Ora 8.00. Știrile dimineții la postul național România Actualități.
Două știri mi-au reținut în mod deosebit atenția:

  • Prima: 10 mai 1877 – Ziua Proclamării Independenței de Stat a României și Ziua Regalității;
  • A doua: azi, 10 mai 2020, un tren cu cetățeni români va pleca din gara Timișoara spre Austria pentru munci agricole sau servicii în familiile austriece.

Pe cât de bucuros m-am simțit pentru marcarea Zilei Proclamării Independenței de Stat a României, pe atât de trist, dar o tristețe nervoasă, am trăit când am auzit „ca știre națională” anunțul privind plecarea unor cetățeni români pentru munci de „sclavi” și „slugi” în Austria. Și poate că nu aș fi fost așa de afectat dacă nu mi-ar fi revenit  imediat în  memorie discuțiile din ultimele zile privind situațiile dramatice ale unor cetățeni români plecați, cu avioanele, la cules de sparanghel sau în abatoarele de porcine din Germania, plecați de nevoie din țară în plină criză de pandemie.

De ce trist și de ce nervos?
Pentru că și în zilele anterioare, dar și azi, de 10 mai 2020, tot de la știrile radio și de televiziune, am aflat că au început să se coacă roșiile și căpșunile românești, au ajuns la maturitate cartofii noi, ardeii și castraveții de pe plaiurile noastre, dar că există deja riscul ca o parte din producție să nu ajungă în piețe și în magazine la consumatori din varii cauze, cum ar fi: lipsă de forță de muncă pentru cules, a unor depozite moderne cu frig pentru depozitare, slabul interes al hipermarketurilor sau supermarketurilor pentru legumele și fructele românești (se știe de ani de zile că marile rețele de magazine preferă să aducă din import). După declarațiile producătorilor autohtoni, există riscul ca, și pentru că nu există un sistem organizat la nivel regional și național al preluării, depozitării și valorificării prin comercializare sau prelucrare industrială a produselor agricole, o bună cantitate din acestea să se dea la animale sau pur și simplu să se strice.

Și atunci să ne întrebăm de ce avem o debalanță comercială anuală de cca 1 miliard de euro în favoarea importurilor de produse agroalimentare.

Mă întreb dacă, mai ales acum, în condiții de pandemie, nu era mai normal să nu lăsăm (sau să nu organizăm!) plecarea masivă a forței de muncă în străinătate la munci agricole și să o expunem infectării cu coronavirus, plus condițiilor umilitoare de lucru?

Era firesc ca instituțiile statului român să intervină în situația de urgență (în afara amenzilor absurde) cu o organizare care să prevadă reținerea în țară la lucru în agricultura românească a forței de muncă, prin luarea unor măsuri ca diferența de câștig dintre ce plătesc producătorii români și ce plătesc cei din Germania, Austria, Anglia etc. să fie subvenționată de la buget și astfel să putem avea o stabilizare a forței de muncă în țară, dar mai ales o mai bună valorificare a producției agricole, o reducere a importurilor și, cel mai important, o reducere a deficitului balanței comerciale. Și, în plus, evitarea situațiilor umilitoare pentru cetățenii români, care în unele situații lucrează ca în secolele XVIII-XIX cu reținerea actelor de identitate și „legarea de glie”.

AVEM, mă gândesc, în România, un Minister al Agriculturii și AL DEZVOLTĂRII RURALE! Și evident că altfel ar fi trebuit să acționeze în general pentru valorificarea potențialului agro-alimentar al țării de-a lungul celor 30 de ani de economie de piață, dar mai ales acum, în perioada de PANDEMIE.

AVEM ca țară un potențial agro-alimentar care ne situează în primele zece locuri în Uniunea Europeană, iar la unele produse agricole de bază chiar pe locurile 1 sau 2, cum ar fi porumb, grâu, floarea-soarelui etc., dar importăm pâine congelată și carne, pentru că exportăm materia primă!

AVEM locul 8 în UE ca suprafață agricolă, dar producem numai 3,8% din producția agricolă a Uniunii Europene!

AVEM cca 60% din rezervele de apă potabilă ale Europei etc.

Această situație mă determină să gândesc mai amplu și să spun că:
AVEM, ca țară membră a Uniunii Europene, poziția a 6-a ca populație și tot poziția a 6-a ca suprafață teritorială;
          AVEM resurse de gaze naturale care ne situează pe primele două locuri în UE, dar importăm îngrășăminte pentru agricultură;
          AVEM, ca țară, 90% independență energetică, dar prețul de referință la gaze se calculează după Viena!
           AVEM locul 1 în UE la rezervele de aur, dar în prezent nu se scoate nimic pentru rezerva BNR;
          AVEM poziția a 10-a în Europa la construcția de autovehicule și multe altele.

          NU AVEM o situație deloc bună la indicatorii de competitivitate a economiei și la indicatorii calitativi de viață:
           România este pe locul 27 (ultimul loc în UE) la cheltuielile cu știință și cercetarea pentru dezvoltare, este printre țările cu cel mai mare deficit comercial, este pe locul 26 la PIB pe locuitor, pe locul 26 la speranța de viață, are cea mai mare rată a sărăciei din UE (40% din săracii UE trăiesc în România), este pe locul 26 la speranța de viață, este pe locul 27 la mortalitate infantilă, are o rată a abandonului școlar de peste 20%, avuția unui român este de 10 ori mai mică decât media europeană și mă opresc aici.

           Acest tablou dur, dar real arată clar că, chiar dacă integrarea în UE a fost o bună oportunitate și că locul României trebuie să fie în continuare în acest club economic, să fim mai atenți la restructurările care vor avea loc în evoluția prezentă și viitoare în UE, astfel că dacă acum NU AVEM, atunci de acum încolo să AVEM politici de mai bună promovare și protejare a interesului național, mai ales în timpul, dar și după PANDEMIE, când în mod cert lumea economică, dar și cea geopolitică vor fi cu totul altel.

             În această situație europeană dar și mondială deosebit de complexă și încă imprevizibilă din cauza PANDEMIEI actuale, România trebuie să acționeze în așa fel încât să folosească evoluțiile care vor urma ca o OPORTUNITATE ISTORICĂ pentru a se situa în rândul națiunilor europene pe o poziție conformă potențialului său.

           Putem să afirmăm că SE POATE, dar să VREM, iar acest mers DEPINDE ÎN PRIMUL RÂND DE NOI, DE POPORUL ROMÂN, mobilizat de guvernanți performanți, deschiși către interesul național și cu o viziune profundă a prezentului și viitorului, care sigur va fi altul.

            OMENIREA nu se oprește, dar sigur se schimbă, VA FI ALTA.

          Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), în parteneriat cu AGER, AFER, ASE București, România Durabilă, INCE-AR, ASAS, SAMRO, CCIR, ACPR, ANOSR care a organizat în perioada noiembrie 2018 – februarie 2020, sub egida Academiei Române, Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie și cu sprijinul BNR, dezbateri pe probleme majore ele economiei românești, urmează să prezinte în luna septembrie 2020 concluziile într-un document de politici strategice economice și sociale, intitulat „MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. ROMÂNIA – ORIZONT 2040”.

DISTRIBUIȚI
Domnul dr. ec. Constantin Boştină este preşedinte al Asociaţiei pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale şi director al revistei Economistul.