 ARNm.
Este esențial să ne asigurăm că țările cu venituri mici și mijlocii pot obține licențele și transferurile de cunoștințe și tehnologie de care au nevoie pentru a produce nu numai vaccinuri anti-COVID-19, dar și alte materiale necesare pentru a face față crizei actuale, altor amenințări de sănătate cu prioritate ridicată și riscurilor pandemice viitoare. Lucrătorii din domeniul sanitar, persoanele în vârstă și alte grupuri expuse riscului nu ar trebui să fie obligate să aștepte rezultatul unor negocieri prelungite de la Geneva pentru a avea acces la protecția de care au nevoie pentru a supraviețui.
Între timp, pandemia de COVID-19 continuă. În multe țări, nivelul de răspândire a vaccinului rămâne mult prea scăzut, guvernele elimină obligațiile privind purtarea măștii și, în ciuda numărului ridicat de infectări din anumite locuri, mulți oameni își doresc să își vadă de viață și să ignore amenințarea continuă a COVID-19.
Problema este că nu știm ce se va întâmpla în continuare. Liderii trebuie să fie pregătiți pentru o serie de scenarii COVID-19, inclusiv posibilitatea apariției unei noi variante mortale a virusului, cu răspândire rapidă. Dar unul dintre cele mai frustrante – și creatoare de confuzie – aspecte ale pandemiei a fost lipsa de motivare a conducerii globale de nivel înalt de a mobiliza planurile, fondurile și voința politică necesare pentru a pune capăt pandemiei de COVID-19. În ciuda celor peste 6,2 milioane de decese înregistrate, șefii de stat și de guvern nu s-au reunit încă sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite pentru a aborda în mod cuprinzător cea mai mare criză economică, sanitară și socială din istoria cunoscută.
Membrii IPPPR continuă să lucreze la o recomandare de a stabili un corp de șefi de stat și de guvern pentru a supraveghea arhitectura în evoluție pentru pregătirea și răspunsul la pandemii. Fără acesta, există puține lucruri care pot corela diferitele eforturi de reformă, de la cea fiscală la instrumente juridice și altele.
Lumea nu a scăpat de COVID-19, iar reformele necesare pentru a ne pregăti pentru următorul agent patogen nu se desfășoară suficient de repede. Cu excepția cazului în care acest lucru se schimbă, cu siguranță pandemia actuală nu va fi ultima.
Helen Clark este fostul prim-ministru al Noii Zeelande și fost administrator al Programului de Dezvoltare al Națiunilor Unite.
©Project Syndicate, 2022. www.project-syndicate.org
