Impactul noilor propuneri de măsuri fiscale din programul de guvernare asupra companiilor

Date:

Stabilitatea și stimularea creșterii economice au ca bază și predictibilitate reglementărilor de ordin fiscal și monetar. Lipsa predictibilității va genera dezechilibre majore pe curbele eficienței remunerării factorilor (capital, muncă etc.).
Inițiativele expuse mai jos nu au fost sprijinite (din perspectiva comunicării către mediul de afaceri) de un studiu de natura cauza-efect (macroeconomic) care ar fundamenta instrumentarea (în prealabil discutată cu mediul de afaceri) aplicării unor măsuri de natura celor înșiruite mai jos. Cumulativ, înaintea revizuirii detaliate, riscurile majore sunt legate de impredictibilitatea reacției tuturor actorilor economici și pe cale de consecință, a unei ineficiențe asupra utilizării factorilor economici și perturbarea creșterii. Acestea ar fi cauzate de abordarea unui comportament ajustat la risc (înglobarea primelor de risc în marjele comerciale și costurile capitalurilor) cu consecințe asupra contracției cererii agregate pe fundalul lipsei stimulării unei creșteri de productivitate.

1. Impozitul pe cifra de afaceri
 Problema: pe lângă argumentele tehnice intens circulate în mass-media (nealinierea cu directiva de TVA și cu cea privind baza comună de taxare (CCTB), efectul concret și imediat al acestei măsuri este dublarea impozitului pe profit plătit acum de către toate companiile, indiferent de proveniența capitalului, român sau străin. Spre exemplu, la o cifra de afaceri de 100.000.000 de euro și un profit de 10.000.000, impozitul plătit astăzi este de 1,6 milioane euro, iar, în varianta aplicării unei taxe de 3%, acesta va crește la 3,3 milioane de euro, deci aproape dublu. Pentru a putea face față acestei schimbări neașteptate, companiile se vor vedea nevoite să ia diferite măsuri, printre care se numără decapitalizarea lor – amânarea sau renunțarea la investițiile programate, cu un efect în lanț asupra sub-contractorilor. Dacă marile companii nu vor mai face investiții, sub-contractorii lor își vor restrânge activitatea: Suplimentar, aceștia se vor confrunta și cu efectul negativ al propagării salariului minim pe economie. Mii de companii medii și mici, cel mai probabil cu capital românesc, se vor trezi deodată silite să crească salariul minim, fără să mai aibă garanția lucrărilor (și deci a veniturilor) din care să le poată plăti. Va urma, previzibil, creșterea ratei șomajului. Un alt efect negativ al acestei măsuri este mutarea investițiilor în zonele aflate imediat lângă graniță, în țări cu un regim mai favorabil de taxare (Ungaria, Bulgaria). Astfel, o companie din România poate vinde la un preț foarte mic materiile prime unei companii din Ungaria sau Bulgaria, iar aceasta să vândă apoi produsul finit, cu marjă mare de profit, către clientul final. Cele mai multe companii vor încerca să transfere în prețuri și tarife această nouă taxă, astfel că efectul final îl va suporta întreaga populație, plătind prețuri mai mari pentru produse și servicii.


