Cei mai sceptici comentatori anunță „sfârșitul globalizării”. Alții spun că, pe fondul persistenței pandemiei de COVID, al războiului din Ucraina și al tensiunilor dintre cele mai mari două economii ale lumii (SUA și China), vine „noua eră a deglobalizării”. Iar FMI explică „fragmentarea” și nevoia urgentă de adaptare la aceasta.
Avem deja destule semne de îngrijorare: inflația lovește crunt, comerțul liber are de suferit, fabricile sunt relocate, lanțurile de aprovizionare sunt blocate sau trasate pe alte rute comerciale, economiile lumii se decuplează, discordia își face și mai mult loc la masa marilor decizii politice și economice.
O analiză a CATO Institute atrage atenția că nu e prima dată când adversarii globalizării anunță decesul acesteia. În 2016, plecarea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost dată drept declanșator al deglobalizării. Războiul comercial al lui Trump din 2017, urmat de un puternic val internațional de naționalism în 2018 au fost considerate, de asemenea, „începutul sfârșitului”. Și mai recent, pandemia de COVID-19 din 2020 părea a fi factorul determinant pentru sfârșitul globalizării, iar acum, războiului pornit de Rusia în Ucraina i se dă același atribut.
Lumea se schimbă constant, adaptându-se ca răspuns la tendințele economice și geopolitice, iar asta arată mai puțin faptul că globalizarea este pe moarte și mai mult că e de fapt în ritm cu permanenta transformare a lumii. Globalizarea înseamnă astăzi din ce în ce mai mult schimbul internațional de servicii și de mărfuri, dar este mai ales și o continuă efervescență a unei rețele în permanentă adaptare de actori economici, politici și socio-culturali.
Apare și o „mare fragmentare”, determinată de câțiva factori. Aparent, noile tehnologii informaționale amplifică dezinformarea și „comportamentele tribale”, după cum arăta recent directorul Departamentului de Cercetare al FMI, Pierre Gourinchas. Apoi, colapsul de mediu exacerbează tensiunile sociale și polarizarea politică. Declinul democratic și diviziunile geopolitice creează la rândul lor bariere atât între cât și în interiorul țărilor. Societățile sunt din ce în ce mai fragmentate deopotrivă de progrese socio-economice importante, cât și de creșterea nivelului de sărăcie și inechității economice. Potrivit lui Gourinchas, „fiecare forță de fragmentare este puternică”, făcând teren fertil pentru oportuniștii politici care cântă prohodul globalizării, care întrețin diviziunile sociale, care se folosesc de rețelele sociale tocmai pentru accelerarea fragmentării. Iar cutremurul economic produs anul acesta de războiul din Ucraina a mișcat unele „plăci tectonice” ale globalizării.
Expertul FMI subliniază pericolul ca aceste „plăci” să se depărteze și mai mult, fragmentând economia globală în blocuri economice distincte cu ideologii diferite, sisteme politice, standarde tehnologice, sisteme de plăți și comerț transfrontalier și monede de rezervă diferite. Dar modul de răspuns la această nouă criză nu confirmă „decesul globalizării”, ci face mai curând loc unei noi interpretări în care ciclul economic global sincron se transformă într-un cumul de cicluri regionale.
Războiul a scos în evidență potențiala instabilitate a ordinii economice globale actuale. Dar rațiunea și interesul economic reciproc pot reașeza lumea pe un traseu mai puțin zbuciumat și mai puțin belicos, în care fiecare economie națională în parte și economia globală vor fi provocate să-și reinventeze modelul de funcționare.
Deglobalizare nu, „reglobalizare”, cel mai probabil.
, vine „noua eră a deglobalizării”.){kind=link}