„Economistul” a împlinit 30 de ani de la fondare. În același timp și-a accentuat susținerea pentru proiecția spre următorii 20 de ani a unui model economic național, integrat european. Cadrul conexiunii între aniversar și vizionar l-a oferit dezbaterea online „Economistul, 30 de ani în noua economie”, înscrisă în seria de analize și sinteze inițiată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) „Modelul economic românesc în Uniunea Europeană. România – orizont 2040”. Amfitrionii dezbaterii, în studioul EM360, au fost Adrian Măniuțiu, antreprenor, owner al EM360, și Daniel Apostol, director editorial al „Economistului”, fondator al României Durabile. Președintele ASPES, dr. ec. Constantin Boștină, directorul general al revistei „Economistul”, i-a avut ca parteneri de dialog pe prof. univ. dr. Mircea Coșea, Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României și unul dintre fondatorii „Economistului”, dr. Eugen Dijmărescu, vicepreședinte al ASPES, Nicolae Badea, vicepreședinte al ASPES, Florin Luca, analist economic, membru al ASPES, dr. Otilia Manta, cercetător, membru al ASPES.

Constantin Boștină

Constantin Boștină: „Perioada postpandemie trebuie să o socotim nu ca o nenorocire venită peste omenire, ci ca o oportunitate de redirecționare a modului în care să evolueze economia”

Deopotrivă în contextul global actual și în dezvoltarea proiectului analitic și creativ inițiat de ASPES, dr. ec. Constantin Boștină a subliniat că „este important să analizăm prezentul, dar mai ales să prefigurăm ce ar urma și cum ar urma să se întâmple în economia românească din perspectiva următorilor ani. Întreaga lume gândește în orizont larg. Există programe cu cu vedere către 2030, către 2040, 2050. Lumea se schimbă. A nu fi în pas cu lumea nu e un lucru care să te avantajeze. Cu atât mai mult actuala situație cu totul specială, venită nu numai peste România, pune problema unei regândiri a modului în care evoluează economia. Perioada postpandemie trebuie să o socotim nu ca o nenorocire venită peste omenire, ci ca o oportunitate de redirecționare a modului în care să evolueze economia. Președintele Macron spunea că se gândește la un nou model economic în Uniunea Europeană. Dacă la acest nivel se pune problema unui nou model economic european, ne dăm seama că inițiativa ASPES, împreună cu partenerii – Asociaţia Generală a Economiştilor din România (AGER), Asociaţia Facultăţilor de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice din Bucureşti (ASE), Institutul Național de Cercetări Economice Costin C. Kirițescu al Academiei Române (INCE), Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Siseşti (ASAS), «România
Durabilă», Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociaţia Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), sub egida Academiei Române, Secția de Științe Juridice, Economice și Sociologie – este bine așezată în timp și spațiu ca România să nu mai aștepte, ci să vină cu propria concepție, cu propriile idei de dezvoltare și să folosească la maximum cadrul oferit de Uniunea Europeană. În același timp, să vedem ce se întâmplă în ansamblu în lume, pentru că însăși Uniunea Europeană e deschisă spre piața mondială. La dezbaterile inițiate de ASPES pe această temă au participat până acum aproape 600 de personalități ale vieții economico-sociale. Ne propunem ca în toamnă să organizăm un forum național în care să sugerăm o selecție a direcțiilor posibile pentru economicul și socialul din România, încât să punem într-un echilibru potențialul real al țării cu ceea ce simte cetățeanul român european din acest potențial. Deocamdată, avem un potențial de locul 6-7 în Uniunea Europeană, dar la nivelul de trai ne situăm pe locurile 26-27. Avem 40% din săracii Europei. De aceea, ne-am gândit să facem o analiză a potențialului românesc și să propunem nu un proiect de țară, nu o strategie, ci un document de politici economico-sociale strategice în perspectiva anilor 2040”.

Mircea Coșea

Mircea Coșea: „România are nevoie de o nouă economie, care să depășească incapacitatea de a trece peste nivelul mediu de producere a valorii adăugate la nivel european”

Prof. univ. dr. Mircea Coșea a apreciat că în perspectivă, „ceața e atât de mare, încât e foarte greu să faci o previziune. Economia românească nici înainte de coronavirus nu a fost ce ne-am dori să fie. Este o economie manufacturieră, cu subantreprize față de marile firme, în incapacitate să-și valorifice resursele, de la minerale la inteligență, o economie la un nivel destul de subdezvoltat din punctul de vedere al locului în cultura europeană. Dacă ne raportăm la parametrii europeni, România este o țară subdezvoltată. În acest condiții, problema se pune dacă să discutăm despre o relansare sau o reconstrucție. Sunt concepte diferite. Relansare înseamnă să pornim economia de unde am lăsat-o, ca și cum ai lua o pizza de la congelator, o bagi la microunde și o mănânci. Nu se poate sau nu ar trebui să se poată așa ceva. Economia românească dinaintea actualei crize nu trebuie să fie relansată. Ea trebuie să fie reconstruită, revăzută, reînțeleasă. România are nevoie de o nouă economie, care să depășească incapacitatea de a trece peste nivelul mediu de producere a valorii adăugate la nivel european. Deocamdată, suntem plafonați sub acest nivel. Primul pas peste, cel mai simplu, e să începem să devenim independenți economic, nu în sensul autarhiei, ci al reducerii cât se poate a deficitului comercial. În sensul ăsta, noi putem face niște lucruri care ar alimenta 80 de milioane de oameni. Deci măsura ar fi valorificarea resurselor prin procesare în ramurile industriei care prelucrează materii prime, de la legume și fructe la energie și IT. Pasul doi este depășirea stadiului manufacturier. Sigur, pentru asta trebuie bani. Nu există problema banilor în România, ci a distribuirii banilor. Banii sunt utilizați într-un mod greșit. România cheltuiește prea mult pentru salarii și protecție socială. Că avem prea mulți bani pentru nemuncă nu înseamnă neapărat că pierdem din buget, ci că pierdem motivarea activității economice, or prima cerință a economiei încă din Evul Mediu este să ai nevoie de bani ca să faci bani. Economia este până la urmă viața pe care noi o ducem. Noi suntem economia. Manipularea cererii și ofertei în funcție de resurse înseamnă propriul nostru buzunar, propria noastră viață. Dacă politicul nu va ține seama că viața nu poți s-o reglementezi prin niște ordonanțe de urgență și prin tot felul de alte elemente care țin de ilogica economică, atunci nu vom avea cum să depășim nivelul la care ne aflăm. Putem să discutăm mult despre asta, să ne auzim unii pe alții, pentru că în România există o forță de gândire economică extraordinară. Un singur lucru nu putem face noi, de unde pleacă totul – să luăm decizia politică. Decizia de acceptare sau nu a unui model economic ține de un leadership care să cunoască bine economia și să nu aibă interese legate de economie”. 

Eugen Dijmarescu

Eugen Dijmărescu: „Inovația în reașezarea economicului nu va veni de la autoritatea publică, ci din mediul de afaceri, din cercetare, din educație”

La remodelarea relației dinte economie și stat s-a referit dr. Eugen Dijmărescu: „Timp de secole, lumea a fost centrată pe stimularea creșterii. Creșterea era cea care dădea bogăție, care determina realegerea politicienilor în funcții, dădea clasei politice posibilitatea să acopere unele nevoi sociale. Acum, forma veche a interacțiunii dintre economie și politică trebuie să se schimbe. Actuala pandemie pune problema de a face din politică o țintă a viitorului nu neapărat legată de parti-pris-uri. Trebuie să gândim pe termen lung. Aceasta înseamnă repoziționarea raporturilor dintre stat, economie, cetățeni. Economia este apărătoarea libertăților individuale.

