de Emil Iugan,
membru ASPES și fondator al MIS Grup
Emil Iugan, membru al ASPES și fondator al MIS Grup, aduce în dezbaterea despre reconstrucția României experiența unui antreprenor care a dezvoltat activități industriale în comunitățile montane din Bistrița-Năsăud, cunoscând legătura dintre investiții, meserii și perspectiva familiilor de a-și construi un viitor acasă. În contribuția sa la Mișcarea pentru Reconstrucția României, propune o abordare a economiei montane în care prelucrarea resurselor, asocierea producătorilor și accesul la piețe sunt judecate prin valoarea rămasă în comunitate, veniturile obținute de localnici și păstrarea patrimoniului natural.
Reconstrucția economică a zonei montane trebuie să urmărească un rezultat concret: familiile să poată trăi decent din activități productive desfășurate în comunitățile lor. Propunem o politică prin care resursele muntelui să susțină întreprinderi viabile, calificări profesionale și venituri stabile, cu păstrarea patrimoniului natural. Criteriul de reușită trebuie să fie valoarea creată și păstrată în comunitate, împreună cu capacitatea acesteia de a atrage și de a păstra oameni activi.
Apelul ASPES pentru Mișcarea pentru Reconstrucția României promovează o economie competitivă, consolidarea capitalului românesc și colaborarea dintre mediul de afaceri, cercetare și instituții. [1] Aplicăm această orientare economiei montane prin propunerile de mai jos. Ele constituie o contribuție la dezbatere.
DIMENSIUNEA ȘI MIZA
Zona montană nu este o periferie a economiei românești, ci una dintre bazele ei. Delimitarea oficială cuprinde circa 74.000 km² – aproape o treime din teritoriul țării – și 657 de orașe și comune din 27 de județe, unde trăiesc aproximativ 3,3 milioane de locuitori. [4] Aici se află aproape o treime dintre producătorii agricoli ai României și în jur de 815.000 de exploatații familiale, care lucrează circa 2,3 milioane de hectare de pășuni și fânețe; muntele adăpostește și aproape 4 milioane de hectare de pădure, aproximativ 60% din fondul forestier național. [4]
Este o economie a resurselor vii, dar cu valoare adăugată încă mică. România are aproape 12 milioane de ovine și caprine (INS, 2024), al doilea efectiv din Uniunea Europeană, după Spania; o parte importantă a animalelor este însă valorificată vie, adesea la export, mai degrabă decât sacrificată și procesată în țară, din lipsa abatoarelor și a capacităților apropiate de crescători. [5] Turismul rural este o resursă la fel de reală – funcționează peste 3.500 de pensiuni agroturistice, cele mai multe la munte [5] – iar mențiunea de calitate „produs montan” a crescut de la circa 960 de produse atestate în 2020 la câteva mii în prezent, înregistrate de aproximativ 1.000 de producători. [6]
Miza nu este, așadar, dacă muntele are resurse, ci câtă valoare rămâne în comunitățile lui. De aceea propunem o abordare antreprenorială, construită pe cerere reală, nu pe promisiuni.
INVESTIȚII CONSTRUITE ÎN JURUL UNEI PIEȚE REALE
Privită antreprenorial, dezvoltarea începe cu întrebări precise: ce putem produce competitiv, cine cumpără, în ce cantitate, la ce cost și în cât timp încasăm? O investiție merită susținută atunci când răspunsurile pot fi demonstrate. Pentru fiecare proiect propunem un calcul care să includă aprovizionarea sezonieră, transportul, salariile, energia, întreținerea, capitalul de lucru și un scenariu de scădere a vânzărilor. Grantul trebuie să ajute o afacere capabilă să funcționeze și după încheierea finanțării.
Propunem organizarea dezvoltării în jurul unor bazine economice formate din localități între care există legături reale de aprovizionare, muncă și desfacere. În fiecare bazin, administrațiile și întreprinzătorii ar identifica producătorii, infrastructura disponibilă și cumpărătorii potențiali. Această analiză ar stabili amplasamentul și dimensiunea investițiilor comune. Un centru de procesare trebuie dimensionat după materia primă disponibilă și cererea credibilă, evitând multiplicarea unor capacități care concurează pentru aceiași furnizori.
PROCESAREA ALIMENTARĂ ȘI VENITUL PRODUCĂTORULUI
Prima prioritate propusă este integrarea creșterii animalelor și a producției vegetale cu procesarea și vânzarea. În funcție de specificul fiecărui bazin, aceasta poate însemna colectarea și răcirea laptelui, fabricarea brânzeturilor, procesarea cărnii ori uscarea și ambalarea fructelor și plantelor cultivate. Fiecare verigă trebuie evaluată separat pentru autorizare, rentabilitate și impact asupra mediului. Unitățile existente care pot fi modernizate eficient ar trebui analizate înaintea construcțiilor noi.
Pentru ferme propunem servicii comune de mecanizare adaptată terenului, pregătire a furajelor, asistență veterinară și transport. Contractele dintre fermieri și procesatori ar trebui să precizeze criteriile de calitate, formula prețului, termenele de plată și repartizarea riscurilor. Venitul fermierului trebuie inclus în evaluarea întregului proiect: o fabrică viabilă are nevoie de furnizori care își pot continua activitatea.
ASOCIEREA TREBUIE SĂ OFERE AVANTAJE VERIFICABILE
Susținem asocierea voluntară prin cooperative sau alte forme contractuale potrivite activității. Pentru a câștiga încrederea producătorilor, o asemenea structură trebuie să ofere servicii concrete: achiziții comune, depozitare, contabilitate, controlul calității și acces la cumpărători. Regulile de intrare și ieșire, plata produselor, distribuirea rezultatelor și controlul conducerii trebuie stabilite înaintea investiției. Managementul profesionist și raportarea financiară transparentă ar trebui să fie condiții ale sprijinului public propus.
Propunem dezvoltarea unor echipe comerciale comune care să negocieze cu magazine, restaurante și distribuitori, să gestioneze comenzile și să urmărească încasările. Comerțul online trebuie legat de stocuri reale, ambalare și livrare la temperatură controlată, acolo unde produsul o cere. Pentru producător, indicatorul relevant este venitul rămas după toate aceste costuri. O platformă digitală ar trebui finanțată numai dacă există un operator și un model de funcționare sustenabil.
Mențiunea de calitate facultativă „produs montan” are condiții europene de utilizare, inclusiv privind proveniența și prelucrarea, cu reguli specifice și derogări. [2] Propunem sprijin pentru îndeplinirea cerințelor aplicabile, trasabilitate și comunicare corectă. Mențiunea trebuie integrată într-o ofertă comercială credibilă; nu justifică, prin ea însăși, promisiuni despre caracterul ecologic sau beneficii medicale. O marcă teritorială suplimentară ar trebui construită pe standarde verificabile și pe controlul utilizării sale.
O ECONOMIE FORESTIERĂ CU PRELUCRARE ȘI COMPETENȚE LOCALE
Pentru resursa forestieră, propunem investiții în prelucrare adaptate disponibilului legal și sustenabil de materie primă. Uscarea, sortarea, componentele pentru construcții, tâmplăria și mobilierul sunt direcții care trebuie comparate după cerere, consumuri și valoarea adăugată. Investițiile ar trebui însoțite de formare profesională, proiectare și verificarea calității. Pentru produsele destinate construcțiilor, performanțele tehnice și cerințele aplicabile trebuie stabilite înainte de comercializare.
Obiectivul propus este obținerea unei valori mai mari din materia primă utilizată, în limitele gestionării durabile a pădurilor. Lemnul potrivit pentru produse durabile trebuie evaluat pentru aceste utilizări înainte de valorificarea energetică. Pentru resturi, propunem soluții locale numai după verificarea volumelor, a utilizărilor concurente, a emisiilor și a costurilor. Sprijinul public trebuie condiționat de proveniență legală, eficiență și respectarea obligațiilor de mediu.
