Ce-i în mintea lui Putin?

Date:

_________________

Nina L. Hrușciova

Decizia președintelui rus Vladimir Putin de a ordona o invazie pe scară largă a Ucrainei sfidează orice logică politică, chiar și propriul raționament autoritar înrăit. Prin atacul său neprovocat, Putin se alătură unui lung șir de tirani iraționali, nu în ultimul rând Iosif Stalin, care credea că menținerea puterii sale necesită o extindere constantă a acesteia. Această logică l-a determinat pe Stalin să comită atrocități îngrozitoare împotriva propriului popor, inclusiv provocând o foamete care a ucis milioane de ucraineni.

Un alt ucigaș în masă din secolul al XX-lea, Mao Zedong, a făcut o declarație răsunătoare spunând că puterea politică crește din țeava unei arme – sau, se părea, dintr-o rachetă nucleară. Mao a cerut ca străbunicul meu, liderul sovietic Nikita Hrușciov, să furnizeze Chinei arme nucleare, astfel încât Mao să-și poată ține ostatici în mod eficient adversarii, fie ei străini sau interni.

Doar o gândire similară poate explica acțiunile lui Putin în Ucraina. El spune că vrea să „denazifice” Ucraina, dar lipsa de sens a acestei afirmații ar trebui să fie evidentă, nu în ultimul rând pentru că președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, este evreu. Deci, care este scopul final al lui Putin? Vrea el să pedepsească NATO prin distrugerea infrastructurii militare a Ucrainei? Speră el să instaleze un guvern marionetă, fie prin înlocuirea lui Zelenski, fie transformându-l pe acesta într-un ucrainean Philippe Pétain, liderul colaboraționist al Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?

Răspunsul la aceste întrebări ar putea fi da. Dar adevăratul motiv al lui Putin pentru invadarea Ucrainei este mult mai puțin pragmatic și mai alarmant. Putin pare să fi cedat obsesiei sale conduse de orgoliu de a restabili statutul Rusiei de mare putere cu propria sa sferă de influență clar definită.

Putin visează la o conferință precum Yalta și Potsdam, în care el și colegii săi liderii marilor puteri, președintele american Joe Biden și președintele chinez Xi Jinping, împart lumea între ei. Acolo, el și noul său aliat Xi și-ar uni forțele probabil pentru a reduce domeniul Occidentului și pentru a-l extinde drastic pe cel al Rusiei.

La fel ca autorul disident și laureatul Nobel Aleksandr Soljenițîn, Putin și-a exprimat de mult timp dorința de a restabili regatul creștin ortodox al Rusiei – baza civilizației ruse – prin construirea unei „Uniuni Ruse” care să cuprindă Rusia, Ucraina, Belarus și zonele rusești din Kazahstan. Odată cu invazia Ucrainei în plină desfășurare, alte foste republici sovietice au început să se îngrijoreze, dar, așa cum l-a asigurat Putin pe președintele azer Ilham Aliev, Rusia nu „planifică să reinstituie imperiul în fostele granițe imperiale”. Putin este atât de mult îngrijorat pentru națiunea slavă, care se află în mod nejustificat sub „controlul unor terțe țări [mai degrabă decât sub controlul lui]”.

În ciuda efortului lui Putin de a îndeplini viziunea lui Soljenițîn, acțiunile sale militare sunt o abatere de la aceasta. Chiar și în mania sa naționalistă, Soljenițîn nu a pierdut niciodată din vedere moralitatea de bază. Oricât de mult ar fi vrut să restaureze Rusia istorică, este imposibil să ne imaginăm că sprijină măcelul ucrainenilor (și rușilor) în acest proces. Putin, dimpotrivă, declară că iubește Ucraina în timp ce ordonă forțelor ruse să-i bombardeze orașele.

Aparent, Putin presupune că îl va sprijini China. Dar, deși a lansat invazia la doar câteva săptămâni după ce a încheiat ceva asemănător unui acord de alianță cu Xi la Beijing, reacțiile oficialilor chinezi au fost foarte distante, conținând apeluri la „reținere”.

Având în vedere dependența aproape totală a lui Putin de China pentru sprijin în contestarea ordinii internaționale conduse de SUA, a-l minți pe Xi nu ar avea niciun avantaj politic sau strategic. Acesta este ceea ce este atât de îngrijorător: Putin nu mai pare capabil de calculele care ar trebui să ghideze luarea deciziilor unui lider. Departe de a fi un partener egal, Rusia este acum pe cale să devină un fel de stat vasal chinez.

Invazia Ucrainei a înstrăinat și alți aliați și susținători ai lui Putin. Unii dintre cei mai fideli acoliți ai săi din Occident, de la președintele ceh Miloš Zeman la premierul ungar Viktor Orbán, au denunțat acțiunile sale. Dar, poate cu mult mai multă importanță, declamările delirante ale lui Putin i-au înstrăinat pe ruși. Prin atacul său barbar asupra Ucrainei, el a sacrificat decenii de dezvoltare socială și economică și a distrus speranțele pe care rușii le-au păstrat pentru viitor. Rusia va fi acum un paria global timp de zeci de ani.

Când am sunat un prieten din Kiev pentru a afla ce se întâmplă, el mi-a spus că adăposturile antibombe sunt deschise, iar oamenii se ascund și în stațiile de metrou. „Foarte la fel ca în al Doilea Război Mondial”, a glumit el, înainte de a remarca cât de ieșit din comun este că „un om care vorbește atât de mult despre daunele pe care le poate face războiul ar provoca război unei națiuni frățești”. Și apoi mi-a întors întrebarea: „Spune-mi tu ce se întâmplă. Voi, rușii, sunteți cei care l-ați tot ales pe acest fascist”.

Deși percepția este de înțeles, nu este chiar adevărat. La început, rușii l-au ales pe Putin, dar apoi doar s-au predat guvernării sale în ultimii ani, pentru că voturile noastre nu mai contează. De asemenea, pretenția oficială că 73% dintre ruși susțin acțiunea lui Putin în Ucraina este propagandă pură. Mii de oameni se adună în orașele rusești, spunând „Nu războiului”, în ciuda arestărilor și a brutalității poliției. De data aceasta, rușii par puțin probabil să se predea în liniște. În zilele și săptămânile următoare, lumea se poate aștepta la mult mai multe semnale că rușii nu vor acest război.

Stalinismul nu a murit până nu a murit Stalin. Același lucru a fost valabil și pentru maoism. Va fi valabil și pentru putinism?



Nina L. Hrușciova, autoarea lucrărilor „Imaginându-l pe Nabokov: Rusia între artă și politică” și „Hrușciov cel pierdut: O călătorie în gulagul minții ruse”, este profesor de relații internaționale și decan asociat pentru relații academice la The New School și senior fellow la World Policy Institute.


Drepturi de autor: Project Syndicate, 2021.
www.project-syndicate.org

Drepturi de autor: Project Syndicate, 2022.www.project-syndicate.org

Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol, ClubEconomic

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Cometex inaugurează cel de-al 11-lea parc comercial din rețeaua sa în orașul  Hunedoara 

Cometex, companie dezvoltatoare de parcuri comerciale deschide pe 28...

Prelungirea plafonării primelor RCA nu este un „medicament minune”

Industria de asigurări a luat nota cu profunda...

Digitalizarea raportărilor fiscale – etapele anului 2024. Ce schimbări apar la e-Factura?

de Victoria Dobre, Senior Manager și Ștefan Machidon,...

Costul proprietății – mai scump din 2025 pentru toți. De ce și cum?

de Alex Milcev, Partener, liderul departamentului Asistență fiscală și...