Problemele economiei, ale cetățenilor se centrează din ce în ce mai mult la nivelul comunității, al raporturilor dintre oameni și autorități locale, la nivelul interacțiunii unor regiuni aflate adeseori la granițe. În unele cazuri, relațiile transfrontaliere sunt mai importante din punctul de vedere al rezultatului economic decât legăturile la sute sau mii de kilometri. Tentația este să ne gândim că asta poate duce la fărâmițare economică și să resimțim nevoia de protecționism. Totodată, astfel de legături incită la concurență, la spirit inovativ, la dorința de a rămâne în piață cu atuuri noi. Din punct de vedere tehnic este imposibil să se renunțe la ideea de globalizare, pentru că noi înșine ne-am obișnuit cu nevoia de a recurge la produse poate mai bine făcute în altă parte, poate capabile să se cupleze cu ceea ce facem noi sau vecinii noștri. Noțiunea de competitivitate, de determinare a funcțiilor între deținători și beneficiari trebuie să se reașeze. Mult timp a existat o ruptură între economic și politicul care a gândit în termeni ai ciclului electoral și ai raporturilor cu cercuri de afaceri în anumite zone de interes, pe culoare de lobby. Orientarea în alegeri trebuie să fie către acei oameni, acele formațiuni care vor avea curajul să promită că ingerința în actul economic, mărimea reprezentării autorității publice în sectorul economiei reale se reduc. Politicienii să priceapă ceva din economie, dar să nu aibă interese economice. Trebuie să se nască încrederea pe care autoritatea publică s-o transmită populației. Aceasta nu se poate face decât cu onestitate.

Reașezarea economicului trebuie să aparțină lumii afacerilor, oamenilor din economie. Nevoia este ca ei să fie nu numai ascultați, ci și sprijiniți. Inovația nu va veni de la autoritatea publică, ci din mediul de afaceri, din cercetare, din educație. Reglementările pe care autoritățile le emit să fie născute din dialogul cu societatea economică în dublu sens, între producători și consumatori. Perioada de telemuncă a făcut o separație clară între numărul celor care pot fi prezenți efectiv în producție și cei care pot să creeze. Schimbarea în acest sens nu mai poate fi gestionată simplu, de la guvern, ci necesită o reașezare a raporturilor dintre economic și autorități mai mult în cadrul regiunilor. Din acest punct de vedere, Europa este cel mai bine situată, pentru că poate să întrețină interacțiunea economiiilor statelor membre, fie prin cooperare paneuropeană, fie prin proiecte regionale. Pentru aceasta, trebuie să aibă suportul pe care autoritățile naționale să-l resimtă a fi calea prin care își vor regăsi recunoașterea în societate, ca urmare a poziționării în serviciul producătorilor și consumatorilor”.

Adrian Vasilescu

Adrian Vasilescu: „Trecerea la economia de piață competitivă este pasul pe care România trebuie să-l facă, altfel nu avem niciun viitor”

Luând ca reper momentul de început al „Economistului”, Adrian Vasilescu și-a reafirmat concepția confirmată de-a lungul celor 30 de ani: „Țările nu seamănă unele cu altele, așa cum oamenii nu seamănă unii cu alții. La fel cum genelor umane li se adaugă cultura acumulată de fiecare, și economia fiecărei țări se bazează pe niște trăsături proprii, cărora li se adaugă cultura economică. Noi suntem în urmă din cauză că am neglijat absolut tot ce ar fi trebuit să țină de cultura economică a populației acestei țări, indiferent de moment, de legislatură, începând cu președintele țării, cu prim-ministrul, parlamentarii, guvernul, autoritățile, până la companii, la oamenii din cele mai îndepărtate localități. Într-un tablou al Comisiei Europene, noi apărem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cultură economică.