Conform reprezentanților coaliției aflate la guvernare, înlocuirea profitului brut cu cifra de afaceri ca bază impozabilă este o măsură menită să combată practica multinaționalelor de optimizare fiscală și diminuare a impozitelor plătite, în condițiile în care acestea înregistrează un profit impozabil de aproape trei ori mai mic comparativ cu firmele autohtone, deși nivelul cifrei de afaceri este similar. Declarațiile sunt făcute în contextul în care veniturile colectate din impozite și taxe ca și procent din PIB în România sunt de 25,4%, nivelul minim din Uniunea Europeană după Irlanda și mult inferior mediei de 40,1% înregistrată în Uniunea Europeană (conform calculelor Consiliului Fiscal).
Având în vedere treptele de impozitare indicate în cazul în care se implementează această măsură fiscală începând cu anul următor, companiile se vor regăsi într-una dintre următoarele situații:
l la o cotă de impozitare de 1%, ar fi avantajate firmele care înregistrează o marjă brută de profit mai mare de 6,25%;
l la o cotă de impozitare de 2%, ar fi avantajate firmele care înregistrează o marjă brută de profit mai mare de 12,50%;
l la o cotă de impozitare de 3%, ar fi avantajate firmele care înregistrează o marjă brută de profit mai mare de 18,75%.
Explicitând detaliile publice, se observă o concentrare numerică foarte ridicată a mediului de afaceri în rândul microîntreprinderilor (93% dintre acestea înregistrează venituri sub 500.000 euro), în timp ce 90% dintre venituri sunt înregistrate în rândul firmelor cu venituri peste acest prag. În probabilitatea în care noile măsuri fiscale nu vor aduce modificări importante asupra gradului de povară fiscală pentru microîntreprinderi (care sunt impozitate deja în funcție de venituri), este clar că noile măsuri fiscale vizează companiile mari și foarte mari.
Această măsură fiscală trebuie înțeleasă în contextul polarizării accentuate a mediului de afaceri. Astfel, cele mai mari 1% dintre companiile din România (primele 4.500 de companii cu cea mai mare cifră de afaceri) concentrează aproximativ 67% din veniturile raportate de toate companiile active în anul 2015. Acest procentaj este mult superior gradului de concentrare înregistrat în Ungaria (64%), Polonia (62%) sau Cehia (51%).
Înțelegerea fenomenului antreprenorial e complexă și profund determinată de motivarea factorului muncă (coeficientul angajării în activități profesionale și formative cel mai redus din regiune ca urmare a ponderii ridicate a ajutoarelor sociale în veniturile totale ale populației).
Mai mult decât atât, fenomenul de polarizare este amplificat de o majorare a calibrului financiar între firmele mari și cele mici. Firmele mici înregistrează un nivel de îndatorare mai ridicat cuplat cu o durată de colectare a creanțelor mult mai extinsă și un nivel inferior al investițiilor pe termen lung (apreciat prin ponderea activelor corporale în total active). Cu alte cuvinte, datele prezentate până în momentul de față indică faptul că impactul crizei financiare s-a resimțit mai mult în rândul firmelor mici, care nu aveau rezerve financiare pentru a digera șocurile negative marcate prin scăderea veniturilor, creșterea costului de finanțare sau neîncasarea creanțelor.
Sectorul distribuției și al vânzărilor cu amănuntul înregistrează tradițional rulaje mari, cuplate cu marje de profit mai scăzute. În acest context, aceste sectoare sunt cele mai afectate de noile măsuri, povara fiscală în măsura în care noile norme vor fi aplicate ajungând de aproape trei ori mai mare decât cea actuală. În general, cele mai puțin afectate sectoare sunt cele de prestare ale serviciilor, intermedieri sau producție, unde nivelul veniturilor este mai mic în timp ce marginile de profitabilitate sunt mai mari. Doar două sectoare vor înregistra un nivel mediu al impozitării inferior celui actual, respectiv sănătate și asistență socială (-6%) și tranzacțiile imobilizare (-27%).
România este semnificativ în urma liderilor regionali în ceea ce privește investițiile în sfera inovației, ori impozitarea CA în detrimentul profitului va demotiva reinvestirea și va genera consecințe negative multiple:
– competitivitatea globală a producției românești;
– reducerea fluxurilor de investire și reinvestire favorizându-se remunerarea imediată a capitalului;
– sacrificarea ambițiilor investiționale pe termen lung și redirecționarea capitalului nespeculativ către fiscalități mai „blânde” și predictibile.
Consecințe:
Scăderi (unele imediate) resimțite pe balanța comercială:
– Scăderea nivelului global al creării de valoare adăugată prin exodul de capital investițional;
– Debalansare fiscală pe termen mediu prin afectarea simultană a 2 impozite cu aproximativ aceeași bază TVA;
– Exporturile se vor confrunta cu un risc sporit de prăbușire prin pierderea competitivității prin majorarea componentei fiscale cu preț;
– Importurile vor substitui în pondere tot mai mare producția locală ca o consecință a unei remunerații mai eficiente a capitalurilor în alte regimuri fiscale;
– Creșterea ponderii capitalului speculativ în totalul fluxurilor de capital și creșterea costurilor capitalului;
– Deprecierea monetară ca o consecință naturală de echilibrare a fluxurilor financiare;
– Orice intervenție a BNR va avea ca și consecință transpunerea impactului în costurile de finanțare a căror impact se va transpune tot asupra companiilor mici și mijlocii românești (multinaționalele utilizând linii de finanțare externe);
– Având în vedere practica națională de stabilire a prețului în baza euro (facturat în RON) va induce o componență inerentă inflaționistă care riscă să arunce România într-o spirală inflaționistă având în vedere cumulul de factori.
În termeni practici, putem asista la o alunecare lină a RON-ului spre 5 RON/EUR. Impactul în puterea de cumpărare nu îl vedem la nivelul aceleiași contracții cu cel din 2009 (depreciere transpusă integral în preț ci la ~ 50% având în vedere substituirea portofoliului de credite rezidențiale în devize pe un portofoliu de RON). Subiectul vizează mai multe arii care ar trebui adresate pornind de la echilibrarea și maximizarea încasărilor bugetare pe termen lung, ce ar implica:
l Definirea unor strategii de dezvoltare pe termen lung (investițional, structural, demografic etc.);
l Adresarea mediului de afaceri printr-o politică fiscală coerentă și pertinentă în raport cu randamentele așteptate a fi obținute (altfel, în condițiile unei libere mișcări a capitalului se vor menține riscurile majore de migrare a capitalurilor investiționale intra UE);
l Reducerea participării statului ca factor de reglementare în piața forței de muncă (și motivarea încadrării în sectoare productive vs. ajutoarele sociale) și acces la capital (în contextul unui levier extrem de ridicat pentru companiile autohtone).
Pe termen scurt, trebuie revizuită politica de colectare a impozitelor
l Posibila soluție: întărirea departamentului de prețuri de transfer și a colectării fiscale (România este are 28% grad de colectare din PIB, ultima țară din UE).

2. Contribuția de solidaritate
Ultimele zvonuri arată o posibilă contribuție în procent de 25%, plătibilă de către toate persoanele cu venituri mai mari de 14,500 lei brut pe lună. Această contribuție încalcă principiul cotei unice, a cărei introducere s-a dovedit a fi un succes din 2004 și până în prezent, constituind multă vreme un avantaj important al României în fața altor țări din regiune. Contribuția respectivă se mai găsește reglementată doar în câteva țări din Europa (Grecia este una dintre ele, însă aplicarea taxei a fost justificată de nivelul precar în care ajunsese țara). În plus, calculele arătă că din această contribuție, statul ar încasa în jur de 1 miliard lei, dacă ea s-ar aplica doar la salariați, nu și la PFA/PFI. În plus, anunțata trecere a contribuțiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, cu mărirea salariului brut ar mări numărul persoanelor care câștigă mai mult de 14,500 lei brut pe lună. Practica contribuțiilor de solidaritate nu a constituit un succes în UE, multe din statele UE s-au confruntat (istoric) cu un exod de angajați înalt calificați spre țări care nu prevedeau astfel de taxe. Consecințele directe se vor vedea tot în capacitatea de colectare a TVA și impozit pe profit afectat de două componente imediat:
– Scăderea procesului de creare de valoare adăugată la nivelul economiei;
– Reducerea numărului de contribuabili și deci a impozitelor și taxelor colectate de la aceștia;
– Reducerea competitivității produselor/serviciilor românești va lovi și celelalte impozite și taxe (urmare a concedierilor care vor deveni inerente în special în zona companiilor mici și mijlocii).
l Posibila soluție: păstrarea actualului impozit pe dividende (5%), care în programul de guvernare era prevăzut să dispară complet.
l Menținerea și creșterea TVA (cu riscul de a nu constitui o măsură populară 1-2% ) având în vedere supraîncălzirea economiei pe bază de consum și întârzierile majore în sfera investițională temperând în același timp presiunea inflaționistă
l Alte surse de impozitare (carburanți, viciu)

