_________________
de Adam Michnik
VARSOVIA – Nu s-a mai întâmplat așa ceva în Polonia. Pe 10 februarie, ziarele și revistele și-au suspendat publicarea, site-urile de știri s-au închis și zeci de posturi de radio și televiziune au încetat să mai emită. La 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, abolirea cenzurii și prăbușirea Uniunii Sovietice, societatea civilă a Poloniei își apără din nou democrația atât de greu câștigată în fața unui stat hotărât să o elimine.
Politicile împotriva cărora protestează acum organele de presă independente din Polonia le-au făcut la fel de vulnerabile precum omologii lor din Rusia și Ungaria. De fapt, după cum a recunoscut public vicepremierul Jarosław Kaczyński, conducătorul de facto al Poloniei, modelul pentru regimul său este cel al Ungariei sub mandatul prim-ministrului Viktor Orbán. Așadar, pentru a înțelege protestul tăcerii presei poloneze, merită reamintită experiența maghiară.
După revenirea la putere în 2010, Orbán, hotărât să consolideze ceea ce el numea o „democrație iliberală”, s-a bazat pe tactica „salamului” inventată de Mátyás Rákosi, așa-numitul Stalin maghiar, pentru a stabili stăpânirea comunistă după cel de-al doilea război mondial. În lupta împotriva „inamicului de clasă”, comuniștii lui Rákosi au diminuat metodic instituțiile libere, felie cu felie, până când nu a rămas decât carcasa. Orbán a adaptat aceste tactici pentru secolul al XXI-lea, iar Kaczyński l-a urmat.
Prima parte, atunci și acum, au fost mass-media publice, care au fost transformate într-un purtător de cuvânt al partidului de guvernământ Kaczyński, „Legea și Justiția” (PiS). Știrile oficiale din Polonia circulă acum cu un flux constant de minciuni și calomnii, care amintesc de maeștrii propagandiști precum Joseph Goebbels și Andrei Zhdanov. Tribunalul Constituțional, procuratura și instituțiile culturale urmau să fie politizate și subordonate partidului de guvernământ. Puțin câte puțin, un stat democratic guvernat de lege s-a transformat într-un sat autoritar Potemkin.
După exemplul președintelui rus Vladimir Putin și al lui Orbán, PiS nu mai este mulțumit de controlul mass-mediei publice și de fidelitatea site-urilor și a ziarelor pro-guvernamentale și își îndreaptă atenția spre sugrumarea presei independente. Falsificarea istoriei și ascunderea scandalurilor de corupție nu sunt suficiente. Șirul de procese pornite – uneori de către guvern și alteori de persoane sau grupuri la comanda guvernului – împotriva criticilor guvernului nu este suficient. Toate organizațiile media care nu se află sub controlul regimului PiS și care nu-i servesc interesele trebuie să fie distruse.
Privită în acest context, planificata taxă publicitară a regimului, care a declanșat actuala rundă de proteste mass-media, este încă „o felie de salam”. Impozitul nu este doar o povară financiară grea, discriminatorie, ci și o armă pentru a înăbuși criticile și libera exprimare.
Supraviețuirea majorității știrilor independente depinde de veniturile din publicitate, care au scăzut deja într-o economie devastată de pandemie. Privarea acestor organe de presă de venituri și mai mari le va obliga să concedieze jurnaliștii și să reducă bugetele pentru sarcinile esențiale, cum ar fi verificarea faptelor declarațiilor guvernamentale și efectuarea investigațiilor privind acțiunile oficiale. Pentru a adăuga și o insultă la prejudiciul financiar, veniturile din taxa publicitară trebuie transferate către mass-media pro-guvernamentale.
Afirmația guvernului conform căreia impozitul se aplică în principal giganților tehnologici americani, care evită să plătească impozite pe cifra de afaceri din Europa, este o minciună evidentă. Guvernul PiS, complet servil față de fostul președinte american Donald Trump, a refuzat să impoziteze magnații din Silicon Valley. Mai mult, colectarea unui astfel de impozit ar trebui să fie convenită de multe țări, în special de cele din Uniunea Europeană. Polonia nu are nicio șansă să fie eficientă împotriva giganților tehnologici americani fără UE, de care guvernul PiS este înstrăinat.
Atacul regimului PiS asupra bazelor economice ale mass-mediei libere nu e cu nimic mai puțin față de asaltul din 6 ianuarie asupra Capitolului SUA de către susținătorii lui Trump. În spatele ambelor sunt minciuni, retorică violentă și perversiunea politicii și a vieții publice. Și guvernul PiS și-a demonstrat disprețul față de statul de drept și drepturile omului, pentru a nu spune nimic despre mass-media independente. Dovezile sunt o mulțime de scandaluri guvernamentale, corupție răspândită (inclusiv în lupta împotriva pandemiei), transformarea programelor școlare în kitsch naționalist și utilizarea poliției ca instrument și ca gardă de corp a regimului PiS.
La baza acestor politici – oriunde s-ar adopta – se află nu numai teama de libertate și adevăr, ci și dorința de a insufla această teamă în societățile noastre. Toate instanțele poloneze vor fi la fel de controlate ca cele de la Moscova, care pot judeca, condamna și condamna adversarii Kremlinului într-un timp record, așa cum a demonstrat cazul recent al lui Alexei Navalny. Toate mass-media poloneze ar trebui să vorbească cu o singură voce, precum cele care laudă pe Putin sau Orbán.
Un coleg de-al meu, un perspicace observator al politicii contemporane, mi-a spus: „În calitate de analist, vă voi spune că ei, dușmanii libertății, ar putea câștiga. În calitate de cetățean, vă voi cere să-mi promiteți că veți face tot ce este necesar pentru a preveni acest lucru. ”
I-am răspuns: promit.
_________________
Adam Michnik, lider al Solidarității în 1989 și participant la mesele rotunde care au pus capăt guvernării comuniste în Polonia, este redactor-șef al Gazetei Wyborcza.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2021.www.project-syndicate.org
Traducere și adaptare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro
