Declarațiile doamnei prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu, Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București la evenimentul cu tema: „ROMÂNIA 2026-2040. INDUSTRIA 4.0-5.0 organizat de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) și Institutul Român de Inovare Smart Industry (IRISI) – Iași, în parteneriat cu Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) în data de 24 martie 2026 la Camera de Industrie și Comerț a României, Sala Aurel GHIBUȚIU.
Ca om de școală, n-am avut cum să nu mă gândesc la introducerea inteligenței artificiale în școală: ce se întâmplă? unde introducem inteligența artificială? alții sunt mult mai avansați în raport cu noi? Am încercat să trec puțin în revistă acest subiect, cu speranța că cei foarte tineri se vor instrui mult în această direcție, pentru că, vrem sau nu vrem, inteligența artificială vine ca un tsunami peste noi și nu putem să o stopăm și ar fi o greșeală să facem acest lucru.
M-am bucurat să-l aud pe tânărul student de la pe care le Politehnica are, la specializarea de aeronave, una din cele mai bune școli. România are astfel resurse să proiecteze drone și să aibă o adevărată industrie. Nu ne pregătim de război. Drona este un instrument de transport al viitorului și n-avem cum să nu recunoaștem lucrul acesta.
Mă gândesc că poate vocea tinerilor va fi auzită mai des în legătură cu unele dintre resursele naturale. În România, avem una din cele mai pure resurse de grafit din lume. Ar fi mare păcat să-l vindem sub formă de grafit. Putem să-l vindem sub formă de nanotuburi de carbon de grafenă, oxid de grafenă și alte produse carbonice, din care s-ar putea face drone de foarte bună calitate. Cred că nu ar fi imposibil să putem prelucra aici grafitul, nu să-l dăm sub formă de grafit pe nimica toată, pentru că natura ne mai întoarce, când sacrificăm o asemenea resursă; nu cred că ne mai dă ceva înapoi!
Yuval Noah Harari, un om foarte inteligent, care se uită în viitor, școlit la Oxford, profesor la Universitatea din Ierusalim, a spus câteva lucruri pe care nu avem cum să le contrazicem, în sensul că revoluția tehnologică, în următorul deceniu și în cele care urmează, va supune omenirea celor mai dificile încercări pe care astăzi nu știm să le gestionăm. A mai spus ceva, care ne dă de gândit celor care suntem în zona tehnologică: el se întreabă când creatorii de tehnologie vor pune piciorul în prag să conducă lumea. Cred că momentul acela nu este foarte departe, pentru că deținătorii de inteligență artificială vor fi stăpânii lumii. Dacă nu ne împrietenim și nu ne uităm cu toată atenția la această componentă de supertop a tehnologiei, după părerea mea, șansele noastre scad simțitor.
Sunt câteva domenii de vârf în România care au, deja, inteligență artificială în funcțiune.
