Declarațiile doamnei Maria Pârcălăbescu, președintele FEPAIUS la evenimentul cu tema: „ROMÂNIA 2026-2040. INDUSTRIA 4.0-5.0 organizat de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) și Institutul Român de Inovare Smart Industry (IRISI) – Iași, în parteneriat cu Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) în data de 24 martie 2026 la Camera de Industrie și Comerț a României, Sala Aurel GHIBUȚIU.
- Introducere
Programul European de politica privind Deceniul Digital 2030, instituit prin Decizia (UE) 2022/2481, orienteaza transformarea digitala a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene pe patru directii principale de actiune, cu tinte si obiective concrete si masurabile, respectiv :servicii publice digitale,competente digitale,transformarea digitala a intreprinderilor precum si infrastructuri sigure si durabile.
Industria textilă din România traversează un proces profund de transformare, trecând treptat de la modelul tradițional de producție bazat pe costuri reduse (lohn) către un ecosistem industrial inteligent, digitalizat și circular – ceea ce este definit drept Industria 4.0. Această evoluție nu mai reprezintă o perspectivă îndepărtată, ci o realitate care începe să prindă contur concret în anul 2026.
Deși sectorul a înregistrat o dublare a cifrei de afaceri față de nivelul din 2008, numărul de angajați s-a redus semnificativ. Această evoluție reflectă atât presiunile concurenței globale, cât și necesitatea abandonării modelului bazat exclusiv pe forță de muncă ieftină.
În același timp, Uniunea Europeană impune obiective ambițioase pentru sectorul textil. Până în 2030, toate produsele textile comercializate pe piața europeană trebuie să fie:
- durabile,
- reparabile,
- reciclabile,
- realizate în mare parte din fibre reciclate,
- lipsite de substanțe periculoase,
- produse cu respectarea drepturilor sociale și a mediului.
În acest context, România are potențialul de a deveni un pol regional pentru textile inteligente și circulare, însă succesul depinde de capacitatea industriei de a valorifica rapid fondurile europene disponibile și de a se adapta la noile reglementări.
În contextul reindustrializarii europene, al tranzitiei verzi si al digitalizarii accelerate, Romania are oportunitatea istorica de a reconstrui aceasta industrie , dar pe baze complet noi: Indrustrie 4.0 și Industrie 5.0
2. Pilonii principali ai dezvoltării Textile 4.0 în România
2.1. Retehnologizarea și fabricile inteligente
Primul pilon al transformării îl reprezintă modernizarea tehnologică a fabricilor textile. Tot mai multe companii trec de la echipamente vechi de 20–30 de ani la sisteme digitale integrate, precum:
- IoT (Internet of Things) pentru monitorizarea în timp real a producției;
- roboți industriali pentru tăierea automata si precisă a materialelor;
- automatizarea unor procese de coasere și manipulare.
Clusterele textile din regiunile Nord-Est și Sud-Est investesc deja în linii de producție moderne care pot reduce risipa materială cu 20-30%.
Impactul este dublu:
- creșterea productivității;
- reducerea dependenței de forța de muncă ieftină.
Tendinta tebuie sa fie de implementare a tehnologiilor digitale avansate cu scopul de a stimula antreprenoriatul romanesc dar si de a crea locuri noi de munca ,mai bine platite , punand accentul pe educatie,formare, inovare si digitalizare.
In acest scop, pentru Regiunea Nord-Est , vor fi alocate pana in 2029 fonduri de 55,5 mil Euro pt transformarea digitala a IMM-urilor, orientata catre cresterea intensitatii digitale prin investitii pt sprijinirea utilizarii de echipamente si servicii digitale, cum ar fi digitalizarea colectarii datelor, realizarea de pagini proprii de internet, promovare digitala , e-comert, e-factura etc.
Un rol foarte important îl joacă însă dezvoltarea unor legături puternice între universități și industrie, care ajută la identificarea și promovarea tehnologiilor inovatoare dezvoltate de cercetători. Acest lucru va facilita transferul tehnologic către fabricile producătoare.
2.2. Economia circulară și reciclarea textilelor
Al doilea pilon major este economia circulară, domeniu în care progresul este vizibil în perioada 2025-2026.
