Pentru a ne structura mai bine înțelegerea lumii care ne înconjoară, în Evul Mediu ne-am îndreptat către religie. În secolul XVIII am valorizat rațiunea, în secolul XIX, istoria, iar în secolul XX, ideologia. Acum, în secolul XXI, avem tehnologia de vârf și digitalizarea, ce ne permit să accesăm informații de care omenirea nu a beneficiat niciodată de-a lungul întregii sale existențe. Suntem mai conectați ca niciodată… În fiecare minut, 1,3 milioane de persoane se conectează pe Facebook, 4,1 milioane de persoane caută informații pe Google, 4,7 milioane de filme video sunt urmărite pe YouTube și 1,1 milioane de dolari sunt cheltuiți pentru vânzările online… Netflix reprezintă 15% din traficul de date pe internet la scară mondială, iar filmele video online, 60%. S-a ajuns ca un telefon inteligent (smartphone) să fie mai performant decât întreaga tehnologie ce a fost pusă în slujba aterizării primului om pe Lună și de 100 de ori mai performant decât cel mai bun calculator produs acum 30 de ani! Avem o supraveghere mult mai atentă, în timp real, a sănătății planetei: sateliții pot observa principalele centre de poluare și ne pot ghida la luarea celor mai bune decizii. Prin intermediul digitalizării se transformă modul nostru de organizare, serviciile publice, sistemele de securitate și apărare, modul de funcționare a companiilor, serviciile financiare, performanța energetică a orașelor. Digitalizarea ne ajută să ne „înverzim” societatea și modul nostru de consum.
Dar care sunt dedesubturile digitalizării, ce se află astăzi în slujba unui ideal al dematerializării, dar se sprijină în mod paradoxal pe o lume materială, cu o sferă de cuprindere mult mai mare decât ne-o imaginăm? Ce se află în spatele telefoanelor noastre inteligente? Cum circulă fiecare e-mail sau fiecare „like” pe care îl dăm pe rețelele sociale? Care este geografia miliardelor de clicuri ce ne guvernează viața de zi cu zi? Care este impactul lor economic? Ce provocări ecologice și geopolitice ascund?
Răspunsurile la aceste întrebări se află la interferența a trei factori: revoluția socială ce se derulează la scară planetară sub ochii noștri, resursele imense imobilizate pentru punerea în valoare a acestor progrese tehnologice și evoluția arhitecturilor informatice / de telecomunicații globale.
O revoluție socială a planetei
O revoluție socială a planetei este deja în curs de desfășurare. În primul rând, prin intermediul internetului, ce avut trei etape distincte de evoluție. Mai întâi s-a creat infrastructura, prin intermediul AOL, IBM sau Microsoft. Apoi, au fost dezvoltate motoare de căutare, precum Google și rețele sociale, precum Facebook, Instagram, YouTube, TikTok. Acești giganți se sprijină pe o imensă forță financiară și tehnologică pentru a face ca internetul și digitalizarea să transforme lumea, de cele mai multe ori conform propriilor lor interese. Cea mai mare parte a populației, absorbită de aceste succese, este strânsă, fără drept de apel, într-o veritabilă „menghină digitală”. Acum este în plin proces de dezvoltare, cea de-a treia etapă, ce conectează lucruri și persoane, ceea ce se va numi the Internet of Everything, prelungirea a ceea ce astăzi este Internetul Obiectelor (the Internet of Things – IoT). Rețelele 5G permit această evoluție, pentru că prin ele pot fi transmise cantități de date de 10 ori mai mari în intervale de timp de 10 ori mai mici decât ce este posibil acum, prin intermediul 4G.
Țara care a înțeles foarte bine miza și s-a adaptat repede la noul context este China, care, conform experților, are în momentul de față o superioritate tehnologică 5G de necontestat față de Statele Unite și Uniunea Europeană. Viteza de adaptare la 5G și geografia acesteia vor fi redefinite de Noua Ordine Mondială, ce se construiește în aceste moment sub ochii noștri. Pe bătrânul continent, unul dintre puținele state care s-au adaptat la noul context și au trecut la 5G prin utilizarea tehnologiei chinezeşti Huawei este Monaco.
Dar sunt înregistrate succese notabile în domeniul digitalizării și la nivelul multor state membre ale Uniunii Europene. Cel mai surprinzător exemplu în acest sens este Estonia, care a mizat totul pe digitalizare. Cu o populație de 1,3 milioane de locuitori, această țară baltică este un adevărat regat al geek-ilor și statul cel mai digitalizat din lume. Aici, 99% din serviciile publice sunt digitalizate. În afară de căsătorie, divorț sau operațiunile bancare importante, totul se realizează online. Dotați cu o carte de identitate electronică, cetățenii „digitali” pot să-și plătească impozitele, să circule cu mijloacele de transport în comun sau chiar să voteze. O platformă informatică botezată X-Road asigură managementul centralizat al serviciilor publice, unde cetățenii beneficiază de simplitate și rapiditate în servicii de la naștere până la… moarte. Se cunosc însă puține lucruri despre infrastructurile fizice necesare acestei digitalizări și cum sunt ele gestionate.
În lumea finanțelor, viteza în implementarea produselor și serviciilor noi, în măsurarea rentabilității acestora și în luarea deciziilor este esențială. Meseria de bancher se transformă în fiecare zi. Dintr-un bun diagnostician, analist de indicatori, având o solidă bază tehnică și comportamentală, bancherul devine un constructor și animator de ecosisteme, capabil să sintetizeze, să lucreze cu parteneri diverși în proiecte de afaceri comune. El nu va mai suferi din cauza informaticii, pentru că aceasta îi va ușura munca… Mai mult decât atât, inteligența artificială conectată la sistemul IT de management al clienților (CRM – Customer Relationship Management) îl va ajuta la identificarea nevoilor acestora și a eventualelor riscuri. Având la bază un ecosistem ce unește comercianții și populația, banca de mâine va fi digitală pentru operațiunile zilnice, self-service, dar și umană, pentru proiectele strategice, pe termen lung ale clienților și partenerilor săi. În paralel, pe partea de corporate & investment banking, pe lângă fondurile „active” pilotate de oameni, se identifică și fondurile „pasive”, ce se sprijină pe aplicații de inteligență artificială, ce urmăresc și intervin în general în tranzacții privind evoluția indicilor bursieri sau în legătură cu companiile unde sunt deja constituite participații. Rolul fondurilor gestionate de aplicații informatice sofisticate, dezvoltate cu inteligență artificială, a crescut exponențial și ele poartă un nume: quants, sau fonduri cantitative.
Resursele imobilizate pentru punerea în valoare a acestor progrese tehnologice sunt imense
Se estimează că digitalizarea și industria IT&C au o creștere anuală a utilizării de energie electrică de 5-7% și că până în anul 2025 vor reprezenta 20% din consumul mondial de electricitate, în timp ce impactul lor pe linie de emisii de dioxid de carbon se va dubla la același orizont de timp! Bitcoin singur consumă 0,5% din producția mondială de electricitate. O simplă căutare pe Google a unui utilizator consumă cam aceeași cantitate de electricitate ca aceea a unui bec utilizat în scopuri casnice. Pe de altă parte, costurile pentru gestiunea bazelor de date sunt uriașe, numai dimensiunea energetică reprezentând 2% din consumul mondial de electricitate, cifră ce va crește de cinci ori până în anul 2030. În regiunea pariziană, centrele de baze de date reprezintă aproximativ 30% din consumul total de electricitate, iar la Amsterdam 10%. Într-o industrie unde, conform Legii lui Moore, capacitatea procesoarelor se dublează la fiecare doi ani, astfel de elemente statistice devin mari surse de îngrijorare.
Antenele 5G, cu dimensiuni de câțiva zeci de centimetri, în a căror compoziție intră metale rare precum galiul sau scandiul, vor fi dispuse la distanțe de aproximativ 100 m una de cealaltă. Impactul tehnologic al întreținerii și înlocuirii acestora va fi uriaș. Cu titlu de exemplu, s-a calculat că acoperirea cu rețele 5G a principalelor 20 de zone urbane ale Statelor Unite ar necesita 2,2 milioane km de fibră optică, echivalentul a 55 de ori circum-
ferința Terrei. În acest angrenaj, fiecare vehicul autonom ar integra echivalentul capacității de procesare a peste 20 de calculatoare personale, dependente de infrastructură, centre de baze de date de proximitate (edge data centers).