3. Impozitul pe venitul global – în sine, problema nu este impozitul, ci faptul că așa cum a fost enunțat în programul de guvernare, cu obligativitatea depunerii unei declarații de patrimoniu, arată că intenția este să urmeze un impozit în cote progresive, așa cum România a avut până în 2004. Acest impozit progresiv va afecta clasa de mijloc din România, cea din rândurile căreia provin antreprenorii și cei cu calificări înalte, care vor fi nevoiți fie să emigreze, fie să renunțe la afaceri, mărind rândurile șomerilor. În principiu, Franța are o experiență în acest domeniu (o parte importantă a clasei de mijloc alegând mutarea domiciliului fiscal în alt stat, ex. Luxemburg).

4. Taxa pe produsele nocive (probabil sare, zahăr, grăsimi)
Problema – o nouă taxă (în cotă necunoscută) va fi aplicată produselor care conțin zahăr, grăsimi. Această taxa, dacă va fi aplicată, va atrage după sine măriri în lanț ale prețurilor produselor de bază, consumate de către marea masă a populației, erodând astfel puterea medie de cumpărare. Studiile și cercetările arată că prevenirea obezității se obține preponderent prin educarea populației, prin măsuri preventive și nu prin aplicarea unor taxe.
l Posibila soluție – reducerea evaziunii fiscale și creșterea gradului de colectare.

5. Plata separată a TVA (split VAT payment) – această măsură a fost prezentată în două variante, fie prin aplicarea metodei taxării inverse, fie prin plata TVA într-un cont blocat. Astfel, în prima metodă, companiile care livrează către stat nu ar aplica TVA pe facturile de vânzare, iar în a doua, companiile care livrează către stat și-ar încasa facturile din două părți: una, plătibilă în contul companiei care a livrat produsele/serviciile, iar a doua, reprezentând TVA ar fi plătită într-un cont separat, la dispoziția statului. Această metodă mai este aplicabilă în Italia, doar pentru vânzările către stat, însă cu o limitare în timp până în 2020. Dacă această metodă ar fi aplicabilă în România, este posibil ca ea să genereze arierate și mai mari ale companiilor de stat, cu efecte imediate asupra bugetului de stat. Efectul asupra companiilor ar fi că ele vor fi nevoite să prefinanțeze valoarea TVA din facturile lor, creând o presiune pe lichiditățile acestora.

6. Creșterea taxei încasate de către ANCOM de la companiile de utilități, de la 0.08% din cifra de afaceri, la 1% din cifra de afaceri – va determina, fără doar și poate, scumpirea generalizată a utilităților, întrucât companiile, lovite și de impozitarea pe cifra de afaceri, și de creșterea salariului minim, vor transfera în prețuri toate aceste măriri. Creșterea prețului la energie electrică va produce scumpiri în lanț atât în industrie, cât și în agricultură. La începutul lunii iulie 2017 a avut loc deja o altă creștere a prețului energiei electrice determinată de schimbarea modului de formare a prețului impusă de ANRE, astfel ca exemplu, în București, prețul energiei a crescut cu 14% pentru consumatorii casnici. O nouă scumpire va fi foarte greu de suportat.
În concluzie, noile măsuri fiscale anunțate ca propuneri vor avea efecte negative atât asupra companiilor, cât și asupra populației, prin creșterea prețurilor, a inflației și a șomajului. n

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

ENGIE a finalizat procesul de achiziție a unui parc eolian cu o capacitate de 80 MW în județul Constanța

ENGIE Romania a finalizat procesul de achiziție a unui...

Un nou capitol al cooperării România-Kazahstan

Președintele Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București...