Capitalul românesc beneficiază, pentru prima oară, de o reprezentare științifică, odată cu lansarea a două lucrări de cercetare datorate Patronatului Investitorilor Autohtoni – PIAROM: „Studiu privind analiza forței de muncă la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României, aferent anului 2015”, realizat de PIAROM; „Descompunerea și recompunerea structurilor industriale din România. Repere de strategie”, autori Luminița Chivu, Constantin Ciutacu, George Georgescu, lucrare elaborată de Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române, cu sprijinul PIAROM; datele au fost oferite de Institutul Național de Statistică, inspectoratele teritoriale de muncă, Eurostat. La un loc, studiile pot fi plasate între carte de identitate și semnal de alarmă. Își propun ca obiectiv central, subliniat de Cristian Pârvan, președintele PIAROM, „informarea publică referitoare la capacitatea antreprenorilor români, care în momentul de față este subestimată și subevaluată”. Pentru aceasta, au fost analizate angajarea și salarizarea pe domenii de activitate și ocupații în fiecare regiune de dezvoltare economico-socială, precum și starea la zi a industriei românești. Datele sunt multe, sistematizate, poate pe alocuri spectaculoase, dar sigur în ansamblu foarte utile decidenților în politici publice.
Calificare minimă, productivitate scăzută
În 2015, la noi erau înregistrate circa 4,9 milioane de contracte de muncă, la o populație ocupată civilă de 8.431.700 persoane; la scară europeană, România se află printre țările „cu cea mai mică acoperire a populației active cu contracte de muncă”. Cea mai dezvoltată piață a forței de muncă este în regiunea București-Ilfov: peste 1,3 milioane de contracte de muncă, reprezentând 26,36% din totalul contractelor la nivel național. Regiunea următoare ca pondere, Nord-Vest, se află la jumătate ca număr: ceva peste 642.000. Cele mai puține contracte de muncă sunt înregistrate în regiunea Sud-Vest: 349.961, adică 7,08% din totalul pe țară. După ocupații, regiunea București-Ilfov deține cele mai multe contracte în toate domeniile, mai puțin agricultură, silvicultură și pescuit.
Industria prelucrătoare este sectorul cu cei mai mulți angajați (1.185.617 contracte de muncă), însă ei lucrează preponderent în domenii cu productivitate scăzută și cerințe mici de calificare (fabricarea articolelor de îmbrăcăminte –148.806 contracte de muncă, fabricarea de mobilă – 60.005, fabricarea articolelor de marochinărie și încălțăminte – 48.893 etc.). Între primele 10 industrii angajatoare de la noi, se află numai trei cu productivitate relativ ridicată în Uniunea Europeană: fabricarea autovehiculelor de transport rutier, fabricarea de mașini, utilaje și echipamente n.c.a., fabricarea echipamentelor electrice. În schimb, se regăsesc patru din cele cinci sectoare cu productivitatea cea mai scăzută în UE: fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, a mobilei, marochinăriei și încălțămintei, prelucrarea lemnului. Media națională de necalificați este de 14,12% din totalul forței de muncă. Sub medie sunt regiunile București-Ilfov și Sud-Vest. Nord-Vest este regiunea cu cei mai mulți lucrători necalificați. Dintre județe, dominante ca lipsă de calificare sunt Suceava, Olt, Covasna, Vrancea, Bihor. Cei mai mulți muncitori calificați sunt în județul Caraș-Severin – 21,80% din totalul angajaților.
