Interviu cu Teodor-Viorel Meleşcanu
ministrul afacerilor externe
Lumea este într-o permanentă schimbare și reinventare a modelelor de conviețuire. Care este drumul pe care România trebuie să și-l asume în contextul schimbărilor europene și globale? Din perspectiva politicii externe, care sunt riscurile pe care le are de înfruntat România în perioada următoare?
În actuala etapă, ne regăsim într-un tablou al evoluțiilor internaționale abrupt de dinamic și complex, cu factori de impredictibilitate, risc, amenințare. Pentru România, este în mod special relevant potențialul de instabilitate și chiar insecuritate din vecinătatea României, Balcanii de Vest, zona extinsă a Mării Negre, până în Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Trăim, mai cu seamă în vecinătatea noastră, un moment și un context de revigorare a instinctelor geopolitice.
Se înmulțesc tensiunile și apar zone de potențial conflict în arii geografice până nu de mult destul de calme, cel puțin în aparență – Asia de Sud-Est, America Latină, Africa și chiar Cercul Arctic. Apare riscul ca și spațiul cosmic să devină teatru al conflictelor de pe glob.
Fenomene de slăbire a securității și sustenabilității funcționării/acțiunii și chiar existenței noastre globale continuă să marcheze mediul internațional: terorismul, migrația ilegală în masă, schimbările climatice.
Suntem martorii unei contestări crescânde a ordinii internaționale consacrate și asistăm la o diluare, la incertitudini pronunțate în funcționarea acestei ordini. Scade disponibilitatea pentru acțiune în cadru multilateral – ceea ce, de exemplu, este vizibil în actuala perioadă mai ales în materie comercială. Accentul în relațiile internaționale tinde să se mute pe acțiunea bilaterală, în asociere cu o preferință pentru interacțiune și negociere între mari puteri și/sau între puteri regionale emergente. Pe de altă parte, emergența și eventual ascensiunea globală a unor puteri, dar și a unor actori regionali puternici rămâne o perspectivă neclară, marcată de incertitudini.
Globalizarea, mult timp generatoare de interconectare benefică și prosperitate, este tot mai des contestată, prin prisma unor efecte de adâncire a inegalității pe mai multe planuri. Nu în puține zone geografice și societăți apare dezamăgirea față de valorile democratice liberale, față de normele de funcționare politice și sociale consacrate. Aceste nemulțumiri sunt ușor de transformat în cauză politică pentru mișcări extremiste, populiste sau manipulări de altă natură, cu impact inclusiv în planul relațiilor dintre state.
Profilarea unui sistem multipolar care schimbă progresiv și matricea de putere economică crește potențialul unor noi actori de a exercita o influență accentuată în plan internațional. Statele care consideră că propun modele alternative viabile vor continua să își crească influența și puterea în structurile multilaterale, încercând în paralel să combată și să erodeze mecanismele actuale de guvernanță globală. Uneori chiar să le discrediteze fățiș.
Se simte nevoia și crește presiunea pentru un nou consens normativ și o adaptare a structurilor multilaterale, globale sau regionale, de cooperare – însă securizarea efortului colectiv necesar pentru a gestiona actualele provocări pare a deveni tot mai dificilă. Preferința pentru formate flexibile de cooperare va continua să crească și va accentua caracterul aglomerat, fragmentat, al peisajului instituțional global.
Există în acest context inclusiv riscul erodării acquis-urilor asociate valorilor și principiilor occidentale – mai ales că ONU, UE, OSCE se află în proces absolut necesar de reformare/reflecție de adaptare și se înregistrează presiuni crescânde pentru reformarea OMC și a FMI. UE, în același timp în care este un proiect în plină recalibrare, nu poate decât urma calea de reimpulsionare a multilateralismului.
Cu atât mai mult, sunt esențiale noile concepte precum reziliența – statală, societală, economică – sau interconectivitatea ori eliminarea zonelor gri, nereglementate, nemultilateralizate, dacă ar fi să forțez un termen.
Vorbim de reziliență când ne referim la capacitatea statelor și societăților de a menține un curs sustenabil, rezistent la șocuri/provocări, în acord cu opțiunea politică liberă a națiunilor.
În același timp, accentul UE față de vecinătate cade pe noțiunea de conectivitate sustenabilă, în unele acțiuni economice bazate pe eficiența autentică a regulilor pieței libere, pe viabilitate inclusiv fiscală, pe reciprocitate și echitate investițională în respectul normelor și regulilor.
