România, decuplată de la tendințele de pe plan mondial

„Consider că modelul economic românesc trebuie să-și fragmenteze viziunea, obiectivele generale, specifice și planurile de măsuri pe trei orizonturi de timp: scurt, mediu și lung, astfel încât să nu fie supus ciclurilor politice. Altfel nu putem avea sustenabilitate și reziliență pentru economia românească”, declară prof. univ. Gheorghe Zaman referitor la calea care trebuie urmată pentru identificarea unui model economic.
Profesorul Gheorghe Zaman consideră că pentru a obține convergența cu economiile dezvoltate, România are nevoie de ritmuri de dezvoltare mult mai mari și pe perioade lungi, „nu pe perioade episodice de doi, trei ani”. Ceea ce este îngrijorător constă în faptul că în economia românească se produc fenomene contrare tendințelor mondiale. De exemplu, indicatorul calculat de Eurostat care exprimă productivitatea la utilizarea resurselor, valoare exprimată în PIB la paritatea puterii de cumpărare standard, sau câți euro se obțin dintr-un kilogram consum material intern. „În România, această valoare a scăzut de la 0,41 euro în 2000, la 0,309 în 2016. Nu este o tendință bună și trebuie să avem mare grijă pentru că ne costă foarte mult că exportăm mai multe materii prime decât importăm, exact pe dos de cum se întâmplă în celelalte țări UE. Adică suntem exportatori de materii prime”, a explicat profesorul Zaman.
O altă tendință negativă a economiei naționale este că nu putem mări competitivitatea exporturilor noastre atâta timp cât la noi s-a redus gradul de diversificarea a acestora. Asta în timp ce pe plan mondial are loc o creștere a gradului de complexitate, de diversificare a produselor și serviciilor.