Triunghiul investițiilor strategice: Germania, Austria, Elveția. Cât de expusă e economia românească la cea a Germaniei?

Date:

Într-o conferință organizată anul acesta de revista bilingvă româno-germană DeBizz se pune în analiză prezența în România a triunghiului investițional de succes Austria-Germania-Elveția. Reiau într-o formă contrasă, analiza realizată cu această ocazie, având la bază un studiu privind gradul de expunere al statelor răsăritene la cea mai puternică economie europeană (prezentat și la București în luna Aprilie 2016). Germania este cea mai mare economie a Europei în termeni de PIB, iar de aceea problemele Germaniei nu rămân captive spațiului dintre granițele Germaniei. O privire atentă și obiectivă asupra întregii economii europene va reuși să descopere impactul direct pe care îl resimt statele Uniunii ca urmare a legăturii lor cu economia germană. Geopolitical Futures și-a îndreptat atenția asupra repercusiunilor pe care relația directă cu economia germană o are asupra a cinci state central și est-europene: Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria și România. Pe termen scurt, confruntările din Germania vor pune presiune mai mare pe primele patru din cele cinci țări, din  cauza gradului mare de integrare a acestora în regimul de export german. Experții americani citați consideră că România va suferi la rândul ei „durerea” dar din motive diferite legate mai curând de propriile provocări structurale decât de legătura directă cu evoluția economiilor occidentale. Totuși, pe termen lung, luptele Germaniei pentru redresare economică pot fi – spun analiștii americani – o mare oportunitate pentru unele dintre statele CEE.

Germania s-a bazat pe exporturi pentru a-și alimenta creșterea economică din ultimii 15 ani, iar țările din „Grupul de la Vișegrad” (V4 – Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria) au făcut la fel. Toate împreună formează acum un larg lanț de ofertă de producție europeană, iar procente semnificante ale exportului V4 către Germania sunt părți sau produse semifinite pe care Germania le preia și le transformă în bunuri finite, ce sunt apoi la rândul lor exportate. Ca rezultat, o scădere a cererii de bunuri produse în Germania se va resimți în fiecare dintre aceste țări, micșorându-le profiturile și reducând investițiile străine directe venite din Berlin. Din perspectiva analiștilor de la Geopolitical Futures, Polonia și Slovacia înfruntă probleme particulare mai acute, dar și Republica Cehă și Ungaria sunt la rândul lor expuse, cu diverse intensități, la slăbiciunile economiei germane.

Dar, în timp ce țările V4 sunt analizate ca fiind în linia întâi a impactului exporturilor germane, România este un studiu de caz aparte, considerată de analiștii citați o situație „insulară”. Dinamica jocului e diferită în această economie, iar „călcâiul lui Ahile” al economiei Germaniei înseamnă deopotrivă provocări și oportunități pentru România. România s-a bazat pe creșterea exporturilor proprii pentru a se redresa economic după criza financiară din 2008, dar chiar și așa, exporturile însemnau în 2014 abia 41,1% din PIB (potrivit datelor Băncii Mondiale). Nu e puțin, dar e mult mai puțin decât contribuția exportului în statele V4. este important de notat faptul că exportul Românesc depinde într-o foarte mare măsură de companii multinaționale și nu este realizat majoritar de companii românești. În 2013, exporturile realizate de multinaționalele din România însemnau 67% din întregul export (date ale Comisiei Europene, citate de Geopolitical Futures). Investițiile străine directe (ISD/FDI) în sectorul productiv manufacturier însemnau în același an 58% din totalul exporturilor românești. Sectorul financiar este la rândul său puternic controlat de capitalul străin (80%), băncile austriece dominând scena. Toate aceste statistice subliniază cea mai mare provocare a economiei românești: o țară relativ săracă care trebuie să depindă de capitalul străin. Triunghiul Austria-Germania-Elveția joacă cel mai important rol, surclasând aici contribuția firmelor înregistrate în Olanda sau a investițiilor străine din celelalte state europene sau Non-europene.

În aceasta stau de fapt deopotrivă presiunile și oportunitățile economiei României. Provocările sunt date de faptul că orice dislocare economică cu acoperire europeană va avea un impact negativ asupra economiei românești. Rapoartele Comisiei Europene arată căderea constantă a volumului de investiții străine din ultimii 3-4 ani. Mai mult, scăderea globală a cererii produse din Germania, Austria sau Elveția înseamnă că aceste țări se așteaptă să depindă mai mult de cererea internă pentru bunurile pe care le produc. Iar în termen de export, Germania și Austria sunt de departe cei mai mari parteneri de comerț exterior ai României, doar Germania singură însemnând o piață de 19,2% pentru exporturile românești în 2014 și 40% din exporturile românești în sectorul echipamentelor electronice. Oportunitatea constă în faptul că România are în continuare o șansă de a-și crește competitivitatea pe piața de export, dar acest lucru este mai greu de obținut de către România în comparație cu țările Grupului de la Vișegrad (Republica Cehă, Polonia, Ungaria, Slovacia). În primul rând pentru că atât infrastructura românească cât și mediul de reglementare românesc au decalaje mari față de statele membre UE. În plus, România cheltuie mult mai puțin în domeniul cercetării-dezvoltării față de restul statelor europene. Statele V4 pot acum să se lupte de la egal la egal cu sectorul manufacturier german și, cu populații scăzute și cu costuri salariale ceva mai modeste, sunt astăzi mai competitive pe piața europeană. Din păcate, România nu se află în aceeași situație acum. De fapt, în 2013, exporturile de tehnologie înaltă erau doar o jumătate față de ceea ce exporta România în 2010. Toată Europa este legată de economia spațiului de limbă germană, cu predilecție de economia Germaniei, prin simplul fapt că Germania este cea mai mare forță economică a Europei și Germania se bazează pe structura Uniunii Europene pentru bunăstarea ei economică și pentru propria securitate. În schimb, România este forțată astăzi să depindă de  investițiile străine directe. Deși în timp a fost capabilă să atragă companii străine să-și mute afacerile în  economia românească, există încă multe situații în care firmele străine au renunțat să vină în România. Iar asta face ca firmele europene să fie mult mai ezitante în a investi în economia românească. Pe termen scurt, așa cum va evolua bunăstarea Europei și a investitorilor străini din România, mai ales a triunghiului Austria-Germania-Elveția, așa va evolua și economia românească.

Daniel Apostol
Daniel Apostol
Daniel Apostol, jurnalist, MBA, este director editorial al revistei ECONOMISTUL, director editorial al cotidianului „Jurnalul”, director editorial al „ClubEconomic.ro”. A fost realizatorul Jurnalului de Economie la A3, director editorial, jurnalist senior și gazdă a seriei ProfitLive de pe ProfitTV.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Hidroelectrica anunță lansarea plăților cu cardul în aplicația iHidro

Hidroelectrica anunță noi facilități pentru clienții săi: plata online...

Fenomenul imigraționist mondial al forței de muncă generează importante efecte sociale, economice și politice. Ce soluții au adoptat Uniunea Europeană și alte țări din...

| de Corina Mîndoiu, Partener, People Advisory Services, EY România și Iulian Pasniciuc, Director, People Advisory Services, Global Immigration, EY România

Hidroelectrica accesează granturi acordate de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin mecanismul financiar disponibil pentru 2014-2021

Proiectul Hidroelectrica și SINTEF „Networking, schimb, partajare și transfer...