Se vede o identitate perfectă între nivelul de cultură economică și nivelul de bunăstare din țară. De asemenea, făcând trimitere la cartea lui Robert D. Kaplan «Răzbunarea geografiei», factorul geografic se adaugă ca element de comparație pentru orice rezultat economic. Avem un PIB undeva peste 200 de miliarde de euro. Dacă nu-l comparăm cu numărul populației, nu ajungem la nicio concluzie. Dacă ne comparăm cu noi înșine, vedem că de la 35 de miliarde de euro am ajuns la 200 de miliarde și considerăm că e extraordinar. Dacă avem în vedere Uniunea Europeană, la ora actuală sunt opt țări (au fost zece, dar două, Grecia și Portugalia, s-au eliminat după criza din 2008-2010) cu populații mai mici decât ale României, dar cu PIB mai mare. Irlanda are 4,5 milioane de locuitori, 320 de miliarde PIB. Noi am avut 18,5 milioane, acum avem 19,5 milioane și mai sunt un milion de tineri care nu lucrează. Raportul dintre veniturile și cheltuielile gospodăriilor populației publicat de Institutul Național de Statistică arată că 68,6% din PIB reprezintă salariile, prestările sociale (pensii, ajutoare etc.), 18,4%. Să zicem că în 68,6% intră și o contribuție a economiei de piață, dar în același timp aici se regăsesc și salariile din cele 40% dintre companii cu capital negativ 35 de miliarde de euro; averile lor sunt mai mici decât datoriile lor. Dacă până în 2040 nu ajungem la o pondere de 30%, degeaba mai ajungem. Trecerea de la economia de piață la economia de piață competitivă este primul pas pe care România trebuie să-l facă. Dacă nu facem pasul ăsta, nu avem niciun viitor”.

Otilia Manta

Otilia Manta: „Participarea la economia colaborativă presupune inventarierea resurselor locale și integrarea obiectivelor europene și globale într-un model economic național”

La rândul său, dr. Otilia Manta a supus atenției termenul de economie colaborativă, apreciind că ne găsim într-un moment favorabil înscrierii pe traiectoria acesteia: „Inventarierea resurselor locale și integrarea obiectivelor europene și globale într-un model economic național înseamnă economie colaborativă. Pe de o parte, avem planul european de investiții pentru tranzacții verzi cu orizont 2050, iar pe de altă parte, ONU a lansat acordul verde la nivel global sub semnul celor 5 P – persoane, planetă, pace, propseritate, parteneriat. În contextul celor două inițiative, putem să reașezăm cele 17 ramuri economice naționale prioritare în linia noastră de interes, bazându-ne pe ceea ce înseamnă orientarea și integrarea produselor pe întregul lanț valoric. Energia, agricultura, IT-ul sunt câteva dintre aceste ramuri. Dacă privim aspectele din punct de vedere economic în contextul instrumentelor financiare la nivel european și la nivel global, putem să așezăm economia națională pe piloni sănătoși, printr-o analiză clară, reală. Pentru aceasta, cunoașterea este esențială. În perioada de pandemie, cercetătorii au lansat studii bazate pe analize pertinente pentru a determina provocările cele mai grele ale momentului. O astfel de provocare o reprezintă schimbările climatice, care afectează parcursul întregii omeniri”. 

Florin Luca

Florin Luca: „Să ne relansăm valorile și societatea, într-un pariu pe 25 de ani, din care primii zece vor fi hotărâtori”