Toate centrele ce gestionează bazele de date (data centers) consumă o cantitate imensă de resurse naturale cheie, precum 12,5% din producția mondială de cupru și 7% din cea de aluminiu. Nu există un cost imobiliar pe metru pătrat mai mare decât acela al unui centru de baze de date de înalt nivel! Apa este o altă resursă foarte importantă. Un data center de talie medie consumă aproximativ 600.000 m3 de apă pe an pentru sistemele de răcire, cantitate ce ar putea acoperi nevoile de funcționare a trei spitale. În Europa, multe centre de baze de date se deplasează din ce în ce mai mult spre nord, pentru a compensa prin temperaturile scăzute costurile uriașe ale energiei electrice necesare procesului de răcire a serverelor. Astfel, Microsoft s-a instalat în nordul Scoției, iar Facebook în nordul Suediei, la Lulea, la aproximativ 100 km de Cercul Polar. Dacă apare însă o pană de curent într-un data center cheie, o parte importantă din cantitatea imensă de conexiuni nu mai este posibilă timp de câteva ore sau chiar zile… De aici nevoia drastică de soluții de back-up și electricitate pentru ca accesul la bazele de date din partea utilizatorilor diferitelor aplicații să fie permanent, în timp real. Pe de altă parte, în sistemele de aer condiționat, de răcire din centrele de baze de date există o multitudine de alte substanțe chimice poluante, printre care metanul sau cele pe bază de fluor, precum hidrofluorocarburile, hexafluorura de sulf, perfluorcarburile, trifluorura de azot sau tetrafluorura de carbon…
Un telefon fix din anii 1960 era compus din aproximativ 10 resurse naturale/ minereuri, printre care aluminiu și zinc. Telefoanele mobile din anii 1990 conțineau cu 19 resurse naturale mai mult, printre care cuprul, cobaltul sau plumbul. Față de telefonul din anii 1990, un smartphone, chiar dacă este mult mai fin, conține mai mult cu peste 50 de minereuri, printre care pot fi menționate aurul, litiul, magneziul, siliciul, indiul, ce intră în compoziția ecranelor tactile, sau neodimul, acest metal rar ce permite aparatelor să vibreze la orice apel primit. Pe de altă parte, industria digitală/ IT&C integrează metale rare ale căror proprietăți excepționale fac posibilă producerea condensatoarelor, ecranelor tactile, circuitelor integrate, fibrelor optice sau semiconductorilor. Ea înghite procentaje semnificative din producția mondială a multor metale rare: paladiu – 15%, argint – 23%, tantal – 40%, antimoniu – 41%, beriliu – 42%, ruteniu – 66%, galiu – 70%, germaniu – 87%, terbiu – 88%. Dacă luăm în calcul integrarea tuturor acestor resurse într-un smartphone, costul energetic este uriaș: el reprezintă 80% din totalul consumului energetic înregistrat de-a lungul întregii sale vieți! Pentru a evita o astfel de risipă de energie, au apărut și telefoanele etice, realizate de marca Fairphone, ce își propune de aproximativ un deceniu să aducă pe piață versiuni cu o durată de viață mai lungă.
Dar dincolo de toate aceste detalii și elemente statistice, se pune din ce în ce mai mult problema cantității de materiale/materii prime necesare pentru realizarea unei unități de produs (material input per product unit – MIPS). Aici „diavolul este în detalii” și surprizele pot fi uriașe… Cu titlu de exemplu, un minut la telefon mobilizează 200 grame de materii prime, în timp ce un SMS „cântărește” peste 600 grame… Pentru tehnologiile de vârf, lucrurile devin și mai complicate… Un calculator de 2 kg mobilizează, printre altele, 22 kg de produse chimice, 240 kg de combustibil și 1.500 l de apă… Producția unui circuit integrat (cip) cu o greutate de 2 grame are în spate 32 kg de materii prime!
