Măsurile de carantină și instituirea stării de urgență la nivel național pentru prevenirea diseminării accelerate a coronavirusului au deja consecințe economice importante asupra mediului de afaceri. Scăderi masive ale veniturilor sunt înregistrate în sectoare precum turismul, horeca, transporturi, organizarea de evenimente, construcții (în special zona de imobiliare rezidențiale) și afacerile de retail (cu excepția comercializării produselor alimentare sau medicamentelor).

Nimeni nu este capabil să spună când anume va lua sfârșit pandemia de COVID-19. Nimeni nu poate, mai ales, să spună cum anume se va termina. Impactul asupra stării de sănătate a populației este devastator. Impactul asupra sistemului medical și spitalicesc este asemănător unui tsunami. Impactul administrativ este evident, căci acum iese la iveală criza de leadership și de management. Impactul economic abia începe și, din nou, nimeni nu poate ști când și cum se va termina. Putem însă să speculăm că va fi mai puternic, mai profund și de mai lungă durată decât criza economico-financiară din 2008-2009. Politologul bulgar Ivan Krastev, președintele Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia, membru al boardului European Council of Foreign Relations, scria recent că, „într-o perioadă de criză, suntem infectați de incertitudine”.

Cu toată această sporită incertitudine, există ceva cert: e cert că economia este lovită astăzi de o criză fără precedent, cu caracteristici ieșite din comun, neasemănătoare cu ce am mai trăit în ultimele decade. Krastev a identificat cel puțin șapte aspecte care fac ca această criză să fie foarte diferită de cele anterioare. Putem spune că sunt totodată șapte posibile lecții timpurii pe care le învățăm „avant la lettre”, înainte ca șocul major să se fi produs deja.

Oamenii așteaptă salvarea de la guverne

Prima lecție este că pandemia de COVID-19 forțează revenirea guvernului intervenționist într-o măsură mult mai accentuată decât s-a manifestat în criza financiară din 2008-2009. Atunci economia a căzut din cauza neîncrederii generalizate în piețele financiare, iar multă lume a crezut că asta va spori încrederea în guverne. Dar paradoxul din 2008-2009 constă în faptul că neîncrederea în piață nu a dus la cererea unei intervenții guvernamentale mai mari. Acum însă, coronavirusul readuce guvernul în prim-plan într-un stil mare. Disperați, oamenii se bazează pe guvern că va organiza o apărare colectivă împotriva pandemiei. Aceiași oameni disperați – angajați sau angajatori – așteaptă de la guvern să salveze economia reală, „pe cale să se scufunde”. Dar astăzi eficiența unui guvern nu se mai măsoară în deficit bugetar, nici în numărul de investitori străini atrași în economie, nici în milioanele direcționate către autostrăzi, nici măcar în numărul de legi sau ordonanțe emise. Eficiența guvernului este măsurată azi mai ales prin capacitatea acestuia de a schimba comportamentul zilnic al oamenilor.

Ridicăm ziduri între indivizi

A doua lecție: coronavirusul oferă încă o dovadă a misticii frontierelor și va contribui la reafirmarea rolului statului național în cadrul Uniunii Europene. Acest lucru se vede deja în închiderea multor granițe dintre țări și în faptul că fiecare guvern din Europa se concentrează asupra propriilor săi oameni. Politologul Ivan Krastev susține că, în circumstanțe normale, statele membre nu ar face nicio distincție între naționalitățile pacienților din sistemele lor de sănătate, dar, în această criză, este probabil că vor acorda prioritate cetățenilor lor față de alții (acest aspect nu face la referire la imigranții din alte regiuni, ci la europenii cu pașapoarte UE). Prin urmare, coronavirusul va consolida naționalismul, deși nu și naționalismul etnic.

Pentru a supraviețui, guvernul le va cere cetățenilor să ridice ziduri nu doar între state, ci între persoane, deoarece pericolul fiecăruia de a fi infectat provine de la oamenii pe care îi întâlnește cel mai des. Nu străinul e cel mai mare risc, ci cei care sunt cel mai apropiați de tine.

