Trăim o perioadă pe care nici în gândurile noastre cele mai negre nu ne-am fi închipuit că o vom parcurge. În doar câteva săptămâni tot ceea ce credeam că este veșnic s-a năruit și ceea ce credeam că nu se va întâmpla niciodată s-a întâmplat.
Coronavirusul a generat schimbări și mutații nu numai în desfășurarea vieții noastre cotidiene, ci și în organizarea și funcționarea mecanismului economic la nivel național și global.
Despre schimbarea paradigmei funcționării actualului model global neoliberal se vorbește încă din perioada marii crize din 2007-2010, cu unele puseuri de intensitate cu ocazia apariției curentelor suveraniste, a Brexitului, a mișcării vestelor galbene sau a promovării unor idei neomarxiste susținute de lucrările lui Thomas Piketty și de manifestului CADTM, Comite pour l’abolition des dettes illégitimes, „ReCommons Europe Pour un Nouvel Internationalisme des Peuples en Europe”.
Imediat după declanșarea crizei coronavirus, Thomas Piketty acreditează idea necesității schimbării ordinii și sistemului economic actual, deoarece pandemia ar fi doar o perdea care ascunde adevărata situație caracterizată, printr-o mai profundă criză a sistemului capitalist european. La 15 martie 2020, Thomas Piketty declara: „Criza coronavirusului nu este nimic altceva decât copacul care ascunde pădurea (…) Nu este suficient să spunem trebuie să schimbăm sistemul economic, trebuie să descriem ce alt sistem economic trebuie să fie creat (…) Criza de sănătate legată de pandemia de Covid-19 trebuie să ne conducă la definirea unor noi criterii de luare a deciziilor pentru guvernanța economică globală. (…) Nu este suficient să spunem «Trebuie să schimbăm sistemul economic», trebuie să descriem ce alt sistem economic, ce altă organizare a proprietății, ce alte criterii de decizie trebuie să avem, cine să dețină puterea în companii”.