Hamish McGray, autor englez, a scris în anul 2000 o carte, previzionând lumea din 2020; în 2020, a analizat ce a previzionat și a încercat să vadă ce s-a potrivit și ce nu; tot în 2020, a mai scris o carte, „Lumea în 2050”. În 2020, când a analizat previziunile lui din urmă cu 20 de ani, a constatat că, practic, în domeniul tehnologiei, lucrurile nu i-au reușit, că a putut să prevadă o mulțime de evoluții din alte domenii ale activității umane, mai puțin, tehnologia. De ce? Tehnologia a devansat prin cinetică toate celelalte domenii și el, cu imaginația, nu a putut să cuprindă până unde ajunge tehnologia în 2020. De aceea, pentru previziunile din 2050, ca să nu mai greșească atât de mult, spune el, a încercat să găsească niște elemente care să îl determine să explice mai clar și să aproximeze mai bine. A luat datele unui cercetător care timp de 10 ani, la OECD, a cercetat evoluția produsului global brut de la nașterea lui Hristos până la zi. Dacă ne uităm pe graficele pe care McGray le-a pus în cartea domniei sale, constatăm că, până pe la 1850, la războaiele ruso-japoneze, China și India dețineau ponderi extraordinar de importante din produsul global brut. China deținea 33 la sută, India, douăzeci și ceva la sută, deci zone foarte bine cuprinse din economia lumii. De asemenea, rezultă că, până pe la 1800, America era invizibilă. Poate mai vizibilă era Europa Occidentală, în ceea ce se producea în lume la momentul acela. McGray previzionează că în 2050 topul primelor 20 de țări va fi așa cum reiese din două tipuri de date: cele de la Global Resort și cele din estimările făcute de FMI. Diferențele nu ne miră, având în vedere istoria acestor instituții. Primul lucru pe care l-am făcut în naivitatea mea a fost acela de a încerca să caut România în această listă. Mi-am dat seama imediat că este o glumă ce am făcut, dar sunt câteva surprize aici, prin țări la care nu ne-am fi așteptat poate să le găsim în primele 20, cum este Brazilia, cum sunt Coreea de Sud, Filipine, Argentina, țări la care ne-am fi așteptat în mai mică măsură su fie prezente în aceste poziții. Ele lasă portița deschisă speranței. Deci, se poate! Încă o idee care mi s-a părut interesantă este părerea unui laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1987, Robert Slow, care spune că pare că, în acest moment, avem două modele de dezvoltare economică: un model al țărilor dezvoltate, care merg pe aplicarea inovațiilor (într-un fel, mi s a părut granița pe care o așază nu tocmai potrivită), țări care se vor dezvolta în continuare pe bază de inovație, de aplicare a inovațiilor și țări emergente, între care am putea să ne includem și noi, țări în care creșterea economică este prin recuperare sau de tip cum nu ne place nouă profesorilor, „copy-paste”, în sensul că ne uităm la țările dezvoltate, ne uităm și la resursele noastre umane și materiale și spunem că noi ar trebui să o luăm pe această cărare, că am putea să avem șanse mai mari. Țările din grupul BRICS se încadrează foarte bine la acest al doilea model de dezvoltare. Tot laureatul premiului Nobel spune că, pentru a avea acces la acest al doilea tip de dezvoltare, ne-ar trebui câteva lucruri care sunt esențiale: un nivel de educație performant (or, primul lucru care s-a întâmplat la noi în 2025 a fost sancționarea educației prin tăierea bugetului draconic și într-un moment extrem de nepotrivit pentru preuniversitar, în luna august, când toate lucrurile erau oarecum organizate în sistem), o calitate a instituțiilor care contează, și centrale, și regionale. Îndeplinim noi acest criteriu? Într-o foarte mică măsură, pentru că, din păcate, cele mai multe dinre instituții au fost populate cu oameni necunoscători de carte. Respectul pentru drepturile de proprietate este, de asemenea, foarte important, pentru că oamenii atunci când au acest drept capătă pornirea intrinsecă să dezvolte, să facă ceva, cu speranța că munca va fi recunoscută și va și aduce beneficii personale. Se adaugă recunoașterea statului de drept. Sunt patru criterii care stau în picioare.
Provocările tehnologiei sunt legate de etică, de normele sociale, de confidențialitate. În prezent, poate circulăm mai sigur în intersecții și pe străzi, dar sigur chipul nostru nu mai este un chip care ne aparține și pe care ni-l putem proteja, ci este de notorietate. Acest lucru are consecințe, probabil, și în ocuparea forței de muncă, și chiar în natura identității umane. Poate pare exagerare, dar n-avem cum să nu recunoaștem că telefonul mobil este o extensie a personalității fiecăruia dintre noi, că, practic, nu există o zi de la Dumnezeu în care noi să ne descurcăm, dacă uităm telefonul acasă, pentru că el a devenit o extensie a noastră.
Cea de-a patra evoluție industrială eu cred că inteligența artificială aproape o scoate din ecuația gândirii noastre, pentru că inteligența artificială ne duce spre industria 5.0, spre a cincea revoluție industrială. Sunt câteva lucruri care au accelerat mersul spre această direcție: inteligența artificială, robotica, internetul lucrurilor, spitalul integrat, roboții pentru îngrijirea copiilor și așa mai departe. Experiența noastră din învățământ, din timpul pandemiei de Covid, ne-a ajutat. Când ne-am trezit într-o zi că să se întrerup cursurile, noi, la Politehnică, aveam o platformă de tip mobil. Cu 10-15 ani în urmă, luasem decizia ca toți profesorii să aibă cursurile puse pe platformă și, ca urmare, a doua zi am intrat la curs după orarul pe care îl aveam, fără niciun fel de probleme. Nu s-a întâmplat însă același lucru peste tot. Pierderile (pe care încă nu le-a cuantificat nimeni) sunt legate de învățământul preuniversitar, în care circa un milion de elevi, timp de doi ani de zile, n-au avut acces la școală, n-au avut acces la educație și acest lucru nu se poate recupera, ci se va răsfrânge pe toată viața activă a acestor copii, din păcate.
Toate domeniile suferă schimbări prin inteligență artificială. Sunt și lucruri care îngrijorează, și lucruri efectiv favorabile. Inteligența artificială a evoluat absolut remarcabil ca domeniu de sine stătător. Așa s-a integrat inteligența artificială în sănătate. Toate echipamentele pe care noi acum le urmărim atunci când încercăm să ne analizăm starea de sănătate (computer tomografe, RMN, ecograf și așa mai departe), toate au inteligență artificială. Sănătatea a ținut pasul cu modul în care a evoluat inteligența artificială în România.
Surprinzător este cum s-a integrat inteligența artificială în agricultură. Utilajele noi care au fost cumpărate de fermieri au integrată inteligență artificială. Din acest punct de vedere, sigur agricultura este un domeniu aproape față de sănătate.
Un domeniu cu foarte mari șanse de accelerare este cel al transporturilor. Nu mai este o noutate că în China circulă taximetrele fără conducător auto. Mașinile pe care le avem și noi azi, în România, au componenta de inteligență artificială înglobată. Eu am Dacia Sandero cu inteligență artificială.
Dacă adăugăm și dronele, atunci șansa de creștere a componentei de inteligență artificială în România este foarte mare. Pe domenii, internetul a penetrat în societatea românească excepțional. Inteligența artificială a penetrat și în business. În comerț, de la început, a avut o pondere mare, pentru că ne-am obișnuit foarte repede cu comerțul online.
Cel mai trist pentru mine este că inteligența artificială a pătruns cel mai puțin în formarea competențelor. N-am cum să nu fac o pledoarie pentru introducerea inteligenței artificiale în școli. Noi nu protejăm copilul dacă punem telefonul în rastel. Noi, profesorii, trebuie să-l învățăm pe cel școlit să folosească telefonul ca un instrument de învățare. Este atât de compatibil cu generația lor, sunt atât de interesați să comunice cu telefonul, încât lucrul acesta mi se pare că trebuie să-l facă. Din 2025, China a introdus inteligența artificială în școlile de toate gradele, de la ciclul primar până la universități inclusiv. Ce a făcut anterior? A elaborat o procedură foarte clară de implementare, în condițiile în care, într-o generație, are 20 de milioane care termină bacalaureatul. China a creat obligații pentru toate instituțiile din societate în sensul de a sprijini acest proiect de introducere a inteligenței artificiale gradual. Prima mea întrebare este ce poate să-l învețe inteligența artificială pe un copil din ciclul primar. Se împrietenește cu robotul, nu singur, ci împreună cu învățătorul care îi creează această posibilitate de a dialoga. Ca urmare, pledoaria mea este că nu putem fără inteligență artificială. N-o putem exclude din viața noastră. Dacă nu vom face ceea ce trebuie, România nu va face decât să creeze un segment al populației inutile, cum o numește OECD-ul.
Sponsori
