Cartea „Bunul-Simț. Temeiul natural al funcționalității în Economie”, de Marin Dinu, Editura Economică, București, 2016, poate fi citită ca o carte de inițiere în re-umanizarea economiei ca domeniu de cercetare, disciplină de studiu, obiect al vulgarizării. Îndemnul autorului este la simplitatea abordării, sinonimă în cazul de față cu vorbitul în cunoștință de cauză. Cheia e de găsit pe undeva pe la mijlocul cărții, ca un punct culminant: „Economia este prin excelență zona acțională umană unde Bunul-Simț este cel mai greu pus la încercare. Inclusiv în privința recunoașterii rolului său”. În acest punct își găsește susținere prudența inițială prin care cititorul este avertizat că se află în prezența unui „bruion pentru o carte, anunțată deja, dar aflată încă în lucru”. Scurt spus, cu vorbele autorului, este „testarea preliminară a îndrăznelii de a reflecta asupra fundamentelor Economiei”.
Cartea pornește de la „Decuparea diferenței specifice”, prin identificarea originii științei economice într-o „obsesie umană pentru soluția la penurie, avuția devenind substanța mereu căutată de alchimia modului economic de gândire”. Imediat este marcată fractura maximală dintre „economia-scop și societatea-mijloc”. Urmărind „Aventura spiritului rațional” din fazele ei incipiente, autorul definește Bunul-Simț ca „elementul fundamental care prin combinare dă metode de funcționalitate în varii planuri ale umanului: stăpânind Emoția dă Dreptate, la un loc cu Rațiunea dă Adevărul, în conjuncție cu Puterea dă Legea, resuscitat în concurență dă Avuție ș.a.m.d.”, toate făcând ca lumea să devină funcțională.
Bunul-Simț este văzut drept „o caracteristică a speciei umane ca ființă socială”. Odată cu economia modernă, „născută din prima revoluție industrială” și generatoare de schimbări în echilibrele sociale și naturale, „Bunul-Simț funcționează tot mai greu ca mecanism reglator al propensiunilor umane”. Autorul își urmărește și își susține observația în capitolele următoare ale lucrării, sesizând „Inversiunea mecanică a perspectivei”, în sensul că „forțele avuției acționează mecanic, omul este o resursă consumabilă, destinată obținerii profitului”. Pe aceeași linie, „știința economică s-a făcut părtașă la multiplicarea mecanismelor prin care umanul a ieșit, pe calea seducătoare a reducționismului, din complexul confort al Naturii, prima victimă fiind chiar Natura umană. Progresul materialist a însemnat la origini regresul Naturii umane la termenii eficienți ai condiției umane – munca, lucrul și acțiunea”. Drept consecință, „libertatea de a avea și de a putea s-a edificat pe limitarea aspirației în a fi cu adevărat ceea ce trebuie să fie omul, ființă eliberată de constrângerile exterioare Naturii umane”. În universul conturat de autor sub genericul de Economie, sentimentele apar ca eradicate, iar nevoile personale sunt supralicitate în defavoarea posibilităților generale.
Prin raportări la istorie, sunt aduse în discuție „Adecvarea înțelegerii” conceptuale a Economiei și „Alegerea corectă a perspectivei”. Suportul îl constituie expunerea unei grile explicative, chiar de formă didactică, a sensurilor care acoperă fenomenul economic. Este o grilă a asocierii dintre „Referențiale” și „Diferențiale”, o grilă „apreciativă a obiectului de studiu al științei economice”. Utilitatea acestui instrument, care poate fi extinsă ca utilitate a cărții în ansamblu, se regăsește în „posibilitatea de a avea o bază de compatibilizare, cel puțin la nivelul interpretării cauzelor și evaluării consecințelor, a diferitelor soluții date unei probleme economice, în funcție de preferințele sau tipul de abordare”. Speranța autorului, care încununează lucrarea, este ca grila să fie „luată cel puțin ca o invitație la reflecția despre condiția intelectuală a economicienilor, dacă nu o provocare la inventarea instrumentului ideal pentru înțelegerea științei lor”.