Un moment important a fost introducerea colectării separate obligatorii a deșeurilor textile în UE începând cu 1 ianuarie 2025, implementată în România pentru deșeurile menajere începând cu 2026.
Cantitatea de textile colectate a crescut semnificativ:
- aproximativ 48 tone în 2010
- până la mii de tone în 2025
Totuși, o parte importantă ajunge încă la gropi de gunoi sau incineratoare.
Un pas major este programul „Fabrici de Reciclare” al Administrației Fondului pentru Mediu (AFM), finanțat prin PNRR. Programul prevede:
- 26 de instalații de reciclare
- buget total de aproximativ 220 milioane euro
- termen de finalizare 30 iunie 2026
Distribuția instalațiilor este următoarea:
- 10 pentru plastic
- 4 pentru deșeuri din construcții
- 3 pentru sticlă
- 2 combinate construcții–sticlă
- 2 pentru deșeuri municipale
- 1 pentru acumulatori
- 1 pentru aluminiu
- 1 pentru cauciuc
- 1 pentru spume poliuretanice
- 1 pentru textile
În paralel, apar inițiative private orientate spre:
- upcycling din deșeuri textile industriale
- vopsire naturală cu plante locale
- producție în serii mici made-to-order
În plus, din iulie 2026, companiile mari nu vor mai avea voie să distrugă stocuri textile nevândute, ceea ce accelerează adoptarea modelelor circulare.
2.3. Inteligența artificială în industria textilă
Al treilea pilon este inteligența artificială (AI) , considerată tehnologia cu cel mai mare impact, ce generează schimbări fundamentale, provocări și competiție intensă în diverse sectoare.
În perioada 2025-2026, AI începe să fie utilizată pentru:
- design generativ;
- detectarea automată a defectelor în țesături;
- optimizarea tăierii materialelor;
- predicția tendințelor de modă;
- personalizarea produselor;
- proiectarea tridimensionala
- probarea virtuală în e-commerce.
La nivel european, evenimente precum Heimtextil 2026 plasează inteligența artificială în centrul dezbaterilor despre viitorul industriei.
În România, integrarea este încă limitată, însă accelerată de proiecte naționale, inclusiv prima „fabrică AI” finanțată cu aproximativ 50 milioane euro din fonduri europene.
Utilizarea AI reduce risipa de materiale și crește competitivitatea firmelor europene în contextul concurenței globale, inclusiv din partea unor țări precum India, unde acordurile comerciale recente cu UE reduc costurile de producție ale îmbrăcămintei.
3. Strategia UE pentru Textile Sustenabile și Circulare și impactul asupra României
Principalul motor al transformării industriei textile europene este Strategia UE pentru Textile Sustenabile și Circulare, adoptată de Comisia Europeană la 30 martie 2022.
Strategia face parte din:
- Pactul Verde European
- Planul de Acțiune pentru Economia Circulară
- Strategia Industrială a UE.
Măsuri cheie care influențează direct România
- colectarea separată a deșeurilor textile (2025)
- introducerea răspunderii extinse a producătorilor (EPR)
- interzicerea distrugerii stocurilor nevândute (din 19 iulie 2026 pentru marile companii)
- introducerea ecodesignului obligatoriu prin regulamentul ESPR
- implementarea Digital Product Passport
Aceste măsuri creează:
Presiune asupra industriei
- modelul „producem mult și ieftin” devine neviabil
Oportunități majore
- dezvoltarea textilelor circulare
- creșterea valorii adăugate
- integrarea în lanțuri de valoare sustenabile.
4. Impact social și organizare regională
Industria textilă românească este puternic feminizată, majoritatea angajaților fiind femei.
Tranziția către Textile 4.0 creează:
- locuri de muncă mai bine plătite
- cerere pentru competențe digitale
Exemple de noi profesii:
- operator roboți industriali
- specialist AI
- designer digital
- specialist în reciclare textile
Clusterele regionale joacă un rol esențial în această transformare:
- Nord-Est – Astrico Nord-Est
- Centru – Transylvania Textile & Fashion Cluster
- Sud/Sud-Est – Romanian Textile Concept Cluster
- Național – CLUSTERO (peste 55 de clustere)
Aceste structuri facilitează:
- accesul la finanțare europeană
- colaborarea universități-industrie
- transferul tehnologic.
5. Finanțare disponibilă (2025-2027)
Principalele programe de finanțare pentru sector sunt:
- PNRR – reciclare textile și digitalizare IMM
- POR 2021-2027 – inovare și transfer tehnologic
- Horizon Europe/Textiles of the Future Partnership
- Europa Creativă – design și industrii creative
- REGIOGREENTEX și parteneriate S3.
Recomandări pentru IMM-uri
- aderarea la clustere industriale
- accesarea finanțărilor pentru retehnologizare
- investiții în reciclare și upcycling
- colaborare cu universități pentru AI și design digital.
6.Viziune pentru 2030
Până în 2030, România poate deveni un hub european pentru textile inteligente și circulare, nu doar un atelier de producție low-cost.
Avantajele principale ale României sunt:
- resurse agricole pentru fibre naturale , ca de ex in, canepa
- tradiție industrială în textile
- clustere regionale consolidate
- acces la finanțare europeană
- competențe IT puternice.
Succesul depinde de trecerea rapidă de la supraviețuire industrială la inovație.
7. Analiză SWOT – Industria textilă în contextul Industry 4.0
Puncte forte
- universități specializate în textile și design (Iași, București, Timișoara)
- clustere textile recunoscute la nivel european
- colaborare cu universități tehnice
- sector IT performant
- infrastructură digitală bună în mediul urban
- experiență industrială și furnizori specializați
- colaborare puternică cu industria germană.
Puncte slabe
- subfinanțarea cercetării și inovării
- capacitate redusă de inovare a IMM-urilor
- lipsa unor politici naționale coerente pentru Industry 4.0
- costuri ridicate pentru implementarea tehnologiilor
- deficit de competențe interdisciplinare
- forță de muncă predominant semi-calificată.
Oportunități
- cerere globală pentru textile sustenabile
- integrarea în programe europene de cercetare
- dezvoltarea textilelor inteligente
- personalizarea produselor
- dezvoltarea economiei circulare
- noi piețe internaționale.
Amenințări
- concurența globală puternică
- dependența de modelul lohn
- adoptarea mai rapidă a tehnologiilor în alte state UE
- automatizarea care poate genera șomaj
- dependența de infrastructura digitală.
8. Aplicarea recomandărilor OCDE pentru tranziția industrială
Raportul OCDE privind managementul tranziției industriale oferă cinci priorități strategice aplicabile industriei textile din România.
1. Creșterea rezilienței forței de muncă
- programe de recalificare
- învățământ dual
- formare în AI, IoT și reciclare.
2. Extinderea strategiilor de inovare
- transfer tehnologic universități-industrie
- proiecte comune de cercetare
- acceleratoare de inovare.
3. Promovarea antreprenoriatului
- incubatoare pentru start-up-uri textile
- sprijin pentru design sustenabil
- antreprenoriat feminin.
4. Tranziția către economie low-carbon
- reciclare textile
- reducerea consumului energetic
- utilizarea fibrelor reciclate.
5. Promovarea creșterii incluzive
- programe pentru femei și grupuri vulnerabile
- dezvoltare regională echilibrată
- implicarea actorilor sociali.
Concluzie
Tranziția către Industria Textile 4.0 reprezintă atât o provocare majoră, cât și o oportunitate strategică pentru România. Implementarea tehnologiilor digitale, dezvoltarea economiei circulare și adaptarea la noile reglementări europene pot transforma sectorul textil dintr-un model bazat pe costuri reduse într-un ecosistem industrial inovator și competitiv la nivel european.
Succesul acestei transformări depinde de:
- colaborarea dintre industrie, universități și autorități;
- utilizarea eficientă a fondurilor europene;
- dezvoltarea competențelor digitale ale forței de muncă.
Fără o implementare rapidă și coordonată, industria textilă românească riscă să piardă competitivitatea globală. În schimb, dacă aceste schimbări sunt valorificate strategic, sectorul poate deveni un motor al inovării și al dezvoltării economice regionale până în 2030.
