Președintele
României, domnul Klaus Werner Iohannis, a declarat că statul român este un
„stat eșuat”.

O declarație
de-a-dreptul șocantă care, mai mult ca sigur, va ocupa un loc central în orice
analiză a președinției domniei sale. Orice conducător al unei țări, fie el
monarh sau președinte, nu trebuie să uite nicio clipă importanța poziției pe
care o ocupă, cel mai bine caracterizată de Louis XIV prin celebra frază
„L’Etat c’est moi”.

A făcut domnul
președinte Iohannis o gafă politică monumentală când, implicit, a recunoscut că
în calitate de șef al unui stat eșuat este și domnia sa eșuat? Poate că nu a
realizat gravitatea acestei situații sau nici nu i-a păsat de consecințele unei
astfel de declarații, considerând că „eșuarea” nu are nicidecum legătură cu
domnia sa, ci doar cu incapacitatea românilor de a se guverna. Doar circulă în
Occidentul european teza conform căreia românii sunt un fel de „Africa albă”,
neguvernabili, aidoma unor națiuni africane.

Sau poate domnul
președinte a făcut un gest de curaj și responsabilitate, zicând lucrurilor pe
nume chiar cu riscul de a-și recunoaște propriul eșec? Desigur, recunoașterea
propriului eșec în calitate de șef al statului ar fi dus în alte țări la
demisia imediată sau în Japonia chiar la harakiri, dar nu trebui să ne comparăm
cu alte țări. La noi, demisia nu se practică, harakiri, nici atât, deci să
analizăm ceea ce a declarat președinte și nu ce ar fi putut sau trebuit să facă
după șocanta sa declarație.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI