de Refik Anadol, Director al RAS LAB și Karel Komárek, Fondatorul KKCG
Deși epoca noastră este definită de influența disproporționată a umanității asupra planetei, noi înșine trecem prin schimbări profunde. Sarcinile care anterior puteau fi îndeplinite numai prin munca omului sunt din ce în ce mai mult realizate de mașini, inclusiv multe sarcini care se bazează pe creativitate. Departe de a fi o posibilitate teoretică îndepărtată, inteligența artificială a sosit – și aici rămâne.
Luând în considerare potențialul IA, poate fi tentant să canalizăm optimismul tehnologic al anilor 1990, când Deep Blue de la IBM a triumfat asupra campionului mondial de șah, declanșând un val de interes interdisciplinar cu privire la modul în care IA ar putea fi implementată și comercializată în alte domenii. Dar poate fi, de asemenea, tentant să adoptăm o viziune opusă și să insistăm că IA va deveni o amenințare intolerabilă la mijloacele de trai ale majorității oamenilor și poate chiar la existența umană în sine.
Ambele reacții nu sunt noi: ele au însoțit adesea apariția unor inovații majore. De asemenea, fac și greșeli similare, pentru că ambele tratează progresul tehnologic ca și cum ar fi ceva separat de noi. În zilele noastre, optimiștii se concentrează asupra a ceea ce ar putea face IA pentru noi, în timp ce pesimiștii își fac griji de ce va face împotriva noastră. Dar întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este ce va face IA cu noi.
Această întrebare este la fel de relevantă pentru artele plastice, precum și pentru finanțe, în ciuda diferențelor evidente dintre aceste domenii de activitate prin excelență umană. Arta new-media este cel mai bine înțeleasă ca un dialog între experiment și tradiție. Dorința umană de noutate și tradiție presupune o dependență mutuală: doar apreciind ce a fost înaintea unei opere de artă putem înțelege ceea ce o face să fie nouă. Nicio lucrare nu este complet independentă de moștenirea culturală, așa cum lumina nu poate fi înțeleasă în absența întunericului.
Investiția, de asemenea, este o întreprindere hibridă. Succesul constă în recunoașterea formelor autentice de inovare, care, la rândul lor, necesită o apreciere a ceea ce s-a făcut deja.
Această interacțiune dintre trecut și prezent descrie, de asemenea, inteligența artificială generativă în sine. Extrăgând din depozite vaste de expresii umane anterioare – date – IA poate atinge o aplicabilitate aproape universală și poate facilita inovarea în multe domenii ale culturii și industriei.
Această înțelegere a IA a fost cea care ne-a determinat să realizăm proiectul nostru de colaborare Dvořák Dreams. Valorificând puterea învățării automate, am transformat compozițiile, arhivele vizuale și moștenirea compozitorului ceh Antonín Dvořák din secolul al XIX-lea într-o instalație de 100 de metri pătrați care a fost expusă pe parcursul festivalului anual Dvořák de la Praga, în septembrie, în fața Rudolfinum de pe lista UNESCO. Ca proiect inaugural al 0xCollection, o nouă inițiativă culturală dedicată artei digitale, piesa a exemplificat potențialul IA ca instrument atât pentru transformarea creativității umane, cât și pentru îmbogățirea moștenirii culturale.
Artiștii care lucrează cu IA pot să traseze o cale pentru rolul tehnologiei în societate mai pe larg. Modelele algoritmice de astăzi se bazează pe cantități masive de date de antrenament, majoritatea create de și pentru consumul uman, iar acest lucru le face instrumente extrem de puternice în scopuri precum cercetarea și dezvoltarea.
De la sute de ore de muzică clasică până la tipuri mai cantitative de date, aportul uman este cel care face ca rezultatul IA să fie semnificativ și inteligibil. Numai menținând această conexiune simbiotică între noi și tehnologiile noastre care evoluează rapid ne putem asigura că dezvoltarea IA aduce mai multe beneficii decât prejudicii.
Fără îndoială: beneficiile învățării automate ar putea fi profunde. Oricât de nouă și străină ni s-ar părea acum, IA este capabilă în mod unic de a servi scopurilor umane – de la optimizarea eficienței tehnologice până la a ajuta la crearea de lucrări de artă care pot fi apreciate de publicul din întreaga lume. Răspunsul uman la rezultatul IA este ceea ce îi va determina utilitatea, inclusiv ca instrument de creare de semnificație. Nu se poate nega că IA va juca un rol expansiv în lumea noastră din ce în ce mai digitalizată. Avem nevoie de o strategie de coexistență care să respecte, să ridice și să optimizeze atât omul, cât și mașina.
În acest scop, vedem Dvořák Dreams ca o dovadă a conceptului. Puternic înrădăcinat în surse umane și expresii imaginative, s-a folosit de IA pentru a recupera, sintetiza și extinde moștenirea unui pionier cultural din trecut. Prezentarea rezultată nu a fost doar o „halucinație” generată de mașină; a fost o etapă de coevoluție. O inteligență „artificială”, ghidată de intervenția umană, a făcut ca o producție culturală din trecut să fie reală pentru noi în prezent. A reînviat istoria și a recreat-o. Valoarea poate fi găsită în unirea tradiției cu noutatea. Fără ambele elemente, produsul final nu ne-ar impresiona.
Dvořák Dreams a presupus să lăsăm deoparte dezbaterile despre oameni versus oameni și oameni versus mașini. Rezultatul a fost benefic atât pentru dezvoltarea tehnologiei, cât și pentru progresul artei contemporane. Acum, ne trezim că atragem după noi o revoluție – nu a tehnologiei, ci a atitudinilor umanității față de ea. Inteligența artificială este, desigur, extraordinar de puternică, dar nu este prima tehnologie care alterează condiția umană.
Nu trebuie să ne asumăm nici poziția unui adevărat partizan, nici a unui critic neînduplecat. Progresul uman rezultă din colaborarea dintre noi și, dincolo de aceasta, dintre noi și mașinile noastre. În acest sens, rolul artiștilor, investitorilor și inovatorilor în revoluția IA este același: să combine deschiderea către viitor cu aprecierea informată a trecutului.
Refik Anadol,lector la Departamentul de Design Media Arts UCLA, este director la RAS LAB.
Karel Komárek, fondatorul KKCG, este cofondatorul Fundației Familiei Karel Komárek și a Festivalului Internațional de Muzică Dvořák.