Conectată, de asemenea, la acest cadru este și necesitatea de ștergere a zonelor gri în vecinătate, în sensul dezvoltării democratice, al prosperității, al libertății de opțiune, al efortului de reformă și construcție internă în statele din vecinătate, dar însemnă și efortul UE și al statelor membre de a menține partenerii aproape, iar concentrarea pe interconectivitate, inclusiv în sensul cooperării și alinierii economice, este parte esențială a acestui efort.
Nu în ultimul rând, trebuie să evidențiez și o altă schimbare accelerată. Tehnologia joacă un rol tot mai important în viața cotidiană, în economie, în societate, cu impact semnificativ asupra mediului politic și de securitate. În ultimii 20 de ani, am trăit modificări radicale și rapide, ale căror implicații am început să le internalizăm. Ne lipsesc însă, cel puțin în momentul de față, mijloacele pentru gestionarea adecvată, din punct de vedere politic, a relațiilor dintre actorii internaționali, a fenomenelor mai largi asociate dezvoltării tehnologice la un asemenea nivel fără precedent. Este necesar ca România să depună eforturi susținute, inclusiv în ceea ce privește educația, pentru a deveni o societate inovativă, incluzivă, deschisă spre pluralitate. Aș spune o societate predictibilă, dar nu conservatoare.
O prioritate din perspectiva politicii externe este consolidarea poziției României ca membru al UE și NATO. Cum anume gândiți să fie realizată această prioritate și care ar fi pașii de urmat?
La 70 de ani de la înființarea NATO și la 15 de la aderarea României la structurile euro-atlantice, Alianța Nord-Atlantică rămâne garantul principal al securității naționale, iar țara noastră va continua să sprijine consolidarea rolului organizației în plan internațional, pe baza unei relații transatlantice solide.
Țara noastră participă la consolidarea posturii de apărare și descurajare a NATO pe flancul estic, pe teritoriul național, la Marea Neagră, cât și în Polonia și găzduiește elemente ale sistemului de apărare antirachetă. Suntem, de asemenea, recunoscuți atât pentru sprijinul pe care îl acordăm partenerilor din est (Ucraina, Republica Moldova și Georgia) și Balcanii de Vest, dar și pentru contribuțiile noastre importante la operațiile desfășurate de NATO. România se numără printre cei mai importanți contribuitori în Afganistan, fiind, de la integrarea în NATO, un contribuitor semnificativ la eforturile aliate de promovare a securității și stabilității, iar sacrificiile soldaților români în teatrele de operații stau mărturie acestui angajament ferm.
2019 este un an aniversar și din perspectivă europeană, marcând 20 de ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, care a pus bazele a ceea ce urma să devină Politica de Apărare și Securitate Comună (PSAC) a UE. La două decenii de la acel punct de referință în istoria UE, dimensiunea securitate și apărare a Uniunii este una extrem de dinamică, cu o configurație în continuă dezvoltare și modernizare. România este pe deplin angajată pentru consolidarea rolului UE în domeniu, prin implicarea atât în dezbaterile la nivel conceptual, cât și prin participarea la proiecte concrete. România a decis să se alăture PESCO încă de la crearea sa, în noiembrie 2017. În prezent, participăm la șapte proiecte, cu accent pe dezvoltarea de capabilități (în domeniul maritim și medical), securitate cibernetică și mobilitate militară. În egală măsură, am fost, în mod constant, și rămânem unul dintre contribuitorii importanți la misiunile și operațiile externe ale UE, atât în vecinătatea estică, cât și în vecinătatea sudică a continentului european.
Acordăm atenție specială avansării cooperării NATO-UE pe dosare extrem de relevante pentru actualul context de securitate, precum creșterea rezilienței partenerilor, securitatea cibernetică și combaterea dezinformării.
Procesul de reflecție privind viitorul UE a rămas unul dintre principalele subiecte ale agendei europene, iar MAE a continuat să asigure o participare activă a României în cadrul acestor discuții. Ne-am implicat în pregătirea și promovarea poziției României cu privire la viitorul Uniunii, poziția noastră bazându-se pe importanța asigurării unității și coeziunii la nivel european – fapt reflectat pe deplin și în motto-ul președinției noastre a Consiliului UE.
Vom urmări asigurarea unei promovări corespunzătoare a obiectivelor României și a rezultatelor concrete obținute, simultan și pentru evidențierea contribuției țării noastre la asigurarea securității euro-atlantice și în direcția sporirii rolului României în cadrul Alianței Nord-Atlantice.
