Într-o conferință desfășurată la Banca Națională a României, Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) a prezentat concluziile principale cuprinse în cartea Să gândim dincolo de azi. Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040, Editura Economică, București, 2021, 668 de pagini, coordonatori, dr. ec. Constantin Boștină, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Române. Lucrarea încununează un demers complex prin diversitatea formelor de abordare pe parcursul mai multor ani (dezbateri pe domenii, lucrări de cercetare, sinteze), prin tematica economico-socială exhaustivă, precum și prin numărul, diversitatea și valoarea contribuitorilor.
Conceperea, punerea în operă de-a lungul etapelor de realizare și finalizarea lucrării s-au desfășurat sub egida Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie a Academiei Române. Parteneri la elaborarea lucrării au fost Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice (ASE) din București, Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” (INCE) al Academiei Române, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești” (ASAS), România Durabilă, Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR), Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).
În condițiile unei diversități de proiecte, programe, strategii, previziuni etc. deschise asupra României următoarelor decenii, lucrarea elaborată de ASPES reprezintă primul demers de acest fel dus la capăt, finalizat printr-un produs științific, valorificabil ca document și sursă de lucru pentru decidenții politici, pentru specialiști și pentru publicul larg. În lucrare se regăsesc rezultate de cercetare, idei, reflecții, experiențe practice sintetizate din mediul academic, universitar și de cercetare, din mediul de afaceri și din cel financiar-bancar, din societatea civilă, din lumea tinerilor întreprinzători, studenți și elevi.
Conținutul lucrării oglindește esența a 22 de dezbateri la care au participat cu intervenții zece membri ai Academiei Române, 120 de profesori din învățământul superior, cercetători din institute și profesori din învățământul preuniversitar, 300 de antreprenori, patroni din mediul de afaceri, conducători și alți specialiști din domeniul financiar-bancar, tineri în plin proces de formare. Cu originea în confruntările de idei ale unor dezbateri desfășurate în mai multe centre universitare și economice, lucrarea nu este câtuși de puțin o asociere de păreri exprimate cu voce tare și apoi transcrise ori parafrazate, ci o suită de contribuții elaborate în scopul unei viziuni din perspectiva zilei de azi, asupra României de mâine.
Lucrarea cuprinde: „Argument” – în care dr. ec. Constantin Boștină demonstrează „Nevoia unui Model economic românesc în Uniunea Europeană. România 2020-2040”; „Viziune” – fundamentare conceptuală a modelului de construcție propus; „România 2020-2040” – corpus de analize asupra diversității de domenii economice, sociale, educaționale, științifice, administrative, culturale, geopolitice abordate în dinamica lor, dinspre fundamentările istorice demne de revalorificare în pas cu vremea, trecând prin obiectivarea prezentului și așezate în consonanță cu evoluțiile generatoare de schimbări; „Dovezi că se poate și în România” – exemple de realizări, inclusiv cu prioritate certificată sau cu sincronie recunoscută, încurajatoare în mod rațional asupra viabilității unui model de existență cu parametri proprii și cu valențe integratoare la scară europeană și globală.
Concluzia fundamentală a demersului științific este că la peste 30 de ani de la renunțarea la economia planificată și la 16 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană, se constată un proces periculos de destructurare a economiei naționale, ceea ce face necesar un model economic românesc în UE și nu numai în UE, prin restructurarea și reconstrucția economiei naționale, din perspectiva anilor 2040.
„Ce va fi lumea la 2040?”
O fundamentare teoretică și temporală a dezbaterilor desfășurate cu ocazia prezentării lucrării la BNR a fost făcută de acad. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României: „Acum avem un model de economie adoptat prin tratatul de aderare la UE. Este în linii generale un model prefigurat în timp de tratatele Uniunii Europene. De la începutul ultimului deceniu al mileniului II și până în anul în curs, premisele au rămas aceleași, dar contextul global este schimbat. Atunci eram în consecințele unei globalizări accelerate, acum s-a declanșat un proces de fragmentare, deglobalizare, poate un alt tip de globalizare. Uniunea Europeană a intrat într-o perioadă în care procese esențiale pentru desăvârșirea integrării au fost cel puțin încetinite, dintre care îmi sunt familiare construirea Uniunii Bancare, a Uniunii Financiare, chiar a Uniunii Fiscale. E o preocupare oficială ca economia europeană, care este funcționalizată în condițiile desăvârșirii pieței unice sau interne, să-și reașeze formula în contextul global diferit de condițiile inițiale. Suntem în fața mai multor necunoscute. (…)
Omenirea se află într-o etapă a existenței ei când se confruntă cu spectrul unei singularități în propria evoluție, prevăzută de unii specialiști a se produce în jurul anului 2040. Este vorba de mixarea speciei noastre cu nanotehnologiile, cu inteligența artificială. Pare că suntem în paginile unei cărți de SF, deși suntem deja într-o realitate la scara 1/1. Ce va fi lumea la 2040? Invocând aceste idei vreau să spun că este tot mai complicat să înțelegem continuitatea, suntem pe un prag al devenirii de unde totul ar putea fi altcumva, mintea noastră să funcționeze diferit. Prin formația profesională eu sunt prudent în a anticipa, cu atât mai mult în a planifica pe termene foarte lungi. (…) Nu pot să nu mă refer în acest cadru la o mentalitate care face ravagii serioase pe planul gândirii strategiilor de viitor și anume, excesul de raportare la trecut, la ceea ce nu s-a făcut sau s-a făcut mai puțin bine, la critica în buclă, preluând un termen din media, cei care critică nepunând altceva în loc decât vorbe. Există cum se știe și varianta ceva mai toxică, a fixării în obsesia vinei pe care ar avea-o cineva de a fi ratat prezentul așteptat. Nu cred că este ceva în neregulă cu gândirea critică, cea prin care evaluăm nerealizările pentru a stabili pașii de făcut pentru a corecta cursul evoluției. Adaug că nu acord deloc credit criticii personalizate. Nu-mi place (și mă rog să nu-i placă nimănui) pălăvrăgeala, prea mult prezentă în dezbaterea publică; iar inflaționarea derâderii este descalificantă. Mai extind preferința mea formulată mai devreme pentru cei care fac viitorul să devină realitate și pentru cei care înțeleg problemele prezentului și se dedică rezolvării lor. Într-un fel profund uman, ei fac să existe prezentul continuu, în care se revarsă cele bune din trecut și se actualizează cele sperate din viitor.
Mai este ceva ce vine din bunul-simț al celor implicați, gândirea pe blocuri a evoluțiilor, cum e terminologia macromodelelor cantitative, termenul mai vechi fiind ramuri sau domenii. Principial această categorie de specialiști pornesc de la o stare de fapt ce trebuie încurajată sau corectată pentru a se ajunge la o situație funcțională în termen de costuri și beneficii, dar și în privința efectelor de bunăstare. Adică să proiectăm mai întâi ce se întâmplă în agricultură, în industria cutare, în energia verde etc., apoi să asociem imaginile și să aproximăm ce va fi întregul. Personal, mă simt confortabil cu această formulă. Cumva reactiv am da o mână de ajutor eforturilor oficiale de a moderniza, adecvat cerințelor populației, sectoare ale economiei pentru a fi mai relevante pe piețe, chiar reziliente în condiții de concurență acerbă în unele cazuri, cum ar fi piața alimentelor, bunăoară.
Văd o eficientizare a dezbaterilor dacă s-ar încetățeni forme de cooperare între gândirea științifică din economie și expertiza economică, dimpreună cu antreprenorii inovativi. Cumva benefic s-ar ajunge la căi scurte de certificare a valorii ideilor, la echilibrarea prospectivei ideilor cu pragmatica afacerilor, știința economică s-ar îmbrățișa cu practica economică, gândirea și acțiunea s-ar fertiliza reciproc. Nu exclud că lucrurile ar scârțâi la început, există un izolaționism academic, ca și un izolaționism antreprenorial, adeseori fiecare parte pretinde că este mai adecvată tendințelor prin ce face decât celălalt. Dar sunt optimist că se va trece peste pretenții de prioritate și se va ajunge la un laborator real pentru ideile care vin din ambele părți”.
„România nu poate sta deoparte față de
modificările rapide ale societății umane”
„Avem nevoie de un model economic, social și educațional”, a afirmat ferm dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, explicând că finalizarea lucrării deschizătoare, cu argumente științifice, a orizontului României spre anul 2040 nu înseamnă sfârșitul demersului realizat de ASPES și de partenerii săi, ci abia o primă etapă, corespunzătoare momentului și condițiilor în care ne aflăm: „Ne aflăm în momentul în care am reușit să transmitem societății un mesaj – Să gândim dincolo de azi. La ce să gândim? Să gândim la un model economic românesc în Uniunea Europeană și nu numai în Uniunea Europeană, în perspectiva anilor 2040. Pentru aceasta, se deschide următoarea etapă, aceea de a încerca, pe domenii, să ne orientăm în funcție de modificările foarte rapide pe care le cunoaște societatea umană în ansamblu. Evident, România nu poate sta deoparte.”
Ca urmare, pentru continuarea lucrării științifice apărute acum, a spus dr. ec. Constatin Boștină, în noua etapă, „urmează să avem o contribuție academică, universitară, științifică, împreună cu o contribuție a mediului de afaceri, a societății civile, la ceea ce ar trebui să fie mai bun în România”.
„Dacă nu creăm modelul nostru, atunci importăm un model care nu valorifică potențialul românesc”
Cerința elaborării și concretizării unui model economic propriu, românesc, a fost argumentată de prof. univ. dr. Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice din București: „Dacă nu creăm noi modelul nostru, atunci importăm sau ni se dă un model general, care nu valorifică potențialul românesc”.
Făcând o deschidere către preconizata abordare sectorială a concretizării modelului economic românesc, rectorul ASE a prezentat o analiză privind „competitivitatea sectorului agroalimentar din România pe piața mondială, în perspectiva anilor 2040”, cu semnalarea că astăzi „lumea se află într-o criză alimentară de mult timp, din 2010”.
După cum a semnalat profesorul Nicolae Istudor, „ca să utilizăm potențialul agroalimentar și să aducem plusvaloare în economia țării noastre, este obligatoriu să asigurăm creșterea competitivității produselor agroalimentare românești prin cei doi piloni ai săi – asigurarea calității produselor agroalimentare și obținerea de costuri unitare mai mici decât prețul pieței, condiții obligatorii pentru integrarea sectorului agroalimentar în structurile europene”.
În cursul dezbaterii, trimiteri cu caracter analitic au vizat domenii precum energie, resurse naturale, educație, cercetare, transporturi, zona montană etc.
„Noi, dacă facem o cutie de viteze, primim lingourile și cuțitele de strung de la beneficiarul final”
O privire dinspre economia românească a prezentului către orizontul 2040 a schițat președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban: „Economia românească este într-o creștere, dar este o creștere lentă. Noi trebuie să învățăm foarte mult din această cifră de 126,1 miliarde euro pe care România a importat-o anul trecut. Nu cred că există un sondaj de opinie mai exact, în rândul consumatorului, decât această cifră de la import. Trebuie să ni se explice, la un moment dat, și în spațiul public această cifră, așa cum suntem îndemnați să bem doi litri de apă pe zi. Statul trebuie sa ne spună, măcar acum, ce importăm ca branduri. La noi, dacă facem o cutie de viteze, primim lingourile și cuțitele de strung de la beneficiarul final. Cred că aici este o problemă legată de acest nivel colosal al importurilor. Pe noi ne cutremură deficitul balanței comerciale care a ajuns la 34,1 miliarde euro, față de
28,3 miliarde cu un an înainte, față de 23,7 miliarde cu doi ani înainte,
față de 8,7 miliarde în 2015. Într-adevăr, avem o creștere cam de 45-50.000 de societăți care de la an la an depun în plus situațiile financiare la organele fiscale, am avut o creștere de cifră de afaceri, am ajuns la 392 miliarde euro, de la 328 miliarde, am ajuns la un profit de 41,7 miliarde, ceea ce nu e rău, pentru că reprezintă peste 10% din cifra de afaceri, dar mă cutremur să văd cum gândește statul – nu puteți voi produce pe cât putem noi consuma”.
„Problema României nu este lipsa banilor, ci lipsa de viziune pe termen lung”
În calitate de europarlamentar, Corina Crețu și-a exprimat susținerea „ca viitorul propus în această carte să devină realitate”. Pentru aceasta, a apreciat că „este foarte important să fie prezentați din punct de vedere științific pașii pe care ar trebui să-i urmeze România pentru a se bucura de o creștere economică robustă în următoarele decenii și pentru a-și definitiva locul și rolul cercetării, inovării, educației pe axa unei evoluții de substanță. A sosit momentul ca oamenii de știință și cei din sfera politicii, economiei, socialului să lucreze mână-n mână pentru a folosi potențialul imens pe care-l are România”.
Pentru susținerea înscrierii pe o astfel de traiectorie prin surmontarea actualelor rămâneri în urmă, Corina Crețu a făcut observația că „problema României nu este lipsa banilor, ci lipsa de viziune pentru dezvoltare pe termen lung. Acum este cel mai important moment, poate ultimul ceas, în care ar trebui să se adune mediul academic, mediul de afaceri, cercetătorii, politicienii și să lucreze împreună pentru a construi o strategie comună, care să devină realitate”.
La rândul său, Călin Popescu-Tăriceanu, fost prim-ministru al Guvernului României, a atras atenția că „România nu mai are, în prezent, un obiectiv strategic”, așa cum a avut, în urmă cu mai mulți ani obiectivul aderării la Uniunea Europeană și obiectivul admiterii în NATO. Aprecierea sa a fost că, pentru susținerea unei strategii viitoare, „trebuie o inițiativă neutră, care să ducă România către o nouă etapă”, iar instituțiile care să coordoneze o astfel de inițiativă ar trebui să fie „Banca Națională a României și Academia Română, pentru că ele sunt într-o poziție de evidentă neutralitate”.
„Continuăm, adresându-ne societății, decidenților politici!”
Într-un corolar al dezbaterii și ca veritabilă provocare pentru etapa nou deschisă odată cu prezentarea concluziilor de la momentul actual, dr. ec. Constantin Boștină a anunțat că eforturile coautorilor și ale altor parteneri „se vor a fi în continuare afirmate, oferite societății și decidenților politici pentru a determina – chiar dacă termenul poate e cam dur – o trezire la realitate. Vom prezenta lucrarea, analizele, studiile pe care ea le conține, la guvern, în parlament. Vom continua, ieșind la vedere!”
