Trăim o perioadă
pe care nici în gândurile noastre cele mai negre nu ne-am fi închipuit că o vom
parcurge. În doar câteva săptămâni tot ceea ce credeam că este veșnic s-a
năruit și ceea ce credeam că nu se va întâmpla niciodată s-a întâmplat.

Coronavirusul a
generat schimbări și mutații nu numai în desfășurarea vieții noastre cotidiene,
ci și în organizarea și funcționarea mecanismului economic la nivel național și
global.

Despre schimbarea
paradigmei funcționării actualului model global neoliberal se vorbește încă din
perioada marii crize din 2007-2010, cu unele puseuri de intensitate cu ocazia
apariției curentelor suveraniste, a Brexitului, a mișcării vestelor galbene sau
a promovării unor idei neomarxiste susținute de lucrările lui Thomas Piketty și
de manifestului CADTM, Comite pour l’abolition des dettes illégitimes,
„ReCommons Europe Pour un Nouvel Internationalisme des Peuples en Europe”.

 Imediat după declanșarea crizei coronavirus,
Thomas Piketty acreditează idea necesității schimbării ordinii și sistemului
economic actual, deoarece pandemia ar fi doar o perdea care ascunde adevărata
situație caracterizată, printr-o mai profundă criză a sistemului capitalist
european. La 15 martie 2020, Thomas Piketty declara: „Criza coronavirusului nu
este nimic altceva decât copacul care ascunde pădurea (…) Nu este suficient
să spunem trebuie să schimbăm sistemul economic, trebuie să descriem ce alt
sistem economic trebuie să fie creat (…) Criza de sănătate legată de pandemia
de Covid-19 trebuie să ne conducă la definirea unor noi criterii de luare a
deciziilor pentru guvernanța economică globală. (…) Nu este suficient să
spunem «Trebuie să schimbăm sistemul economic», trebuie să descriem ce alt
sistem economic, ce altă organizare a proprietății, ce alte criterii de decizie
trebuie să avem, cine să dețină puterea în companii”.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI