_________________
de Adam Michnik
VARSOVIA – Nu s-a mai întâmplat așa ceva în Polonia. Pe 10 februarie, ziarele și revistele și-au suspendat publicarea, site-urile de știri s-au închis și zeci de posturi de radio și televiziune au încetat să mai emită. La 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, abolirea cenzurii și prăbușirea Uniunii Sovietice, societatea civilă a Poloniei își apără din nou democrația atât de greu câștigată în fața unui stat hotărât să o elimine.
Politicile
împotriva cărora protestează acum organele de presă independente din Polonia
le-au făcut la fel de vulnerabile precum omologii lor din Rusia și Ungaria. De
fapt, după cum a recunoscut public vicepremierul Jarosław Kaczyński, conducătorul de facto al Poloniei, modelul pentru regimul său
este cel al Ungariei sub mandatul prim-ministrului Viktor Orbán. Așadar, pentru
a înțelege protestul tăcerii presei poloneze, merită reamintită experiența maghiară.
După
revenirea la putere în 2010, Orbán, hotărât să consolideze ceea ce el numea o „democrație
iliberală”, s-a bazat pe tactica „salamului” inventată
de Mátyás Rákosi, așa-numitul Stalin maghiar, pentru a stabili stăpânirea
comunistă după cel de-al doilea război mondial. În lupta împotriva „inamicului
de clasă”, comuniștii lui Rákosi au diminuat metodic instituțiile libere,
felie cu felie, până când nu a rămas decât carcasa.
Orbán a adaptat aceste tactici pentru secolul al XXI-lea, iar Kaczyński l-a
urmat.
Prima parte, atunci și acum, au fost mass-media publice, care au fost transformate într-un purtător de cuvânt al partidului de guvernământ Kaczyński, „Legea și Justiția” (PiS). Știrile oficiale din Polonia circulă acum cu un flux constant de minciuni și calomnii, care amintesc de maeștrii propagandiști precum Joseph Goebbels și Andrei Zhdanov. Tribunalul Constituțional, procuratura și instituțiile culturale urmau să fie politizate și subordonate partidului de guvernământ. Puțin câte puțin, un stat democratic guvernat de lege s-a transformat într-un sat autoritar Potemkin.
După
exemplul președintelui rus Vladimir Putin și al lui Orbán, PiS nu mai este mulțumit
de controlul mass-mediei publice și de fidelitatea site-urilor și a ziarelor
pro-guvernamentale și își îndreaptă atenția spre sugrumarea presei
independente. Falsificarea istoriei și ascunderea scandalurilor de corupție nu
sunt suficiente. Șirul de procese pornite – uneori de către guvern și alteori
de persoane sau grupuri la comanda guvernului – împotriva criticilor guvernului
nu este suficient. Toate organizațiile media care nu se află sub controlul
regimului PiS și care nu-i servesc interesele trebuie să fie distruse.
Privită în acest context, planificata taxă publicitară a regimului, care a declanșat actuala rundă de proteste mass-media, este încă „o felie de salam”. Impozitul nu este doar o povară financiară grea, discriminatorie, ci și o armă pentru a înăbuși criticile și libera exprimare.
