Daniel Apostol
Director editorial ECONOMISTUL
La est de vest, foarte mult la vest de est și înghesuită la mijloc într-un război la antipozi al intereselor economice. Pe un astfel de nou front regăsim economia europeană prinsă între cele două mari economii ale lumii, Statele Unite ale Americii și China. Acestea, având la dispoziție semnificative resurse economice și politice, sunt angajate într-o strânsă competiție pentru supremația mondială. Dar rivalitatea economică dintre SUA și China stoarce economia Uniunii Europene, după cum Banca Centrală Europeană (BCE) își exprima nu de mult îngrijorarea.
Problemele dintre SUA și China au crescut în special legate de dispute comerciale, acuzații de furt de proprietate intelectuală, competiție tehnologică și tensiuni geopolitice. O analiză Harvard sublinia că „creșterea economică miraculoasă” susținută a Chinei din ultimele patru decenii, cu o rată medie de patru ori mai mare decât cea a SUA, redefinește ordinea economică globală. China a devenit atelierul de producție numărul 1 al lumii, a ajuns partenerul comercial numărul 1 al majorității națiunilor din lume, s-a impus ca veriga esențială în lanțurile de aprovizionare ale lumii și a înlocuit SUA ca motor principal al creșterii economice globale. Iar în 2020, China a ajuns pe locul întâi mondial în clasamentul țărilor cu cel mai mare număr dintre cele mai valoroase companii globale din Fortune’s Global 500.
Dar chiar și așa, America rămâne lider în multe arii cheie: dolarul american rămâne moneda de rezervă dominantă la nivel mondial, reprezentând 60% din rezervele valutare și fiind moneda preferată pentru tranzacțiile transfrontaliere; piețele de acțiuni din SUA rămân cele mai mari din lume, iar SUA conduc semnificativ în investițiile de capital de risc.
Tensiunile economice și geo-politice dintre China și SUA au un impact negativ asupra exporturilor Europei către ambele țări, duc la reducerea investițiilor străine în Europa, în special în sectoare strategice precum tehnologia și infrastructura, produc chiar o „divizare tehnologică”, fiecare țară dezvoltându-și propria tehnologie și standarde. China și SUA încearcă să-și extindă influența și să-și consolideze poziția globală, iar acest lucru afectează capacitatea Europei de a influența politica globală și de a-și promova interesele pe scena globală.
UE a cerut mai multă rezistență în lanțurile de aprovizionare, pentru a asigura un tampon împotriva războiului, pandemiilor și încercărilor de constrângere din partea regimurilor autoritare, inclusiv China. Este important ca Europa să găsească și să treacă „la arme” noi – evident, mă refer aici la noi modalități de a aborda aceste provocări economice de amploare și de a-și consolida relațiile economice și politice atât cu China, cât și cu SUA.
Deocamdată, Europa se regăsește pe un front nou prinsă la înghesuială, fără „arme”, dar cu economia strivită între ciocanul american și nicovala chinezească.