De altfel, cele peste 500 de etape necesare în producerea unui circuit integrat (cip) acoperă în lanțul valoric peste 16.000 de furnizori repartizați în zeci de țări din întreaga lume: minele de cuarț se află undeva în Africa de Sud, plăcile de siliciu sunt produse în Japonia, aparatele de fotolitografie în Olanda, pompele cu vid sunt fabricate în Austria. Aplicațiile de software utilizate de liderul mondial al acestui sector, grupul TSMC, sunt produse în Italia și în Scoția. Realizate în majoritate în Taiwan, cipurile sunt ambalate, pentru a reduce costurile, în Vietnam și trimise apoi în China pentru a fi integrate în telefoanele inteligente. Cantitatea de energie necesară pentru un astfel de lanț logistic este imensă, iar consecințele pe linie de mediu sunt enorme. Astfel, în Taiwan, grupul TSMC generează pentru fiecare kilogram de siliciu aproximativ 280 kg de produse chimice, multe dintre ele cu efecte toxice asupra mediului. Energia electrică ce este consumată de același grup reprezintă 3% din consumul total al Taiwanului, adică echivalentul producției a trei reactoare nucleare!
Evoluția arhitecturilor informatice și de telecomunicații globale
Pentru transmiterea unui simplu „like”, accesăm practic una dintre cele mai vaste și mai complexe infrastructuri dezvoltate vreodată de umanitate. Înainte de a ajunge la destinatarul dorit, un „like” sau mesajele pe WhatsApp traversează șapte straturi intermediare de funcționare a internetului. Mai întâi, ele iau drumul rețelelor 4G, sateliților sau cablurilor terestre și submarine pentru a ajunge în localurile tehnice ale operatorului. Apoi, urmează traversarea peste „mări și țări” pentru a fi localizate într-un centru de operări de baze de date și, în sfârșit, iau drumul în sens invers către destinatarul ce poate sta alături de expeditor! O călătorie de mii sau zeci de mii de kilometri pentru un mesaj transmis către un destinatar ce este uneori la câțiva metri distanță!
Se estimează că până la sfârșitul acestui deceniu 90% din companiile mondiale mari își vor închide propriile centre de baze de date pentru a migra… în nori (cloud). Dar haideți se vedem ce se întâmplă în nori/cloud, aceste centre de baze de date către care toate arhitecturile rețelelor informatice se îndreaptă în momentul de față. Este cunoscut că, din rațiuni legate de securitate și costuri, un număr de companii din ce în ce mai mare își încredințează gestiunea serverelor cu bazele de date către giganți precum Amazon Web Services, Alibaba Cloud, Equinix, Interxion, EdgeConneX. Fiecare data center are un centru de back-up pe o arie seismică diferită, iar infrastructurile sunt supradimensionate, capacitatea lor fiind utilizată în general la un maxim de 60%. Cel mai mare data center din lume este în China, la Langfang, la sud de Beijing, într-un complex de 600.000 de metri pătrați. Coasta de Est a Statelor Unite este cea prin care tranzitează aproximativ 70% din traficul mondial de internet. Google nu strânge informații în ceea ce ne privește doar cu titlu comercial. El alimentează și NSA, celebra agenție de informații americană, ce are acces la mesajele noastre transmise pe email, operațiunile bancare sau convorbirile telefonice. Facebook a construit un data center la Eagle Mountain, la aproximativ 20 km distanță de cel al NSA. Majoritatea acestor centre de baze de date se află în general pe lângă marile centre financiare și decizionale mondiale: Washington, New York, Beijing, Paris, Londra, Singapore, Hong Kong, Frankfurt, Amsterdam… Faptul că acolo se centralizează informații cheie despre populația, companiile și statele întregii planete creează premisele pentru o dependență informațională, ce are o magnitudine la scară planetară: dominația prin controlul bazelor de date. Experții spun că fiecare dintre noi generăm, de cele mai multe ori inconștient, aproximativ 150 gigaocteți de date pe zi. Astfel de fenomene vor îndrepta omenirea către sfârșitul anonimatului și al libertății, așa cum a fost înțeleasă în ultimele trei secole în lumea occidentală. Rețelele sociale ne piratează creierele și noi le autorizăm să facă acest lucru. Inteligența artificială va accelera și mai mult acest proces. Ne dorim acest lucru? Evident, întrebarea este retorică…
Apoi, 99% din traficul mondial de date este realizat prin intermediul cablurilor de fibră optică ce traversează mări, oceane și suprafețe terestre cu informații codate sub formă de lumină. Informația circulă cu o viteză de 200.000 km pe secundă. În ceea ce privește implementarea cablurilor submarine, de la lansarea unui studiu de fezabilitate până la implementare pot să treacă 10-15 ani. Repararea acestora în cazul unor catastrofe naturale, precum cutremurele sau tsunamiurile, pot genera pierderi importante, așa cum a fost cazul la sfârșitul anului 2006, când un cutremur cu magnitudine 7 pe scara Richter, ce a zguduit Taiwanul, a deteriorat majoritatea cablurilor maritime din regiune, blocând astfel conexiunile între Taipei, Hong-Kong și restul Asiei pentru 50 de zile! În momentul de față există aproximativ 1 milion de km de cabluri abandonate („cabluri zombi”), ce, după aproximativ 25 de ani de viață activă, au fost „uitate” de către proprietari, datorită costurilor mari de reciclare. Se pune apoi și problema creșterii uriașe a volumului de date de transmis, ce va face ca foarte curând rețelele de comunicații să-și atingă limitele.
Nu este de ignorat nici veritabilul cost ecologic al orașelor inteligente („smart cities”). Până de curând, nu se realizase niciun studiu care să măsoare impactul acestora la scară planetară. Abia în anul 2019, un grup de cercetători conduși de daneza Kiki Lambrecht Ipsen a publicat un raport ce a lăsat perplex pe toată lumea: dezvoltarea soluțiilor tehnologice pentru orașele „inteligente” are un impact negativ la nivelul planetei, chiar dacă la nivel local ele influențează pozitiv calitatea vieții locuitorilor acestora. Dar pentru a înțelege bine aceste concluzii, trebuie să ne proiectăm la adevăratele granițe ale acestor orașe, ce se află de multe ori la mii de kilometri distanță, în centrele de baze de date/data centers.
Există apoi și o geopolitică a infrastructurii de comunicații digitale. Pe fondul unei scăderi relative a ponderii Occidentului în traficul mondial de date, asistăm la apariția unor noi coridoare, a căror constituire s-a accelerat o dată cu tensiunile din Taiwan și războiul din Ucraina. Un prim exemplu este anularea unui proiect rusesc de cablu optic ce ar fi trebuit să conecteze Londra de Tokio pe sub Oceanul Arctic. O altă inițiativă, canadiană de această dată, a fost și ea anulată din motive de escrocherie… În sfârșit, o a treia inițiativă, ce părea mai eficientă prin alegerea traseului și impactul economic, nu se știe dacă va mai fi finalizată în contextul geopolitic actual: este vorba despre proiectul Arctic Connect, inițiat de Finlanda și în care au mai fost implicate Marea Britanie, Norvegia, China și Rusia. Noua ordine mondială va redefini complet aceste trasee și nimeni nu poate ști cu precizie care va fi arhitectura lor în viitor.
În loc de concluzie, aș spune că transformările digitale actuale contribuie la creșterea dezechilibrelor planetei mai mult decât ne imaginăm. Dematerializarea reclamată de procesele de digitalizare nu numai că generează un consum uriaș de materii prime, dar întreprinde și una dintre cele mai ample acțiuni de materializare pe care le-a cunoscut umanitatea, o materializare prin alte mijloace, cu impact economic, ecologic, social și geopolitic. Va trebui deci să luptăm pentru reducerea consumului de resurse și garantarea libertăților individuale, într-un context de volatilitate geopolitică profundă. Lumea, din păcate, nu se îndreaptă într-o direcție social responsabilă și, dacă nu știm să anticipăm, la un moment dat un „șoc” ne va bulversa existența mai mult decât ne putem imagina.
Să nu ne facem iluzii: tehnologia nu va avea niciodată în societate un impact diferit de modul în care alegem să trăim! De unde și nevoia de multă înțelepciune.