Dacă ne e frică, ne protejăm mai bine

A treia lecție: să avem încredere în experți. Criza financiară și criza refugiaților din 2015 au generat o mulțime de nemulțumiri populare față de experți. Iar frișca și-au tras-o populiștii pe turta lor, pierderea încrederii în oamenii cu competențe și expertize reale a fost unul dintre succesele majore ale politicienilor populiști în ultimii zece ani. Lucrul acesta nu va mai continua, va fi inversat de coronavirus. Cei mai mulți oameni sunt foarte deschiși în a avea încredere în experți și în a ține cont de știință atunci când propriile vieți sunt în joc. Krastev observă că acest lucru conduce la o legitimitate crescândă acordată profesioniștilor care sunt în linia întâi în lupta împotriva virusului. Profesionalismul este din nou la modă.

A patra lecție lasă loc interpretărilor, dar nu este mai puțin importantă. Din păcate, din cauza coronavirusului ar putea crește apetitul pentru autoritarismul big data folosit de guvernul chinez. Liderii chinezi pot fi acuzați pentru lipsa de transparență care i-a făcut să
reacționeze lent în ceea ce privește răspândirea virusului, dar eficiența răspunsului lor și capacitatea statului chinez de a controla deplasările și comportamentul oamenilor sunt impresionante. În actuala criză, cetățenii compară în mod constant răspunsurile și eficacitatea guvernelor lor cu cele ale altor guverne. Politologul bulgar citat susține că nu ar trebui să fim surprinși dacă, la o zi după terminarea crizei, China va părea a ieși câștigătoare, iar Statele Unite va fi partea învinsă.

A cincea lecție ține de gestionarea crizelor. Dacă în timpuri normale panica populației este o amenințare, astăzi panica poate avea un efect benefic. Ceea ce au învățat guvernele legat de abordarea crizelor economice, a crizei refugiaților și a atacurilor teroriste a fost că panica a reprezentat cel mai mare dușman al lor. Dacă, luni întregi după un atac terorist, oamenii și-ar schimba comportamentul de zi cu zi și ar înceta să își mai părăsească casele, acest lucru i-ar ajuta pe teroriști să își atingă obiectivele, panica fiind unul dintre acestea. Liderii au răspuns la acele crize cu apelurile „rămâneți calmi”, „continuați-vă viața”, „ignorați riscul” și „nu exagerați”. Dar acum, guvernul e forțat să ceară cetățenilor să-și schimbe comportamentul și să rămână acasă. Iar succesul guvernelor legat de acest lucru depinde foarte mult de capacitatea lor de a speria oamenii să facă așa cum au fost obișnuiți anterior. „Nu vă panicați” este mesajul greșit pentru criza COVID-19. Pentru a limita pandemia, oamenii trebuie să intre în panică – și ar trebui să-și schimbe drastic modul de a trăi, spune politologul Ivan Krastev.

Populismul nu poate câștiga, pentru că nu are soluții la criză

A șasea lecție. Criza COVID-19 are un impact puternic asupra relațiilor dintre generațiile extreme. În contextul dezbaterilor cu privire la schimbările climatice și riscul pe care îl prezintă, generațiile tinere au fost foarte critice față de bătrânii lor pentru că sunt egoiști și nu se gândesc serios la viitor. Coronavirusul inversează aceste dinamici: acum, vârstnicii sunt mult mai vulnerabili și se simt amenințați de caracterul refractar al milenarilor de a-și schimba modul de viață. Acest conflict între generații s-ar putea intensifica dacă criza durează mult timp.

În final, a șaptea lecție identificată de șeful Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia este că, la un moment dat, guvernele vor fi obligate să aleagă între limitarea răspândirii pandemiei cu prețul distrugerii economiei sau să accepte costuri umane mai mari pentru salvarea economiei. Încă este foarte devreme să speculăm cu privire la impactul politic al COVID-19. Criza provocată justifică unele temeri antiglobaliste: aeroporturile închise și persoanele aflate în autoizolare par a fi punctul zero al globalizării.

Dar nu este deloc așa, eu cred că antiglobaliștii – majoritatea lor populiști – se grăbesc să cânte prematur prohodul globalismului. În mod paradoxal, pandemia COVID-19 și pandemia economică care provoacă fragmentări la nivel global ar putea slăbi actorii politici populiști, care, chiar și atunci când au dreptate, nu au o soluție.

DISTRIBUIȚI
Daniel Apostol este jurnalist, doctorand în istorie, Universitatea Ovidius din Constanța.