ANALIZA
Industria textilă, de confecții și pielărie din România se află într-un proces de transformare, dar nu poate fi considerată încă un sector matur al Industriei 4.0. Analiza indicatorilor economici și tehnologici arată că majoritatea companiilor operează la nivelul Industriei 3.0, cu procese parțial automatizate, dar încă puternic dependente de muncă manuală. Sectorul numără aproximativ 120.000–150.000 de angajați, iar în ultimii ani a pierdut zeci de mii de locuri de muncă, fără ca acestea să fie înlocuite în mod semnificativ de poziții digitale sau tehnice specifice noilor tehnologii. În plus, aproximativ 95% dintre firme sunt IMM-uri, cu marje de profit reduse și capacitate limitată de investiții în automatizare avansată, inteligență artificială sau robotică.
Există totuși progrese vizibile: unele companii au început să investească în linii de producție automatizate, sisteme CAD pentru design, tehnologii de croire automata sau aplicații de inteligență artificială pentru controlul calității. Aceste inițiative apar în special în cadrul clusterelor textile și în proiecte finanțate din fonduri europene.
Ele nu reprezinta o transformare structurală a întregului sector , ci pot fi consderate insule de inovare, ca de exemplu:
- clustere textile: Astrico Nord-Est, Transylvania Textile & Fashion Cluster
- fabrici modernizate: linii automate de tăiere, CAD pentru design, IoT pentru producție
- start-up-uri circular fashion: upcycling, design digital
Situația în prezent este următoarea:
- 60-70% Industry 3.0
- 20–30% Industry 2.x
- 5–10% Industry 4.0
România deține aproximativ 8% din forța de muncă a industriei textile europene, dar generează doar circa 3% din cifra de afaceri a sectorului, ceea ce indică un model industrial bazat încă pe producție cu valoare adăugată redusă, specific sistemului lohn. Salariile din industrie rămân printre cele mai scăzute din manufactură, iar competitivitatea se bazează în mare parte pe costul muncii, nu pe tehnologie sau inovare.
Nivelul real de digitalizare
Există progres, dar nu suficient pentru a spune că sectorul este 4.0.
Date concrete:
- investiții în automatizare (2020-2023): ~450 milioane €
- firme cu AI pentru controlul calității: 35% în 2023 fata de doar 12% in 2020
- dar 65% dintre firme nu folosesc AI
- majoritatea IMM-urilor care reprezinta 95% dintre firme nu au automatizare avansată.
Nu putem însă discuta despre reconstrucția industriei textile în România fără ca aceasta să nu includă o componentă socială constând în locuri de muncă stabile pentru femei.
Industria textilă rămâne una dintre cele mai importante ramuri industriale pentru ocuparea forței de muncă feminine.
Prin implementarea Industry 4.0/5.0, platformele de acest tip pot oferi:
– salarii stabile
– reconversie profesională digitală
– program flexibil
– condiții ergonomice superioare
Industria 4.0 este mai rezilientă pentru că:
- produce produse cu valoare mare
- are lanțuri scurte
- folosește digitalizare.
Prin reconstrucția industriei textile, implementând Industry 4.0/5.0, se creează premisele pentru:
– repatrierea româncelor din diaspora
-stabilizare demografică în regiuni afectate de migrație
-creșterea contribuțiilor fiscale
Industria Textilă devine astfel nu doar un proiect economic, ci și unul social și demografic
În vederea reconstrucției Industriei Textile putem propune câteva direcții strategice, cum ar fi:
– crearea a 5-7 platforme regionale textile 4.0/5.0, în jurul clusterelor textile existente
– parteneriat sistematic industrie-universități
– program național de formare digitală în textile
– accesare coordonată a fondurilor europene
– orientarea fondurilor către digitalizare și sustenabilitate
– poziționarea industriei textile românești ca pol regional
– integrare în lanțurile valorice transfrontaliere și euroatlantice
Este însă cert că fără investiții majore, de circa 8-900 mil, euro, la nivel național, în:
- AI
- robotică
- textile tehnice
- digital supply chains
- fabrici de reciclare textile
România riscă să rămână atelierul de confecții al Europei, nu un hub industrial 4.0.
În concluzie, reconstrucția Industriei Textile Românești nu înseamnă revenirea la modelul de volum al trecutului, ci crearea unei industrii inteligente, sustenabile, centrate pe om și integrate european.
