România în Uniunea Europeană – integrare, dezvoltare, competitivitate

Date:

Procesul aderării
României la Uniunea Europeană a determinat orientarea strategică și evoluția
economico-socială a țării. După intrarea în faza negocierilor de aderare la
Uniunea Europeană, pe baza programului strategic elaborat de guvernul Isărescu
(2000), s-a reluat dinamica creșterii economice, după un deceniu de stagnare și
scădere. Prin pregătirea capitolelor de negociere dedicate pieței interne s-a
demonstrat voința urmării căii europene în sectorul economiei românești și s-a
înaintat decisiv către rezultate concrete ale reformelor structurale. Dar era
nevoie de o transformare a întregii societăți românești!

Analizele
economice atât pentru durate lungi (a se vedea Liviu Voinea, 2018) cât și
pentru ultimele trei decenii („Piața Financiară”, dec. 2019) au constatat că
aderarea României la Uniunea Europeană a fost un factor favorizant al
procesului de creștere economică și de accelerare a recuperării decalajelor
față de statele dezvoltate. Anul 2000 este considerat începutul unei etape de
evoluție în care Uniunea Europeană a devenit pentru România catalizatorul
principal în domeniul economic, dar și instituțional, politic, legislativ. Și
sistemul fiscal a fost mai stabil, după 2000, odată cu elaborarea Codului
fiscal (2004) în conformitate cu metodologia europeană. Un astfel de
catalizator ar mai putea fi, în deceniul care urmează, aplicarea determinată a
unei strategii realiste pentru intrarea țării în Zona Euro. Menționăm însă că,
după 2004, doar fenomenul contagiunii cu piața internă a Uniunii Europene și
mai puțin strategizarea și aplicarea unor politici economice proprii, a dus la
o creștere a convergenței. PIB-ul pe locuitor (la paritatea puterii de
cumpărare) a crescut de la 23%, în 2000, la 36%, în 2006, pentru ca în primul
deceniu
postaderare să ajungă la 59%, actualmente apropiindu-se de unele state
central-europene care au avut evoluții pozitive și în întâiul deceniu
post-1989.

Faptul că
guvernele României post-2004, indiferent care partide politice le-au condus, au
preferat să obțină o creștere economică rezultată predominant din orientarea
spre prociclicitate și consum, evitând realizarea unor investiții substanțiale,
îndeosebi în zona infrastructurii de transport, energetice, mediu, sănătate,
educație, cercetare-inovare etc. și, împreună cu folosirea fiscalității doar
pentru obținerea unor venituri imediate la buget, au dat economiei și pieței
locale un grad sporit de impredictibilitate, au generat vulnerabilități și
dezechilibre macroeconomice majore. Declinul populațional din România, după
1989, este considerat „cea mai gravă dintre toate schimbările negative pe care
le-a cunoscut societatea românească după căderea vechiului regim” (Vasile
Ghețău, în „Piața Financiară”, dec. 2019, p. 36). Iar motivația economică a
fost cea mai importantă pentru amintita situație, acesteia adăugându-se și
cauze social-politice, culturale etc. Inechitățile socio-economice sunt un alt
element al sporitelor dezechilibre din sistemul economic al României, infuzând
o dimensiune calitativă discutabilă creșterii economice din ultimele decenii.
Faptul că peste 40% din săracii Uniunii Europene trăiesc în România arată că
este încă mult de lucru pentru ridicarea convergenței reale și a
competitivității societale în țara noastră. Aceste realități ne demonstrează că
strategiile de dezvoltare sustenabilă elaborate din 2008, ca răspuns la Agenda
2030 a Uniunii Europene, au fost mai degrabă documente pentru birocrații din
Bruxelles, neconstituind suport pentru elaborarea unor politici interne
adecvate și pentru aplicarea lor integrală la nivelul societății românești. În
plus, a fost mai mult decât evident că, după criza economică de acum un deceniu,
modelul de dezvoltare adoptat de noile state membre nu mai aducea accelerația
necesară pentru apropierea cât mai rapidă de stadiul de dezvoltare a statelor
occidentale. Iar criza profundă declanșată în 2020 a găsit România și marea
majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene cu multe lecții neînvățate de
la precedenta criză financiar-economică globală, sporind gradul de
impredictibilitate a evoluției social-economice din Spațiul Economic European,
în deceniul următor.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Distribuie:

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Ce pot face companiile pentru a deveni mai sustenabile și a avea un impact pozitiv asupra mediului?

Află răspunsul pe 13 decembrie 2022, în cadrul noii...

Financial Outcome: închiderea anului financiar 2022 și noutățile fiscale pentru 2023

Pe 12 decembrie 2022, afli totul despre închiderea anului...

eToro lansează ValueStars, un portofoliu care oferă acces la „cele mai bune active de cumpărat”

Rețeaua socială de investiții eToro a anunțat lansarea ValueStars,...

Un nou an aduce noi campioni ai procedurilor amiabile, desemnați de OCDE. Care este poziția României?

Monica Todose, Director PwC România Mihail Boian, Avocat Partener D&B...