Prezentul raport analizează sistemul gazier actual din punct de vedere al rezervelor, al infrastructurii și al pieței de gaze naturale. Raportul abordează, de asemenea, perspectivele de evoluție a diferitelor segmente de consum al gazelor naturale până în 2030 și oferă recomandări de politici și reglementări apte să ducă la valorificarea superioară pe piața românească, în cât mai mare proporție, a anticipatei producții din recentele descoperiri din Marea Neagră, dar și din zăcămintele on-shore.

Starea actuală a sistemului gazier românesc

Cu o producția anuală de aproape 11 mld. mc în 2016, România este cel mai important producător de gaze naturale din Europa de Est. Importul anual a fost, în ultimii ani, de circa 10% din consum, necesar pentru a acoperi cererea crescută din lunile de iarnă. Rezervele certe erau, în 2015, de 101 mld. mc, ceea ce, la ratele actuale de consum și de înlocuire a producției, înseamnă că se vor epuiza în următorii 15-20 de ani. Pentru dezvoltarea de noi resurse de gaze naturale și pentru creșterea gradului de recuperare din zăcămintele existente sunt necesare, în continuare, investiții substanțiale.
Gazoductul BRUA va constitui o dezvoltare esențială a sistemului național de transport gaze naturale (SNT). Acesta are ca scop creșterea securității în alimentarea cu gaze naturale a României prin acces la noi surse, precum și tranzitul către piețele central-europene a producției de gaze naturale din Bazinul Caspic (prin inter-conectorul România-Bulgaria și prin viitorul inter-conector Bulgaria-Grecia, România va avea acces la Coridorul Sudic de Gaz). Totodată, BRUA poate reprezenta și o cale de acces la piețele europene a unei părți a potențialei producții din Marea Neagră.

Rezumat executiv final RO-2
În perioada 2008-2016, consorțiul ExxonMobil-OMV Petrom a realizat explorarea și evaluarea blocului Neptun Deep. Sonda Domino-1 de explorare la mare adâncime a descoperit, în 2012, cel mai mare zăcământ de gaze naturale din Marea Neagră, cu rezerve estimate de 48-84 mld. mc. Apoi, în 2015, companiile Lukoil, PanAtlantic și Romgaz au anunțat descoperirea unui zăcământ important off-shore, pentru care evaluările preliminare indică rezerve de peste 30 mld .mc. Dezvoltarea acestor rezerve pentru începerea producției presupune însă investiții de miliarde de dolari, în plus față de cele câteva miliarde investite până acum în explorare.
Ungaria a anunțat, în iulie 2017, modificarea proiectului inițial al BRUA, cu posibilitatea asigurării legăturii cu Hub-ul Central European de la Viena (CEGH) prin inter-conectorul Ungaria-Slovacia și apoi prin sistemul slovac de transport gaze. În aceste condiții, România trebuie să continue eforturile diplomatice de restabilire a configurației inițiale a proiectului; interesul național al României este de a avea o legătura directă, bi-direcțională, cu un hub lichid, pe care prețul gazelor naturale se formează transparent.
Importanța interconectărilor

Interconectarea țării noastre la sistemele regionale de transport al gazelor naturale constituie un pas esențial în dezvoltarea SNT și în integrarea în piața europeană. În afară de faptul că reprezintă o obligație în cadrul Uniunii Europene, interconectarea și alinierea regulilor de operare aduce beneficii de securitate energetică, comerciale, economice și politice.

Teste de stres, securitatea aprovizionării și importanța investițiilor în upstream

Rezultatele unor teste de stres realizate de ENTSO-G în 2017 arată că, în situația unei întreruperi prelungite a tranzitului de gaze naturale rusești prin Ucraina în lunile de iarnă, România prezintă o vulnerabilitate de securitate a aprovizionării, din cauza limitărilor de infrastructură. Un alt studiu din 2017 al ENTSO-G arată că realizarea proiectelor de interes comun de gaze naturale în regiunea sud-est europeană până în 2030 nu este suficientă pentru ca România să elimine riscurile de securitate a aprovizionării. Cel puțin două concluzii importante se desprind de aici:

1. Securitatea aprovizionării cu gaze naturale a României depinde, pe termen lung, de dezvoltarea resurselor interne. În orizontul anului 2030, cel mai mare aport îl pot avea exploatările de gaz din Marea Neagră.

2. Vulnerabilitatea mărită a României față de tranzitul gazelor naturale prin Ucraina și riscul întreruperii acestor fluxuri de către Federația Rusă începând cu 2020 subliniază importanța dezvoltării neîntârziate a unor alternative de infrastructură, care să ofere pe mai departe opțiuni de aprovizionare cu gaze naturale din import.


Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament