Cartea „Bunul-Simț. Temeiul natural al funcționalității în Economie”, de Marin Dinu, Editura Economică, București, 2016, poate fi citită ca o carte de inițiere în re-umanizarea economiei ca domeniu de cercetare, disciplină de studiu, obiect al vulgarizării. Îndemnul autorului este la simplitatea abordării, sinonimă în cazul de față cu vorbitul în cunoștință de cauză. Cheia e de găsit pe undeva pe la mijlocul cărții, ca un punct culminant: „Economia este prin excelență zona acțională umană unde Bunul-Simț este cel mai greu pus la încercare. Inclusiv în privința recunoașterii rolului său”. În acest punct își găsește susținere prudența inițială prin care cititorul este avertizat că se află în prezența unui „bruion pentru o carte, anunțată deja, dar aflată încă în lucru”. Scurt spus, cu vorbele autorului, este „testarea preliminară a îndrăznelii de a reflecta asupra fundamentelor Economiei”.
Cartea pornește de la „Decuparea diferenței specifice”, prin identificarea originii științei economice într-o „obsesie umană pentru soluția la penurie, avuția devenind substanța mereu căutată de alchimia modului economic de gândire”. Imediat este marcată fractura maximală dintre „economia-scop și societatea-mijloc”. Urmărind „Aventura spiritului rațional” din fazele ei incipiente, autorul definește Bunul-Simț ca „elementul fundamental care prin combinare dă metode de funcționalitate în varii planuri ale umanului: stăpânind Emoția dă Dreptate, la un loc cu Rațiunea dă Adevărul, în conjuncție cu Puterea dă Legea, resuscitat în concurență dă Avuție ș.a.m.d.”, toate făcând ca lumea să devină funcțională.