În ce privește interesele imediate ale UE și NATO, faptul că ne aflăm într-un context internațional și european cu transformări în plină accelerare implică provocări multiple, cu un plus de imprevizibil în raport cu deceniile trecute. Parcurgem o serie de teste, de provocări, pe care trebuie să le putem depăși cu un grad de succes care să însemne punerea României pe traiectoria durabilă a unui actor european, regional, euroatlantic și global cu reală relevanță și capabil să-și apere în mod consistent interesele.
Ne regăsim în plin dinamism al unor evoluții în bună măsură imprevizibile, care modifică multe date ale proiectului european și euro-atlantic. Pentru UE, fondul este cel al unor evoluții politice și economice foarte solicitante: Brexitul și dezbaterea privind viitorul UE, populismul în UE și în afară, ascensiunea unor actori emergenți cu sisteme politice alternative, instabilitate și conflicte în vecinătate, migrația, amenințarea teroristă, intensificarea tendințelor protecționiste, a unilateralismului – toate devin o paradigmă care testează edificiul și narativul comunitar al UE.
Europa are nevoie de o nouă viziune strategică, poate chiar cu tente geopolitice, de noi idei și proiecte viabile, de un proiect funcțional al construcției sale. Și, mai ales, încă avem de evitat o criză sistemică a coeziunii europene. Trebuie să vizăm eficiența în reducerea divergențelor și a polarizărilor supralicitate.
Pentru UE și cu atât mai mult pentru România, ca stat de frontieră euro-atlantică, poate cea mai preocupantă provocare, atât la nivel intern, cât și regional și internațional, este cea recentă care privește multiplicarea și creșterea vizibilității episoadelor de război hibrid, combinând mijloace convenționale cu cele neconvenționale pentru generarea și întreținerea conflictelor de diverse tipuri. Se apelează masiv la propagandă și dezinformare, chestiuni care devin de interes național și european prioritar, mai ales că ne apropiem de momente electorale decisive în plan european.
România se regăsește într-un parteneriat strategic cu SUA. Ce anume oferă România și ce anume primește în acest cadru? Cum anume ar putea fi dezvoltat parteneriatul strategic cu SUA, cu deosebire în direcția amplificării relațiilor economice?
Parteneriatul strategic cu SUA ocupă un loc special în ansamblul politicii externe a României, fiind parte a acestuia, alături de NATO și UE. În cei aproape 22 de ani de la lansarea parteneriatului strategic dintre România și SUA, relațiile dintre țările noastre au cunoscut o evoluție remarcabilă, fundamentată pe valorile și interesele noastre comune. În prezent, România și SUA sunt angajate într-o relație bilaterală consolidată, reflectată de dinamica și nivelul înalt al dialogului politic bilateral din ultimii ani.
În cadrul acestui parteneriat, România a dovedit, în mod repetat, că este un aliat care înțelege să joace un rol activ și implicat în promovarea intereselor și valorilor comune. Cooperarea robustă în domeniul securității reprezintă o componentă vitală a parteneriatului strategic dintre România și SUA. Operaționalizarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice de la Deveselu este unul dintre proiectele comune de succes strategic și o contribuție consistentă a României și Statelor Unite la securitatea NATO.
Decizia țării noastre de a aloca 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare și de a demara un program ambițios de înzestrare a forțelor armate române s-a bucurat de aprecierea și sprijinul SUA.
Referitor la palierul economic al parteneriatului strategic, un proiect deosebit de important este reprezentat de accesarea și exploatarea resurselor de hidrocarburi din Marea Neagră, în care sunt angrenate firme americane de profil importante.
Cum anume este pregătit MAE să diminueze impactul Brexitului asupra României și cetățenilor ei?
Procesul Brexit reprezintă un context fără precedent, fiind o provocare majoră cu care Uniunea Europeană se confruntă și care a pus la încercare coeziunea statelor membre. Din fericire însă, decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană a primit un răspuns comun la nivel european, ceea ce a contribuit la consolidarea unității între statele membre. Cele trei obiective principale ale României în cadrul acestui proces sunt protejarea intereselor cetățenilor români, salvgardarea prevederilor bugetare europene aferente Politicii de Coeziune și Politicii Agricole Comune corespunzătoare Cadrului Financiar Multianual (CFM) al UE 2014-2020 și consolidarea cooperării UE – Marea Britanie post-Brexit în domeniul securității și al relațiilor externe.
În ceea ce privește protejarea drepturilor cetățenilor, MAE s-a implicat activ atât la nivel politic, cât și la nivel tehnic, în elaborarea mandatului Uniunii Europene pentru negocierile cu Marea Britanie pentru a ne asigura că toate interesele României sunt reflectate corespunzător. Astfel, în baza prevederilor acordului de retragere agreat de UE 27 și Marea Britanie, toți cetățenii UE (și implicit români) care își vor fi stabilit reședința legală în Marea Britanie înainte de 31 decembrie 2020, precum și membri de familie ai acestora vor putea continua să locuiască în Marea Britanie și să beneficieze, ca și până acum, de drepturile conferite prin legislația europeană. Totodată, acordul de retragere asigură baza legală pentru continuarea coordonării sistemelor de securitate socială, în conformitate cu regulamentele europene în materie, aspect care garantează cetățenilor certitudine în ceea ce privește pensiile, asigurările medicale etc.
Considerăm că, și în perioada următoare, cetățenii, atât cei europeni din Marea Britanie, cât și cei britanici din UE 27, trebuie să rămână prioritatea noastră, iar scopul nostru comun să fie acela ca, indiferent de scenariul spre care vor evolua negocierile, să minimizăm pe cât posibil efectele negative care ar afecta viețile acestora.
Astfel, indiferent de scenariul care se va concretiza, guvernul României va gestiona în condiții optime situația rezultată în urma Brexitului. MAE va continua să informeze, să îndrume și să sprijine cetățenii și companiile în raport cu autoritățile britanice și cu noile condiții generate de Brexit. Suntem în permanentă legătură cu reprezentanții comunității românești din Marea Britanie, care au primit asigurări cu privire la faptul că autoritățile române vor informa, vor îndruma și vor sprijini atât cetățenii, cât și companiile românești din Marea Britanie.
Care sunt marile dosare de lucru ale MAE sub umbrela președinției Consiliului UE?
Rolul global al UE începe în vecinătatea sa. Pentru România, dar și pentru UE, politica de extindere reprezintă o investiție geostrategică pentru prosperitatea, stabilitatea și securitatea întregului continent european. Din acest motiv, politica de extindere și regiunea Balcanilor de Vest constituie teme prioritare ale președinției române a Consiliului Uniunii Europene.
Considerăm că pentru succesul acestei politici este esențial să transmitem un mesaj de susținere a eforturilor de reformă, reconciliere și consolidare a relațiilor de bună vecinătate către candidați și potențialii candidați, reafirmând în același timp angajamentul UE pentru consolidarea perspectivei europene a regiunii, în vederea menținerii ritmului progreselor.
În calitatea sa de președinție la Consiliul UE, România promovează avansarea perspectivei europene a Balcanilor de Vest, în baza îndeplinirii criteriilor de aderare. În acest sens, eforturile noastre se vor concentra pe materializarea obiectivelor stabilite prin concluziile Consiliului din iunie 2018, ocazie cu care a fost reafirmat angajamentul UE în ceea ce privește politica de extindere,
stabilindu-se un calendar care să permită deschiderea negocierilor de aderare cu Albania și Republica Macedonia de Nord în iunie 2019, în condițiile îndeplinirii unui set de condiționalități.
În linie cu concluziile Consiliului, președinția română este determinată să depună toate eforturile, în rolul său de facilitator de consens, pentru avansarea procesului de extindere în parametrii agreați, urmărind, în acord cu meritele proprii, impulsionarea negocierilor cu Muntenegru și Serbia și primirea invitațiilor de deschidere a negocierilor de aderare cu Albania și Republica Macedonia de Nord, conform concluziilor Consiliului din iunie 2018, în funcție de progresele înregistrate. Bosnia și Herțegovina trebuie, de asemenea, să beneficieze în continuare de atenția UE, mai ales în contextul procesului de pregătire a avizului Comisiei privind cererea țării de aderare la UE.
Contextul deosebit în care se derulează președinția României, marcat de alegerile pentru Parlamentul European, precum și de Brexit, determină o presiune sporită asupra procesului decizional european.
Prioritățile aflate pe agenda externă a președinției decurg din viziunea formulată prin strategia globală a Uniunii. România sprijină Înaltul Reprezentant în îndeplinirea obiectivelor și nivelului de ambiție consacrate prin aceasta.
