Universitarii și universitățile din România și Statele Unite nu mai au nevoie de protocoale complicate și prelungite, de aprobări „de sus” care se lasă așteptate, și de o birocrație însumată în vrafuri de hârtie pentru a se întâlni, a conlucra și a pune în lucru proiecte în comun. Așa se face că Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir din București a avut-o, ca profesor invitat, timp de câteva săptămâni, pe colega lor Andrea McAleenan de la renumita University of California din Los Angeles (UCLA), care a avut prilejul de a dezbate cu studenții români orientați pe științele economice o tematică mai nouă a domeniului lor de studiu și de instruire – Etica businessului. Unora li s-ar părea probabil că sintagma ce definește această sferă de preocupări este un oximoron (așa cum și morala în politică pare de atâtea ori mai degrabă un vis frumos). Dar doamna profesoară din Statele Unite ne-a convins, în convorbirea pe care a avut amabilitatea să ne-o acorde, că afacerile nu înseamnă decât în sens peiorativ speculație lipsită de scrupule și orientate exclusiv pe obținerea cu orice preț a unui profit maxim. Poncifele luptelor ideologice din vremea războiului rece care stigmatizau businessul au fost supuse unor analize temeinice încă de la începutul anilor 1950, de către autorul American Howard Bowen, în cartea sa, din 1953, „Responsabilitatea socială a omului de afaceri”, care sublinia că întreprinderile, dacă nu se concentrează numai pe propriile profituri, ci și pe impactul lor asupra societății, vor obține beneficii sporite. Începând din anii 1990 și 2000, în tot mai multe state se adoptă reglementări care consolidează responsabilitatea socială a întreprinderilor. Un imperativ de actualitate stringent și în România, după trecerea la economia de piață și care nu poate fi ignorat nici de lumea academică. Iar dezbaterea pusă în mișcare de un cadru universitar de profesoara din SUA se dovedește în acest sens deosebit de oportună.
Corneliu Vlad: Prin ce împrejurare vă aflați în România, în mijlocul studenților, cu această temă la ordinea zilei pretutindeni în lume?
Andrea McAleenan: Am avut prilejul de a cunoaște, prin intermediul președintelui UCLA, două reprezentante ale învățământului superior din România, mai precis de la Universitatea Dimitrie Cantemir – președintele Senatului Universității, prof.univ. dr. Corina Dumitrescu și rectorul Universității, prof. univ. dr. Cristiana Cristureanu, pe care le-am însoțit în vizita pe care au făcut-o la Los Angeles, iar acum, la invitația pe care mi-au făcut-o, iată-mă în România. Aici, la Universitatea Dimitrie Cantemir, am vorbit studenților despre etica în afaceri. Discuțiile pe care le-am avut în context cu studenții s-au axat pe momentele în care se iau deciziile în perfectarea afacerilor. Și am accentuat că în negocierile de afaceri este necesar să te cunoști mai întâi bine pe tine însuți, pentru a putea să acționezi potrivit propriilor valori și în respectul partenerului și al interesului reciproc.
Ce impresie v-au făcut studenții români, ce plusuri și minusuri ați remarcat la tinerii dvs. cursanți, viitori teoreticieni sau oameni de afaceri, cum vor fi ei?
M-a impresionat curiozitatea lor, dorința de a cunoaște cât mai bine dinamica economică și de afaceri, voința de a-și lărgi viziunea în ce privește acest mediu. Iar ca un deziderat, nu ca un defect, aș sublinia necesitatea de a dobândi mai multă experiență într-o sferă de activități care a intrat într-o nouă etapă, structural diferită, în țara dvs. În contextul, și el mereu în evoluție și prefacere, al interdependențelor și internaționalizării schimburilor, sunt necesare eforturi pentru îmbunătățirea climatului de afaceri.
V-ați putut face o idee despre sistemul de învățământ universitar din România?
Țin să punctez, că un aspect benefic, deosebit de important, faptul că în structura învățământului din țara dvs. se regăsesc atât universități de stat cât și particulare. Iar universitățile particulare au o misiune specifică, în sensul că aici se poate lucra cu grupuri mici de studenți, în mod eficient, căci permit relații mai apropiate între profesori și studenți. Eu sper într-o colaborare mai strânsă și mai cuprinzătoare între universitățile de stat și cele particulare din România. În ce mă privește, voi continua să dezvolt relațiile și colaborarea cu Universitatea Dimitrie Cantemir. De altfel, studenții mei m-au invitat să revin printre ei către sfârșitul anului universitar, cu prilejul susținerii lucrărilor lor de absolvire. Unii m-au solicitat să le fiu conducătorul științific al lucrării lor.