În contextul situării României pe locul 40-50 al indicelui mondial al inovației, Florin Luca a semnalat „nevoia cronică de reinventare a modelului nostru democratic, economic și social. Încercările de 30 de ani de a copia diferite modele au făcut din țara noastră un adevărat cocktail. Instituțiile publice, legislația, economia, societatea generează mai degrabă contradicții decât coerență. Va trebui să ne construim prin consens o viziune de viitor, să ne plasăm în proiecte care să ne relanseze valorile și societatea, într-un pariu pe 25 de ani, din care primii zece vor fi hotărâtori. Mijlocul de realizare ar putea fi organizarea unor dezbateri naționale în care să identificăm funcționarea economiei, problemele reale, obstacolele. Economia nu se face prin decret de la guvern ori de la Ministerul Finanțelor sau de la BNR, ci e un fenomen social care se transformă organic. Pentru asta, una din întrebările cheie cărora trebuie să le răspundem este cum facem față presiunilor imediate. Dincolo de modul de colectare a impozitelor, trebuie să vedem repartizarea investițiilor și cheltuielilor pornind de la prioritățile naționale – educație, cercetare, sănătate, infrastructură, eliminarea inegalităților. Politicile fiscale trebuie să fie rezultatul unor dezbateri naționale pentru răspunsuri la întrebări esențiale privind cât de mult sunt dispuși românii, comunitatea de afaceri, să plătească pentru servicii publice la standarde europene – mărim capitalul? păstrăm mai mult patrimoniu generator de rentă? facem să crească mai mult comerțul? cât alocăm generațiilor viitoare din investițiile pe care le facem? pentru cât timp? Trebuie să știm ce vrem. Eu vreau ca România să fie o sărbătoare, o țară reconciliată, recunoscută pentru climatul inovator, pentru bunăstarea și siguranța în care trăiesc cetățenii ei, un punct de atracție pentru investitori, o țară în care oricine își dorește să trăiască, o țară unde există instituții și oameni dedicați să servească și să reprezinte națiunea din care fac parte. Să arătăm întregii lumi că avem un patriotism, o conștiință națională și o capacitate de a fi solidari. Trebuie să avem o poziție clară față de direcțiile strategice ale Uniunii Europene. În acest moment, Uniunea Europeană e un gigant economic, un pitic politic și un șoricel militar. Pentru a aspira la statutul de mare putere, pe termen mediu îi trebuie o evoluție către o federație cu fiscalitate, buget, diplomație și armată comune. Orientările Franței și Germaniei nu lasă nicio ambiguitate din acest punct de vedere. Întrebarea care se pune pentru noi e dacă vrem să fim parte a acestei federații europene sau ne mulțumim cu statutul de membru periferic al unei piețe unite, sub protecția militară a NATO și a SUA. Pentru a ajunge la contextul pe care ni-l dorim, trebuie să dezvoltăm un element foarte important – încrederea”.

Nicolae Badea (mijloc)

Nicolae Badea: „Pentru o perspectivă a următorilor 20 de ani, să găsim echilibrul social care să ne reprezinte, să reclădim încrederea și coeziunea socială”

Pornind de la întrebarea cum putem dezvolta și consolida capitalul românesc, Nicolae Badea a oferit exemplul evoluției companiei Computerland, companie performantă astăzi pe plan intern într-o diversitate de sectoare precum telecomunicații, horeca sau activități industriale de tranziție, conectată în același timp la mediul economic internațional. „Nu a fost deloc ușor să ajungem aici și nu este”, aprecierea de ansamblu fiind că „soluții există, dar din păcate inițiativa antreprenorială românească a rămas într-o etapă primară, nu este maturizată, nu este consolidată, nu generează o valoare adăugată reală, la nivelul potențialului uman și material de care România dispune. După 30 de ani, România nu are o identitate economică asumată, consistentă ca model economic. Inițiativa ASPES apare ca meritorie pentru a oferi un cadru de referință pentru a răspunde necesității unui asemenea model. Până acum, din 1990, au fost afirmate sloganuri precum acelea că România e o țară cu resurse naturale importante, o țară care poate fi o piață de consum atractivă, o țară care oferă forță de muncă ieftină. Pentru un slogan al următorilor 20 de ani, ar trebui să vedem ce identitate economică vrem să avem, nu într-o manieră autarhică, ci integrată european. Să găsim acel echilibru social care să ne reprezinte. Să reclădim încrederea și coeziunea socială de care avem nevoie. Reclădind transparența, responsabilitatea, vom începe să vedem un alt orizont în a defini prioritățile decât disputa nefirească de astăzi. Judecând în continuare prin astfel de dispute, acționând prin pașii mărunți de astăzi, nu vom putea avea o perspectivă consolidată. Pe termen lung, este de găsit consensul politic, economic, social căruia să i se asocieze toate resursele, toți vectorii, inclusiv societatea civilă. Avem resursele cognitive pentru a defini și identifica un proiect corect de țară, cu o arhitectură bazată pe independență și funcționalitate”.