TURISM CARE SUSȚINE ACTIVITATEA PE ÎNTREGUL AN
Propunem destinații organizate în jurul unor servicii complementare: drumeție ghidată, gastronomie, ateliere meșteșugărești, patrimoniu și programe educaționale. Operatorii ar trebui să construiască împreună pachete rezervabile și calendare care prelungesc sezonul. Investițiile trebuie corelate cu accesul, apa, canalizarea, gestionarea deșeurilor și capacitatea de intervenție în urgențe. Pentru facilitățile dependente de zăpadă, evaluarea riscului climatic și a costurilor de operare trebuie să preceadă decizia de finanțare.
CAPITAL ACCESIBIL ȘI RĂSPUNDERE PENTRU REZULTATE
Propunem o componentă dedicată investițiilor montane în mecanismele de finanțare existente, pregătită după evaluarea nevoilor și a spațiului bugetar. Aceasta ar putea combina granturi pentru infrastructură comună, garanții pentru credite și finanțarea capitalului de lucru. Proiectele comerciale trebuie să includă contribuția investitorului și evaluarea capacității de rambursare. Intensitatea sprijinului și beneficiarii eligibili vor necesita fundamentare și verificarea regulilor aplicabile, inclusiv în materia ajutorului de stat.
Selecția ar trebui să urmărească existența pieței, competența operatorului, disponibilitatea resursei și efectele locale. Propunem finanțare etapizată, cu verificarea punerii în funcțiune și a rezultatelor asumate. Condițiile de monitorizare și consecințele nerespectării obligațiilor trebuie prevăzute de la început. Nu propunem un cuantum total înaintea inventarierii proiectelor și a costurilor; o promisiune bugetară fără aceste elemente ar diminua credibilitatea programului. Experiența recentă confirmă acest principiu: programul de sprijin pentru zona montană prevăzut de Legea muntelui nr. 197/2018 – până la un miliard de euro în zece ani, de la bugetul de stat (art. 16) – a rămas, în practică, în mare parte nefinanțat, tocmai pentru că angajamentul nu a fost însoțit de proiecte, costuri și responsabili. [7]
Capitalul românesc poate fi mobilizat prin parteneriate între întreprinzători locali, investitori din diaspora și finanțatori. Propunem proiecte prezentate cu situații financiare clare, drepturi bine definite și reguli de ieșire din investiție. Susținerea întreprinderilor locale trebuie construită prin acces la competențe și finanțare, în condiții transparente și compatibile cu obligațiile de concurență. Contractele comerciale și capacitatea de administrare sunt decisive pentru atragerea capitalului.
INFRASTRUCTURĂ ȘI SERVICII CARE FAC POSIBILĂ MUNCA
Propunem prioritizarea infrastructurii după problemele economice pe care le rezolvă: acces practicabil la ferme și unități de producție, alimentare sigură cu energie, apă, comunicații și transport pentru angajați. Proiectele publice trebuie să includă costul întreținerii și responsabilul exploatării. O rețea sau o clădire produce utilitate numai dacă poate fi folosită în condiții corespunzătoare și dacă există resurse pentru funcționarea ei.
Pentru consumul energetic, primul pas propus este reducerea pierderilor și eficientizarea clădirilor și utilajelor. Producția locală de energie trebuie evaluată în raport cu profilul consumului, accesul la rețea și costul total. Instalațiile fotovoltaice pe suprafețe construite sau soluțiile termice potrivite fiecărei localități pot fi analizate individual. Orice proiect trebuie verificat sub aspectul amplasării, autorizării și protecției ecosistemelor; simpla existență a unei resurse nu demonstrează oportunitatea investiției.
Propunem parteneriate între școli profesionale și firme pentru calificări cerute efectiv: procesare alimentară, prelucrarea lemnului, mentenanță, construcții și servicii turistice. Practica trebuie însoțită de tutori și perspective reale de angajare. Pentru tinerii care preiau o afacere de familie, sprijinul ar trebui să includă planificarea succesiunii, contabilitate și vânzări. Accesul la locuințe, educație, servicii medicale și îngrijirea copiilor trebuie tratat ca parte a condițiilor necesare păstrării forței de muncă.
Digitalizarea ar trebui să înceapă cu gestiunea, programarea producției și relația cu clienții. Propunem asistență comună pentru firmele mici și evaluarea economiilor realizate. Instrumentele de inteligență artificială pot fi testate pentru sarcini administrative și comerciale, cu verificare umană și protejarea datelor. Finanțarea tehnologiei trebuie legată de o problemă concretă și de capacitatea personalului de a o utiliza.
PROTEJAREA PATRIMONIULUI ȘI REMUNERAREA SERVICIILOR PENTRU COMUNITATE
Protecția resurselor trebuie inclusă în calculul economic. Legea muntelui nr. 197/2018 leagă dezvoltarea zonei montane de creșterea nivelului de trai, stabilizarea populației și păstrarea echilibrului ecologic. [3] Propunem ca proiectele să fie evaluate și după presiunea asupra apei, solului, pădurilor și peisajului. Costurile de prevenire și remediere trebuie cunoscute înaintea investiției, iar obligațiile operatorului trebuie să fie clare.
Propunem evaluarea unor mecanisme de remunerare a lucrărilor și rezultatelor de interes public, precum întreținerea peisajelor agricole și refacerea terenurilor degradate, în măsura compatibilității cu regimurile aplicabile. Aceste mecanisme ar necesita bugete, criterii și verificare în teren, inclusiv evitarea dublei finanțări. Sprijinul pentru conservare trebuie să ajungă la cei care îndeplinesc obligațiile asumate și să fie corelat cu rezultate observabile.
UN ÎNCEPUT REALIZABIL ȘI O EVALUARE PUBLICĂ
Propunem ca Mișcarea să convoace un grup de lucru pentru economia montană, cu antreprenori, producători, cercetători și reprezentanți ai comunităților. Rolul său ar fi pregătirea proiectelor demonstrative și formularea schimbărilor de politică publică necesare. Implementarea investițiilor și deciziile bugetare ar reveni autorităților și operatorilor competenți. Responsabilitățile trebuie separate clar, astfel încât fiecare angajament să poată fi urmărit.
În primele șase luni de la lansarea unui asemenea demers, propunem inventarierea capacităților existente și selectarea transparentă a unui număr limitat de bazine pilot. Pentru fiecare, dosarul ar include cererea, furnizorii, amplasamentul, operatorul, costurile și riscurile. Selecția trebuie să permită și participarea comunităților cu resurse administrative reduse, prin asistență de pregătire, fără diminuarea cerințelor de viabilitate.
În următoarele douăsprezece luni, propunem pregătirea autorizărilor și finanțării, încheierea contractelor comerciale și lansarea investițiilor mature. Acesta este un calendar orientativ de lucru, dependent de complexitatea proiectelor și de resursele aprobate. Extinderea programului ar trebui decisă după evaluarea primelor rezultate, cu posibilitatea corectării sau opririi proiectelor care nu își justifică continuarea.
Evaluarea anuală ar trebui să urmărească locurile de muncă echivalente cu normă întreagă, veniturile producătorilor participanți, utilizarea capacităților, vânzările și efectele asupra mediului. Valorile inițiale trebuie stabilite înainte de intervenție, iar rezultatele raportate și la evoluția pieței. Propunem publicarea finanțărilor, beneficiarilor și progresului, cu protejarea datelor confidențiale. Reconstrucția economiei montane devine credibilă atunci când oamenii pot verifica ce s-a făcut, cât a costat și ce perspective le oferă pentru a rămâne în comunitate.
[1] ASPES, Apelul Mișcării pentru Reconstrucția României, publicat în Economistul, 20 iulie 2026.
[2] Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2014, privind condițiile de utilizare a mențiunii de calitate facultative „produs montan”, art. 1–6.
[3] Legea muntelui nr. 197/2018,art. 1 alin. (1), Portal Legislativ.
[4] Centrul de Economie Montană (CE-MONT) – INCE, Academia Română: date privind delimitarea, populația, terenurile agricole și fondul forestier al zonei montane (2022); ponderea pădurilor montane cf. Banca Mondială (2024).
[5] Institutul Național de Statistică (INS): efectivele de ovine și caprine la 1 decembrie 2024; structurile de primire turistică la 31 iulie 2024.
[6] Agenția Națională a Zonei Montane (ANZM): Registrul național al produselor montane (2020–2025).
[7] Legea muntelui nr. 197/2018, art. 16 (programul multianual de încurajare a activităților în zona montană).
