Economia, văzută prin ochii Comisiei Europene

Date:

Istvan Jakab
Istvan Jakab

Interviu realizat de Daniel Apostol cu Istvan Jakab – consilier economic la Reprezentanța Comisiei Europene la București

Plecăm de la o radiografie economică realizată de Comisia Europeană, Raportul de țară, făcut, redactat și transmis publicității cu ceva vreme în urmă, raport care are un capitol specific la finanțe publice și fiscalitate, „Guvernul a urmat o politică fiscal-bugetară expansionistă și prociclică”. Care au fost datele care au condus la judecata asta?
Comisia Europeană a elaborat acest Raport de țară care a fost publicat pe 7 martie și într-adevăr în cadrul semestrului european care este un exercițiu anual, în fiecare an comisia analizează dezvoltările pe partea economică fiscală și bugetară, dar și pe piața forței de muncă, pe politici sectoriale din fiecare stat membru. În cazul acesta, practic sunt adunate la un loc toate evoluțiile care au fost în anii precedenți și mai ales în 2017 pe parte de politici fiscal-bugetare și, așa cum ați citat un fapt practic, nu este nici o noutate că politica fiscală-bugetară este una prociclică. A început într-un fel în 2016, și în 2017 am văzut scăderile de impozite și taxe. Pe de o parte o relaxare fiscală, pe de altă parte o creștere o creștere a cheltuielilor bugetare. Mai ales în zona cheltuielilor cu salarii.
Mai ales cu salarii și cheltuielile cu asigurările sociale.

Se mai domolește viteza de creștere economică. Totuși România se bucură de acest atribut, este pe creștere economică.
Da, creșterea economică de anul trecut a fost mare, în schimb, când comisia a pus această sintagmă de aterizare forțată, de hard landing, a luat în considerare faptul că pentru a gestiona situația economică este nevoie de o anumită prudență la un moment dat. În momentul în care deficitul bugetar este construit pentru anul trecut, pentru anul acesta aproape de 3% în momentul în care apare o dezvoltare economică nefavorabilă, și știm că dezvoltarea economică este ciclică, deci la un moment dat în plin avânt pot să apară factori interni, dar mai ales externi din economia mondială care pot să ducă foarte bine la o schimbare a situației. În acel moment nu mai ai pe varianta bugetară un buffer, așa cum spunem, o marjă de manevră, și atunci imediat deficitul bugetar o să fie mult mai mare, pot apărea probleme pe parte de împrumuturi pe a acoperi unele cheltuieli care pot fi de natură salarială sau de drepturi sociale, pot să apară probleme în a finanța investițiile la un moment dat. Deci, dacă ne aducem aminte de ce s-a întâmplat în 2008-2009, atenționarea din partea comisiei asta este. În vremurile bune – și, mă rog, asta a fost o atenționare pentru toate statele membre, se regăsește în raport – e bine să te gândești la construirea acestor buffere și să faci reformele structurale care te pot ajuta în vremurile rele.

Comisia Europeană, vorbind de hard landing, s-a referit la faptul că guvernul administrează economia mai puțin prudent decât ar trebui.
Da. Pe unele politici într-un fel este forțat la maxim pe partea de deficit. Am văzut în perioada respectivă că politica fiscală prociclică, reducerea de impozite, creșterile de cheltuieli practic au fost finanțate prin îndatorare.

Colegii de la Comisia Europeană au scris în raport: „Sistemul fiscal și de prestații sociale are un grad relativ scăzut de redistribuire și, prin urmare, o influență relativ scăzută asupra inegalităților în materie de venituri”. Ce ar trebui să se întâmple?
Eu aș spune că acest aspect necesită o analiză multianuală, deci practic trebuie văzut mult mai bine, să spunem din 2009-2010 până acum, într-adevăr cum a evoluat partea de fiscalitate. Și în Raportul de țară și la celelalte state membre, dar și la România s-a încercat a face această corelare. Există creștere economică importantă, dar pe de altă parte există o inegalitate a veniturilor, o inegalitate a oportunităților destul de serioasă. Și aici s-a analizat într-adevăr dacă sistemul de impozite și taxe reușește această redistribuire în așa fel încât inegalitățile să scadă. Pe moment, concluzia este că nu reușește, dar acest lucru eu zic că nu surprinde foarte bine, de exemplu, evoluția de anul trecut din 2017. Este nevoie de o privire pe un orizont mai lung de timp.

Privind însă particular la evoluția economică din 2017, am constatat o inadvertență. Avem o creștere economică record structurată preponderent pe consum, în același timp în care din punct de vedere fiscal avem un grad scăzut de conformare fiscală și un grad și mai scăzut, îngrijorător de scăzut, de colectare de TVA. TVA fiind taman instrumentul statului de a alimenta bugetul din consum. De ce?
Greu de răspuns de ce. Aici într-adevăr foarte mulți analiști și inclusiv colegii de la Comisie s-au întrebat de acest paradox. O creștere economică foarte mare, consumul – principalul motor al acestei creșteri –, taxa pe valoarea adăugată, o taxă pe consum și totuși nu se regăsea într-o creștere corespunzătoare la nivel de colectare. Bun. Acum pe partea de TVA, iarăși privind înapoi pe o perioadă mai lungă de timp, practic exista întotdeauna o diferență destul de mare între TVA-ul teoretic care ar fi trebuit să fie colectat și cel colectat efectiv. Noi în raport numim wait gap această diferență de colectare și au fost recomandări specifice de țară pe îmbunătățirea taxelor și impozitelor, inclusiv a TVA-ului. Deci, aici practic guvernul și ANAF-ul trebuie să vină cu acele soluții prin care pot să îmbunătățească această colectare.

Raportul constată continuarea la un nivel relativ ridicat al incidenței muncii nedeclarate, munca la negru. Este un semnal de atenționare.
Este o realitate care a fost sau a mai fost consemnată în Raportul de țară și s-a regăsit în recomandările specifice de țară, dar a fost subliniat și faptul că într-adevăr Ministerul Muncii, prin controalele pe care le-a demarat, a încercat să identifice pe piața muncii acele locuri unde sunt angajări fictive și să restrângă cât mai mult posibil această piață neagră.

Cum regăsim din perspectiva analiștilor de la Comisia Europeană ceea ce popular numim acum „revoluția fiscală”?
Există o trecere în revistă la un anumit moment a măsurilor care au fost introduse anul trecut prin așa-zisa revoluție fiscală. Este o analiză factuală cum s-a montat povara fiscală, care au fost modificările, care au fost termenele introduse, ce s-a introdus de la 1 ianuarie. Și în mare este mai degrabă factuală, pentru că majoritatea colegilor și-au adunat datele, au fost în vizită la București în toamnă, deci practic în Raportul de țară mai mult sau mai puțin se regăsesc măsurile în sine, mai puțin implementarea și ce a urmat după, asistând acum la modificări ale ordonanțelor respective, la regândirea unor măsuri ș.a.m.d. Deci partea de implementare o vedem acum.

Cum comentați cadrul bugetar și această invocată practică recurentă de neîncadrare în ținta de deficit?
Practic, aici vorbim despre acel deficit structural, acest obiectiv pe termen mediu care este în cazul României de 1%. Acest obiectiv pe termen mediu, deficitul structural, a ajuns aproape de 1% în 2014-2015. Și după aceea a urmat devierea de la acest obiectiv pe termen mediu. Din punct de vedere al comisiei există politica fiscal-bugetară, există construcția deficitului bugetar la aproape 3%, dar Raportul de țară nu mai menționează aceste aspecte pentru că practic acea procedură de abatere semnificativă care a fost lansată de comisie și după aceea comunicat de Consiliul României de revenire spre obiectivul bugetar pe termen mediu face parte din brațul preventiv al pactului de stabilitate și creștere. Dar în Raportul de țară este menționat că este o procedură separată. Deci practic aici analizăm partea bugetar-fiscală, spunem care este situația, dar procedura în sine referitor la pactul fiscal la obiectivul pe termen mediu face parte dintr-o procedură diferită. Dar va fi la fel de serios analizată de comisie. Practic, în aprilie apar cifrele de la Eurostat pentru anul 2017. Atunci, în momentul în care guvernul pregătește planul național de reformă și planul de convergență care sunt practic răspunsurile guvernului României la Raportul de țară al comisiei, în momentul acela o să fie analizate măsurile care au fost luate de Guvernul României și practic o să fie repetată această recomandare către guvern de a reveni în bugetul structural spre obiectivul pe termen mediu.

IMG_4312

Care este rolul pe care trebuie să-l joace strategia fiscal-bugetară în construcția bugetului?
Strategia fiscal-bugetară practic fundamentează atât pe termen mediu, cât și pe termen lung o politică bugetară prudentă. Practic, de exemplu din strategia fiscală-bugetară face parte și o revizuire pe termen mediu a acestei strategii, lucru care nu a fost făcut nici anul trecut. Practic, această revizuire pe termen mediu a strategiei bugetare trebuia înaintată Parlamentului undeva în august. A fost înaintată odată cu bugetul pe 2018 în noiembrie. Sunt niște mecanisme care ar trebui practic să ghideze politica bugetară și construcția-bugetului. De obicei, comisia încearcă să vadă și trendul în care se mișcă unele lucruri; câteodată se face o aproximare și în raport este trecut acolo destul de clar că în unele cazuri se face o estimare de „no policy change”, deci dacă politicile sunt păstrate în perioada următoare, așa vor evolua lucrurile. Numai în cazul României rata îndatorării este încă scăzută, fiind sub 40% din PIB. Dar este o simulare interesantă a colegilor care spun că dacă deficitele vor fi construite la fel aproape de 3%, dacă aceste măsuri într-adevăr sunt finanțate prin îndatorare, dacă politicile acestea continuă, deci este o nouă schimbare, concluzia lor este că România ar putea să ajungă aproape de 60% îndatorare din PIB în jur de 2028. Care este o concluzie care ar trebui să atenționeze. Pentru că în același timp este o discuție apropo de o strategie de adoptare a monedei euro, de trecere la euro. Se vorbește de 2024. Unul dintre criteriile de la Maastricht este și proporția datoriei publice să fie până în 60% din PIB. Deci sunt unele elemente care trebuie analizate în corelație.

Cu ce ochi văd analiștii Comisiei Europene sistemul românesc de pensii?
Analiza se referă la modificările de anul trecut în ceea ce privește Pilonul II de pensii și practic analiza pleacă de la felul cum a fost configurat acest Pilon II al pensiilor și cu referire la cât ar fi trebuit să ajungă contribuțiile care se vărsau de la Pilonul I la Pilonul II. Practic, la faptul că în ultimii 2 ani nu s-a ajuns la un anumit procent unde trebuia să se ajungă, la 6,1%, și practic anul trecut a fost redusă această contribuție la 3,75%. Și aici colegii de la comisie au spus că într-adevăr este o modificare în domeniul acesta, deci față de intențiile și ideea inițială de configurare a Pilonului II, și că această reducere înseamnă de exemplu o influență pozitivă pe parte fiscal-bugetară pe termen scurt, înseamnă practic influențe negative pe termen lung, mai ales pentru cei care vor trebui să-și primească parte din pensie din Pilonul II.

Care sunt observațiile pe care le-ați realizat în zona pieței forței de muncă?
Pe partea de piața forței de muncă observația majoră este că într-adevăr avem o piață a forței de muncă destul de tensionată, nu știu dacă folosesc cuvântul corect, dar avem un șomaj scăzut, a crescut și rata ocupării. Pe de altă parte, este clară, și bănuiesc că mediul de afaceri repetă într-una, imposibilitatea aproape de a găsi forță calificată de muncă pentru un anumit domeniu. Deci aici este mai degrabă problema că nu există o anumită calificare sau există foarte puțină calificare pe anumite segmente ale economiei unde se caută forță de muncă. Dar cealaltă chestiune importantă din punct de vedere al comisiei este că într-adevăr sunt niște creșteri de salarii în sectorul public care practic au trecut și în sectorul privat, creșteri pe partea de salariu mediu, dar creșteri și pe partea de salarii în sectorul privat care practic nu au avut corespondență pe partea de productivitate, creștere de productivitate. Și atunci este un semn de întrebare imediat. Creșterea de salarii fără creștere de productivitate o să afecteze competitivitatea în diverse sectoare.

Cât de mare este riscul, totuși, ca România să „aterizeze forțat”?
Mi-ați pus o întrebare foarte grea. Din punctul meu de vedere, hai să spunem, situația internațională ne spune că nu sunt riscuri majore.
Interviu preluat de pe ProfitLive

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...