Cum facem să privim dincolo de pandemie, când pandemia încă-și face de cap?

Date:

Omicron. Covid-19 Omicron. Asta e noua pandemie. În Europa apar din ce în ce mai multe focare de Omicron și, odată cu acestea, din ce în ce mai multe porniri de revoltă publică se răspândesc în tot continentul, pe măsură ce guvernele revin la măsuri stricte pentru a combate noul val de infectare cu noua tulpină de coronavirus. Cu o pandemie departe de a fi învinsă – deși vaccinul este deja o armă de luptă aflată la îndemână, dar încă prea puțin acceptată a fi folosită – lumea aproape că nici nu mai are curajul să se întrebe acum cum anume va arăta după ce va ieși din starea de urgență sanitară care a avut efecte majore la nivel social și impact devastator la nivel economic.

Într-un provocator demers de cercetare socială, decanul școlii de studii globale din cadrul Universității din Boston, Adil Najam, a chestionat 99 de intelectuali ai lumii în încercarea de a înțelege cum va arăta lumea postpandemică. Rețin aici doar una dintre concluziile cercetării: aceea care enunță tranșant că „politica va deveni mai tulbure”. Mă încearcă sentimentul amar că în România am luat-o deja repede înaintea lumii postpandemice, politica băștinașă fiind cu adevărat din ce în ce mai tulbure. Norii care se adună deasupra economiei nu sunt deloc de bun augur, dar poartă aceeași negură care-i acoperă și pe liderii politici autohtoni. Parcă niciodată în ultimele trei decade nu am traversat o perioadă în care, așa cum zice politologul Francis Fukuyama, „gradul de incertitudine cu privire la cum va arăta lumea din punct de vedere politic să fie mai mare decât este astăzi”.

O privire mai atentă asupra economiei autohtone scoate la iveală putreziciunea eșafodajului unui prognozat salt al PIB-ului în 2022, prognoză ce stă la baza elaborării bugetului pe anul viitor. Pandemia de COVID-19 și mai ales felul în care statul a ales să o combată au pus în discuție tocmai competența statului în a sprijini economia reală lovită de șocul pandemic, au dat apă la moară naționalismului populist, au aruncat la coșul de gunoi știința și expertiza reală, ridicând adesea la gradul de axiomă simple enunțuri profane perorate de fitecine în agora contemporană excesiv de mediatizată.

„Pandemia va lăsa o amprentă durabilă asupra inegalității, a sărăciei și a finanțelor guvernamentale”, sugerează patru experți ai FMI (Vitor Gaspar, Sandra Lizarazo, Paulo Medas și Roberto Piazza) într-o recentă analiză în care semnalau creșterea datoriei globale la nivelul record de 226 de trilioane (226.000 de miliarde) de dolari americani. Odată cu creșterea pandemiei, a crescut datoria globală, a crescut și datoria autohtonă și a crescut și presiunea pe reforme fiscale. În economiile avansate, politica fiscală rămâne în sprijinul activității economice și al ocupării forței de muncă. În aceste țări, se trece deja la investiții publice pentru a facilita o transformare ecologică și digitală. Dar pe piețele emergente și în țările în curs de dezvoltare cu venituri mici, criza se așteaptă să aibă efecte negative de lungă durată, se așteaptă să conducă la o scădere substanțială a veniturilor comparativ cu nivelurile prepandemice.

În România, o mare parte din populație rămâne încă nevaccinată, iar amenințarea Omicron dublează riscul pandemic. Guvernul pregătește bugetul pe anul 2022, dând asigurări că politica fiscală nu va aduce nici majorări și nici noi taxe și impozite și că bugetul va fi „echilibrat și responsabil”. Dar cele mai recente estimări ale Comisiei Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) scot în evidență adâncirea unor dezechilibre macroeconomice, ceea ce va pune presiune nu doar pe construcția bugetară, dar, probabil, și pe următoarea politică fiscală. În raportul CNSP se observă adâncirea deficitului de cont curent până la 6,3% din produsul intern brut (PIB) pentru anul în curs și la 6,1% în 2022, un salt negativ semnificativ de la estimarea de la jumătatea anului, de doar 5% pentru 2022.

Deficitul de cont curent exprimă de fapt – așa cum sublinia CursdeGuvernare.ro – nota de plată externă a țării, iar accentuarea sa vine ca rezultat al deficitului comercial în continuă creștere (estimat recent de CNSP la 9,7% din PIB pe 2021 față de prognoza din vară de 8,7% și la 9,9% din PIB pentru 2022). În același timp, datoria publică a României a ajuns la o valoare record, bătând pragul de 50% din PIB, analiștii economici fiind de părere că este crucial ca România să se angajeze în reforme fiscale. Totodată, BNR arăta că este nevoie de predictibilitatea cadrului fiscal și de reforme care să sporească colectarea veniturilor și să disciplineze cheltuielile bugetare, „în corelație cu evoluția veniturilor bugetare”.


Datoriile mari și nevoile de finanțare guvernamentale sunt, astfel, surse de vulnerabilitate macroeconomică. România se împrumută constant, iar costurile împrumuturilor sunt deja în creștere, în timp ce băncile centrale din piețele emergente cresc ratele dobânzii pentru a preveni inflația – un alt factor care amenință economia. „Pe măsură ce datoria publică crește la niveluri record, țările trebuie să calibreze politicile fiscale în funcție de circumstanțele lor unice”, subliniază, în loc de concluzie, un paragraf din Monitorul Fiscal elaborat de FMI. Rămâne de văzut ce anume poate însemna pentru România „calibrarea politicilor fiscale”.

România se regăsește astfel (din nou) în vârful clasamentelor negative (vaccinare scăzută, mortalitate ridicată, dezechilibre macroeconomice, instabilitate politică). Și – tot din nou – România e aici din cauza politicii interne de foarte joasă calitate. Pandemia ne-a procopsit cu telemunca, cu teleșcoala, cu telemedicina, dar nu am făcut astfel încât să ne procopsească și cu teleguvernarea, în timp ce guvernarea a decăzut constant până la a ajunge doar un grotesc subiect de televiziune.

Traversăm o perioadă cu întrebări legate de stabilitatea coaliției de guvernare și cu multe riscuri de instabilitate economică și socială, mai ales din cauza valului ucigaș de noi infecții cu COVID-19.

Noam Chomsky, unul dintre cei mai importanți gânditori ai timpurilor noastre, spunea că „trebuie să ne întrebăm: ce lume va ieși din asta? Care este lumea în care vrem să trăim?”, fără a avea nici el îndrăzneala de a croi un răspuns total corect și complet.

Cum facem să privim dincolo de pandemie, când pandemia încă își face de cap? Guvernarea României este mai curând o fantezie a micilor caractere ale „marilor” oameni de stat care fac zilnic țărâna praf.

Distribuie:

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate