Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții, între panaceu universal și vehicul de investiții

Ideea înființării unui fond suveran de investiții nu este deloc nouă pentru România. În Europa, dar și la nivel mondial, criza financiară a determinat guvernele să caute soluții pentru asigurarea de capital pe termen lung pentru accelerarea creșterii economice în condiții de macrostabilitate.
Ascensiunea acestui instrument, relativ nou, se explică prin necesitatea stimulării economiilor naționale pe baza unor strategii de investiții pe termen mediu și lung. Prin definiție, FSI-urile sunt vehicule investiționale care dețin un portofoliu de active atât pe piața națională, cât și internațională, și sunt finanțate exclusiv de către stat (fiind suverane). Încă de mai bine de șase ani, Comisia Europeană a propus chiar o abordare comună a acestora la nivelul UE, încurajând statele membre să înființeze astfel de instrumente.
Înființarea unui Fond Suveran de Investiții constituie o premieră pentru România și este una dintre prioritățile din programul economic de guvernare al PSD, de care se vorbește tot mai mult în ultima perioadă. Capitalizarea acestuia va fi asigurată de participațiile profitabile pe care le deține în prezent statul român.
Prima problemă este că acest fond, în ipoteza actuală de lucru, va atrage capital în principal din companiile de stat profitabile. În prima fază, fondul va dispune de veniturile din dividende, estimate pentru acest an la aproximativ 2,6 miliarde lei, dar care nu vor mai alimenta bugetul de stat
Referitor la asigurarea resurselor pentru acest Fond, Lucian Anghel, șeful consiliului de administrație al Bursei de Valori București, consideră că pentru a avea succes este nevoie de utilizarea pieței de capital. „Statul ar putea face rost de câteva miliarde de euro prin vânzarea de pachete minoritare ale companiilor listate, menținându-și controlul prin dețineri de cel puțin 51%. Spre exemplu, la o companie la care statul are 70%, poate să vândă 19%, astfel încât să rămână cu 51%, iar banii obținuți se pot duce în acest fond”, a argumentat Lucian Anghel.
În plus, listarea altor companii atractive pentru investitori ar reprezenta o altă sursă de bani pentru fond. „De exemplu, Hidroelectrica, dar și alte companii. La companiile la care statul are dețineri minoritare, pachetele pot fi vândute”, a mai spus Anghel.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament