de Anzetse Were
Guvernele, afacerile și cetățenii navighează printr-o încetinire economică globală și niveluri de inflație nemaivăzute de decenii, iar Africa nu face excepție. Cicatricile economice lăsate de pandemia COVID-19, șocurile în aprovizionare cauzate de războiul dintre Rusia și Ucraina și secetele severe din Cornul Africii au creat o presiune economică semnificativă. Datoria publică a Africii se apropie de nivelurile excesiv de ridicate de la începutul anilor 2000, iar înlocuirea datoriei multilaterale pe termen lung cu costuri reduse prin fonduri private a condus la creșterea costurilor serviciului datoriei.
Dar nu toate perspectivele sunt sumbre. În timp ce finanțarea startup-urilor a scăzut la nivel global în 2022, startup-urile africane acumulaseră mai mult de 4,85 miliarde de dolari până în decembrie – o creștere cu 4,75% față de anul precedent. Acest lucru reflectă parțial economia digitală din ce în ce mai dinamică a Africii, care se așteaptă să crească de șase ori până în 2050, de la aproximativ 115 miliarde de dolari la 712 de miliarde de dolari. Țările din Africa au gestionat pandemia COVID-19 destul de bine, datorită unui răspuns rapid și coordonat, cercetătorii din Africa de Sud fiind cei care au identificat rapid varianta ce urma să devină dominantă, Omicron la finalul 2021.
Poate cel mai important, relațiile economice dintre Africa și China se maturizează acum și intră într-o nouă fază, după ce au crescut enorm în ultimele două decenii. Privind în perspectivă, angajamentul economic dintre Africa și China va fi influențat de patru factori: Dificultățile legate de datoria publică a Africii, abordarea în schimbare a Chinei față de finanțarea dezvoltării, un accent din ce în ce mai profund pe puterea discretă și relațiile diplomatice de ambele părți și compoziția în schimbare a intereselor economice africane.
La sfârșitul anului 2022, China acoperea 13,4% din totalul datoriei publice a țărilor africane, în medie. În general, guvernul chinez a demonstrat bunăvoință și a acționat din interes propriu în relațiile sale cu țările africane îndatorate. Recent, a anunțat că va dispensa 23 de împrumuturi fără dobândă în 17 țări africane nespecificate și a participat la Inițiativa G20 de suspendare a serviciului datoriei și a cadrului comun.
Dar nu ar trebui să presupunem că guvernele africane doresc ca China să fie presată să se alinieze pe deplin la „eforturile globale de restructurare a datoriilor” – prin care toată lumea se referă de fapt la acele inițiative conduse de instituții europene și nord-americane. Unul dintre motivele pentru care guvernele africane au optat pentru finanțarea chineză, în primul rând, este că au apreciat abordarea diferită a Chinei, inclusiv abordarea fără aere de superioritate și receptivitatea la prioritățile guvernelor africane (cum ar fi infrastructura) și formele de guvernare.
Pe măsură ce China lucrează cu guvernele africane la reducerea datoriilor, reeșalonare și restructurare, ne putem aștepta ca aceasta să semnaleze alinierea la „eforturile globale”, urmărind în același timp propriile soluții și concentrându-se pe prioritățile guvernelor africane. În calitate de egal între creditori, China va continua să prezinte guvernelor africane opțiuni unice și să-și protejeze propriile interese.
Finanțarea de stat a Chinei s-a concentrat mult timp pe infrastructură. Între 2000 și 2019, China a angajat 153 de miliarde de dolari sectoarelor publice africane în calitate de debitori și cel puțin 80% din aceste împrumuturi au fost destinate transportului, energiei electrice, telecomunicațiilor și apei. Dar stilul de creditare al Chinei a evoluat din 2019, când împrumuturile acordate debitorilor din sectorul public african au scăzut la 7 miliarde de dolari, în scădere de la 9,9 miliarde de dolari în 2018 și mai abrupt de la vârful de 28 de miliarde de dolari în 2016. Această schimbare pare să reflecte o varietate de probleme, inclusiv consolidarea investițiilor anterioare de către China, accentul din ce în ce mai sporit pe dezvoltarea internă și interesul crescând pentru împrumuturi prin intermediul organismelor multilaterale.
Un program de urmărit va fi noua Inițiativă pentru Dezvoltare Globală (GDI) a Chinei, care se va concentra pe dezvoltarea durabilă și va oferi finanțare „proiectelor mici și inteligente” în coordonare cu Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare din China. Guvernele africane probabil nu se mai pot aștepta la „cecuri mari” din partea Chinei. Mai mult, Ministerul Afacerilor Externe al Chinei va juca un rol predominant în GDI, reflectând natura din ce în ce mai diplomatică și politică a abordării sale privind ajutorul pentru dezvoltare. Pentru China și guvernele africane deopotrivă, axa de angajament se va muta de la bani la puterea discretă.
Cu Africa de Sud deținând președinția în 2023 a BRICS (care include Brazilia, Rusia, India și China), un guvern african va conduce blocul într-un moment în care se îndreaptă către o expansiune majoră.
În cadrul unei întâlniri în luna mai a anului trecut, reprezentanții din Afganistan, Algeria, Argentina, Egipt, Indonezia, Iran, Kazahstan, Nicaragua, Nigeria, Arabia Saudită, Senegal, Thailanda, Turcia și Emiratele Arabe Unite și-au exprimat interesul de a adera la „BRICS Plus.”
Președintele sud-african Cyril Ramaphosa intenționează să folosească președinția BRICS deținută de țara sa atât pentru a promova interesele africane, cât și pentru a invita alte state africane să adere la BRICS Plus. Agenda lui Ramaphosa reflectă o viziune strategică care contrastează puternic cu cea a unei lumi bipolare sau unipolare în care interesele africane vor fi întotdeauna scoase de pe lista de priorități. Este o perspectivă pe care o împărtășesc multe alte guverne africane.
Alături de aceste schimbări centrate pe stat este și creșterea la fel de importantă a actorilor din sectorul privat african și din societatea civilă. Interesele lor vor informa din ce în ce mai mult probleme precum răspunsul la criza datoriilor, care va ridica întreb ări despre datoria ascunsă, pasivele contingente, și supra-concilierea de către guverne a intereselor proprii în acordurile anterioare cu China. Cu africanii îngrijorați pe bună dreptate cu privire la schimbările climatice, va exista un control mai strict al noilor proiecte în acest sens și mai puțin apetit pentru dezvoltarea care va provoca degradarea mediului.
În egală măsură, va exista toleranță zero față de rasism și maltratarea lucrătorilor africani – o problemă pentru care companiile chineze și-au exprimat „regretele” în trecut. În timp ce guvernele africane vor rămâne spațiul central al puterii politice și economice africane, ele vor trebui să țină din ce în ce mai mult seama și de interesele altor părți interesate africane.
În timp ce China rămâne un jucător cheie pe continent, guvernele africane vor continua să-și mențină deschise opțiunile. Angajamentul economic cu China are încă multe de oferit, dar există, de asemenea, un interes din ce în ce mai mare din partea partenerilor mai vechi, cum ar fi Uniunea Europeană, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii (motivate, fără îndoială, de teama de influența crescândă a Chinei), precum și din partea potențialilor noi jucători precum India, Turcia, Brazilia și anumite state arabe.
Africa intră într-o nouă fază în relațiile sale economice cu o lume din ce în ce mai complexă și multipolară. Liderii săi au acum ocazia să formuleze o viziune asupra modului în care o vor parcurge.
Anzetse Were este economist specializat în dezvoltare în domenii de interes naţional.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2023. www.project-syndicate.org