Ponderea deținută de regiune în totalul contractelor de muncă la nivel național: analiză comparativă
Structura forței de muncă a României pe secțiuni CAEN
Propunere PIAROM pentru calificare profesională
Deficitul de muncitori calificați înregistrează tendințe de creștere, atrage atenția secretarul de stat Valentin Marian Ionescu, din Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice: „Lipsa se va accentua în anii 2021-2023, dacă nu se va face nimic pentru dezvoltarea învățământului profesional și a uceniciei”. Cercetătorii semnalează că deficitul se va manifesta mai ales în ceea ce privește rata de înlocuire: față de numărul celor pensionați sau emigrați, vor fi tot mai puțini cei care să vină în loc. Pentru stimularea calificării în meserie, PIAROM propune alocarea lunar a 250 lei din resurse bugetare pentru fiecare elev de școală profesională, începând din clasa a X-a și a încă 1.000 lei deductibili fiscal de la angajator, cu condiția de rămânere în firmă după absolvire cel puțin doi ani.
Țara șoferilor de TIR
Cei mai mulți angajați în România sunt șoferii de TIR: 128.000 – în 2015, estimativ 145.000 – la ora actuală. Coordonator al studiului privind forța de muncă, lector univ. dr. Marian-Mihai Cioc, de la Academia de Studii Economice din București, semnalează că, deși se dovedește un sector în plină dezvoltare, „nu se regăsește în strategia de competitivitate a României, cu toate că tinde să devină unul dintre principalele sectoare angajatoare”. Președintele PIAROM, Cristian Pârvan, face trimitere la raportul Băncii Naționale privind balanța comercială a României, remarcând că „se echilibrează, mai mult de jumătate, prin banii aduși de serviciile de transporturi rutiere internaționale”. Mai mult, analiza arată că aproximativ 70% din capitalul acestui sector este capital românesc.
Un angajat la doi șomeri
În ceea ce privește angajarea cu contract a populației în județul de domiciliu, cel mai bine se situează București (543 angajați la 1000 de locuitori), Ilfov (416), Cluj (320), Timiș (305), Brașov (288) etc. Cea mai scăzută angajare pentru propriii locuitori este în Vaslui și Botoșani (100), Giurgiu (105), Teleorman (106), Mehedinți (112), Călărași (114) etc. Media națională a angajaților în județul de domiciliu este 222. Raportul dintre numărul angajaților și cel al șomerilor dintr-un județ are valorile cele mai dezechilibrate, de un șomer înregistrat la mai puțin de cinci contracte de muncă, în Teleorman (2,27), Mehedinți (2,65), Vaslui (2,93), Buzău (3,90), Olt (4,29), Dâmbovița (4,49), Ialomița (4,58).
Ierarhizarea regiunilor de dezvoltare a României în ceea ce privește ponderea deținută în totalul angajaților la nivel național
Susținere slabă a politicilor publice pentru forța de muncă
Valoarea fondurilor guvernamentale alocate pentru susținerea politicilor publice în domeniul forței de muncă – precum cele care să vizeze reducerea șomajului, prevenirea pierderii locurilor de muncă, încurajarea persoanelor inactive să intre pe piața forței de muncă – este de numai 0,224% din PIB. Cu această pondere, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană, devansată în imediata apropiere de Lituania (0,428%), Bulgaria (0,621%) Grecia (0,858%).
Măsuri pentru reindustrializarea României
Pentru reindustrializarea României și relansarea capitalului autohton, cercetătorii formulează o serie de propuneri vizând modificarea cadrului legislativ, completarea cadrului instituțional, îmbunătățirea cadrului fiscal, ameliorarea mediului de afaceri, asigurarea cadrului financiar, promovarea inovării și a investițiilor în inovare, atenuarea deficitului de resurse umane și competențe/calificări, transparența/informarea. Între măsurile identificate ca benefice mediului de afaceri sunt enunțate „accesul la finanțare, în special pentru IMM, prin reducerea costului finanțării din partea instituțiilor bancare, relaxarea condițiilor de creditare și de acordare de garanții (…), reducerea sarcinilor administrative (…), dezvoltarea și eficientizarea regimului de minimis pentru IMM, respectarea regulilor competiției pe piață (…), rezolvarea eficientă și rapidă a cazurilor de insolvență”.
[/is_logged_in]
