De ce am simțit nevoia să reiau acum, la 10 ani, în actualul editorial al revistei Economistul, MESAJUL pe care l-am transmis președintelui Klaus Werner Iohannis la începerea mandatului său, în ianuarie 2015? Mesaj pe care îl republicăm și pe care vă invităm, chiar dacă l-ați citit atunci, să-l recitiți și acum.
Nu pentru a face un bilanț al activității lui Klaus Werner Iohannis la încheierea timpului constituțional ca președinte al României, pentru că nu cred că aș putea aduce ceva în plus față de ce se vede și analizează presa și opinia publică, dar îmi permit să afirm, fără paternitate politică, ci ca cetățean român:
DEZAMĂGIRE NAȚIONALĂ PENTRU ACTIVITATEA LUI KLAUS WERNER IOHANNIS CA PREȘEDINTE, DAR ȘI MARE ÎNGRIJORARE PENTRU CE VA SĂ URMEZE PENTRU ROMÂNIA ȘI CETĂȚENII EI.
Pe ce îmi bazez afirmația?
Pe recunoașterea publică, pe care însuși KLAUS WERNER IOHANNIS a făcut-o în declarația sa din 1 octombrie 2021: „Statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii”.
Și această afirmație a fost făcută de Klaus Iohannis după ce trecuseră 7 ani de când îndeplinea demnitatea de președinte al României.
Nu este mai mult decât evident și clar că responsabilitatea pentru un stat eșuat revine în primul rând celui care,prin vot, poporul i-a încredințat grija,dar și responsabilitatea, conform art. 80 alin. 2 din Constituția României, față de buna funcționare a autorităților publice și deci a statului român?
Dacă ești lider în politică și nu ai schimbat în bine situația oamenilor care ți-au dat încrederea, înseamnă că tu însuți ca lider ai eșuat. Este mai mult decât clar!
Și atunci nu ai decât două soluții:
Ori vii imediat în fața Parlamentului și a poporului care te-a votat cu un program de redresare și RECONSTRUCȚIE, ori îți ceri singur demisia dacă ești cu adevărat om de stat!!!
Și, sigur, dacă nu vii cu un program de redresare sau nu îți dai singur demisia, atunci Parlamentul, conform Constituției, trebuie să voteze în favoarea suspendării președintelui și să inițieze un referendum care să decidă sau nu demiterea din funcție.
Realitatea este că niciuna din cele două posibilități nu s-a întâmplat. Președintele a continuat un mers politic tot mai defavorabil României și nici Parlamentul, nici Guvernul, nici partidele politice, și ceea ce este și mai grav, nici societatea civilă nu au reacționat cum era normal, conform Constituției.
Consecința:
La finalul mandatului lui Klaus Werner Iohannis România este în reală suferință, ca să nu spun în pericol:
– datoria publică totală a ajuns în iulie 2024 la 876,2 miliarde lei, față de 295, 6 miliarde lei în decembrie 2014;
– România este pe primul loc în UE în ceea ce privește rata sărăciei relative;
– analfabetismul funcțional afectează peste 40% dintre elevii care termină gimnaziul;
– România este pe penultimul loc în UE în ceea ce privește rata mortalității.
Întrebare ca simplu cetățean: mai putem ca țară să continuam așa?
Evident că nu. Se cere obligatoriu o schimbare.
Să sperăm, dar nu lipsiți de îngrijorare, că alegerile parlamentare și cele prezidențiale din noiembrie-decembrie 2024 vor aduce un președinte, un parlament și evident un guvern care să promoveze SCHIMBAREA necesară României, în interesul național al poporului român, într-o Uniune Europeană care și ea trebuie reformată.
Dacă nici după 35 de ani de la schimbarea regimului politic în România și la 17 ani de la intrarea în Uniunea Europeană alegerile parlamentare și cele prezidențiale nu vor aduce schimbarea necesară în comportamentul președintelui, guvernului și al autorităților publice pentru promovarea interesului național al poporului român, într-o Uniune Europeană cu avantaje reciproce pentru toate națiunile membre, atunci singura soluție nu rămâne decât ca cei circa 60-70% din cetățenii români care nu manifestă interes și nu participă la vot la alegerile parlamentare să se organizeze într-o MIȘCARE DE RECONSTRUCȚIE A ROMÂNIEI, repet, într-o Uniune Europeană echitabilă pentru toți membri ei.