Este important ca UE să își onoreze angajamentele asumate, în vederea asigurării stabilității și securității atât în proximitatea frontierelor, cât și la nivel global. Credibilitatea europeană înseamnă, înainte de orice, respectarea angajamentelor noastre. În acest sens, România continuă să susțină avansarea politicii de extindere în parametrii agreați și acordă atenție sporită sprijinirii statelor aflate în proces de negocieri în eforturile lor de reformă.
Dintr-o perspectivă de ansamblu, asistăm la un moment favorabil pentru regiunea Balcanilor de Vest. Provocarea este de a transforma acest moment într-o dinamică susținută, de lungă durată. Pentru a genera un mesaj încurajator în regiune, eforturile noastre comune trebuie să fie complementare rezultatelor tangibile obținute de partenerii noștri. Considerând că politica de extindere îmbracă o valoare strategică deopotrivă pentru Uniune și pentru statele aspirante, România continuă să susțină perspectiva europeană a statelor din regiune.
Ne dorim o dinamică pragmatică și constructivă în relația UE-Turcia, întrucât Turcia este stat candidat și un partener-cheie al UE în domenii esențiale pentru asigurarea securității regionale și euroatlantice.
Asigurarea unei consistențe sporite a acțiunii europene în vecinătatea estică reprezintă, în egală măsură, o prioritate pentru acțiunea președinției României a Consiliului UE, cu atât mai mult cu cât anul acesta se împlinesc zece ani de la inițierea Parteneriatului Estic și cinci ani de la încheierea primelor acorduri de asociere. România acționează pentru organizarea unei conferințe aniversare la nivel înalt a Parteneriatului Estic, în luna mai 2019, la Bruxelles, care să marcheze în mod adecvat, în planul politic și al acțiunilor, acest moment aniversar.
Mandatul președinției României a Consiliului UE este o bună ocazie pentru revitalizarea cooperării sectoriale din regiunea Mării Negre, în principal pe baza unei agende maritime comune a regiunii. Domenii precum economia albastră/„blue growth”, cercetarea, inovarea, protecția mediului și cooperarea la nivelul organizațiilor nonguvernamentale au potențial de ridicare a profilului regiunii Mării Negre pe agenda UE, într-un registru constructiv.
Suntem de asemenea interesați să promovăm dinamizarea relației UE-Asia Centrală, inclusiv în perspectiva finalizării noii strategii a UE pentru Asia Centrală, dar și în cheia conectivității, ale cărei premise favorabile sunt conferite și de strategia UE
privind conectivitatea Europa-Asia.
Cum credeți că poate fi dezvoltată prezența economică a României în piețele globale prin intermediul ambasadelor noastre?
Ministerul Afacerilor Externe conlucrează îndeaproape atât cu ministerele de linie, cât și cu reprezentanții mediului de afaceri român. Precizez că, luând în considerare semnalele clare din mediul de afaceri – și aceasta ar fi într-adevăr o direcție clară de susținere a prezenței economice externe a României – MAE sprijină cu consecvență ideea consolidării atât din punct de vedere numeric, cât și calitativ a rețelei consilierilor economici, a adaptării sale la evoluțiile economice globale și la cerințele de asistență tehnică impuse de concurența tot mai accentuată de pe piețe. Susținem totodată întărirea componentei care se ocupă de investiții din cadrul MMACA (InvestRomania), astfel încât ea să devină nu doar o poartă de intrare a investitorilor străini în țara noastră, dar și un promotor al investițiilor firmelor din România în străinătate și gestionarul dosarelor europene și internaționale în domeniul investițiilor. În același timp, cooperăm cu ministerele de linie pentru a le sprijini să dezvolte sau să reînființeze rețele specializate de atașați externi în domenii precum agricultura sau turismul.
Dincolo de aspectele cooperării instituționale din mediul public, doresc să subliniez atașamentul și disponibilitatea MAE pentru dialogul cu mediul de afaceri, în lipsa căruia orice demers de diplomație economică este lipsit de fundament real, de conținut sau de rezultate palpabile. Avem o excelentă relație cu Camera de Comerț și Industrie a României, participăm la activitatea Consiliului de Export și a altor formate de consultare între mediul economic public și privat. Încercăm, cu sprijinul tuturor acestor actori, să întărim componenta de business din cadrul agendelor vizitelor sau primirilor partenerilor noștri externi, conștienți de faptul că una dintre menirile principale ale diplomației este de a face lobby și a crea condiții pentru contactele reprezentanților mediului de afaceri.