Apel către managerii politici: „Stați de vorbă cu cei care știu cum să construiască o economie”

Constantin Boștină

Într-un veritabil apel cu adresabilitate către decidenții asupra destinelor țării, dr. ec. Constantin Boștină a conchis pentru actuala etapă a conturării modelului economic românesc în orizontul 2040: „Le spunem clar managerilor politici, indiferent de orientarea lor, că a venit timpul să se așeze în fața economiei, să lase de-o parte dezbaterile sterile, să asculte antreprenorii și patronatele, mediul de afaceri, ca un partener real, nu ca un executant al unor politici greșite. Decidenții politici să fie deschiși pentru un parteneriat în care rolul de bază trebuie să-l joace antreprenorii. În același timp, deținătorii businessului privat să înțeleagă că acest rol, conform Constituției, este un drept al lor, care trebuie recunoscut și pus în valoare de politicieni. De la politicieni e de așteptat să găsească politicile de reglementare în care mediul de afaceri să se miște, nu să recomande mediului de afaceri ce să facă. Politicienii nu știu că România este una dintre cele mai bogate țări din Europa ca resurse, dar în același timp, conform statisticilor, este țara cu cel mai scăzut nivel de trai?! Apelul nostru către politicieni, la 30 de ani de viață ai «Economistului», după 30 de ani de așa-zisă economie de piață liberă, este stați de vorbă cu cei care știu cum să construiască o economie – antreprenori, cercetători, mediu universitar. ASPES și partenerii pot să ofere pentru societate o regândire a unui model economic românesc. În condițiile în care a vorbi de o nouă forță politică, în stare să reorienteze România, e aproape imposibil în sistemul de până acum, forțele politice existente nu au decât o singură soluție – o guvernare de uniune națională sau – e prea pretențios? – de unitate națională, în care cei mai buni specialiști în politică, împreună cu cei mai buni economiști, cu mediul de afaceri, cu antreprenorii, cu societatea civilă, cu tânăra generație, să ofere un model de evoluție a țării. Concluzia e că se poate. Problema este să vrem. Noi spunem că vrem să vrem”.

Ne uităm de azi spre mâine
„La 30 de ani de apariție constantă, continuă, indiferent de vremuri și de presiuni apărute de-a lungul timpului, «Economistul» propune o platformă de dezbatere națională și un program de prefațare a viitorului. Cel mai des, în România am procedat reactiv, cu măsuri față de ceea ce ni s-a întâmplat, nu proiectiv. ASPES și «Economistul» conturează o perspectivă, un program economic într-un orizont de timp de cel puțin două decade. Ne uităm de azi spre mâine”.
Daniel Apostol, director editorial „Economistul”

Cel mai longeviv brand din presa economică românească
„La aniversarea celui mai longeviv brand din presa economică românească, se cuvine să evidențiem două nume aflate la baza «Economistului»: publicistul Ioan Erhan, fondator împreună cu Adrian Vasilescu, de asemenea publicist, devenit un om de analize economice, mai ales în domeniul bancar. Ei au fost cu ideea și ei au lansat publicația «Economistul» în 1990, ca un vehicul de presă al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER) și ulterior al Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES). În 2011, transformat în revistă, «Economistul» a făcut pasul de la o publicație mai mult de informație la o revistă care propune analize, aprecieri, puncte de vedere în legătură cu economia României. În acel moment de trecere, am lansat ideea unor dezbateri cu masa largă a economiștilor din mediul academic, universitar, de cercetare, de afaceri pentru conturarea unui proiect național de modernizare economică și socială a României. De atunci, am realizat dezbateri cu antrenarea unor economiști valoroși și am ajuns la încercarea de a formula un model economic românesc în Uniunea Europeană în orizontul 2040”.
Dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES