Principalele provocări ale agriculturii românești dintr-o perspectivă a dezvoltării durabile

Date:

_________________

Departamentul pentru
Dezvoltare Durabilă al României

Agricultura, una dintre cele mai importante ramuri ale economiei, revine în atenția publică în special în perioade de criză. Avem un război la graniță care a venit imediat după criza generată de pandemie. În astfel de momente se pune mult mai vizibil problema despre hrană și tot acum se deschid și noi oportunități de dezvoltare. Avem nevoie de o agricultură durabilă care să fie capabilă să răspundă nu doar actualelor provocări, dar și celor viitoare. Pentru acest lucru însă, trebuie să știm care sunt principalele avantaje și dezavantaje în momentul de față.

Agricultura, una dintre cele mai importante ramuri ale economiei, revine în atenția publică în special în perioade de criză. Avem un război la graniță care a venit imediat după criza generată de pandemie. În astfel de momente se pune mult mai vizibil problema despre hrană și tot acum se deschid și noi oportunități de dezvoltare. Avem nevoie de o agricultură durabilă care să fie capabilă să răspundă nu doar actualelor provocări, dar și celor viitoare. Pentru acest lucru însă, trebuie să știm care sunt principalele avantaje și dezavantaje în momentul de față.

În România există un potențial încă nevalorificat, de recunoaștere și promovare a produselor locale și de includere a acestora în schemele de calitate naționale și UE, din cauza aspectelor cauzate de promovarea deficitară a produselor agroalimentare românești, slaba asociere între producători. Produsele obținute din materie primă locală, ca și cele provenite de la animale crescute în condiții superioare de bunăstare, contribuie la crearea de locuri de muncă, creșterea valorii adăugate și a valorii de piață a acestora, fiind necesară conștientizarea consumatorului referitor la calitatea produselor cu tradiție care fac parte din cultura națională, valorificarea patrimoniului imaterial local, dar și la importanța asigurării siguranței și securității alimentare.


Contribuția agriculturii la Produsul Intern Brut

Cele mai recente date (2020) arată o reducere a ponderii agriculturii în PIB la 3,5% – acest lucru nu înseamnă însă neapărat o reducere a indicatorilor economici privind activitatea agricolă, ci poate fi explicat și printr-o rată de creștere mai mică decât restul economiei. Suprafața agricolă a României și avantajele factorilor naturali reprezintă o oportunitate astfel încât agricultura să redevină un motor durabil al economiei românești, mai ales în actualele condiții.

Efectele schimbărilor climatice

România beneficiază de resurse naturale în stare bună, însă sistemele de management al riscului și serviciile prin care riscurile climatice și sanitare potențiale pot fi aplanate sunt insuficient studiate și mediatizate. Un exemplu este seceta, care, în lipsa unor sisteme de irigare adecvate, are o influență puternică asupra producției agricole. Între 2015 și 2019, conform raportărilor oficiale se vede o scădere semnificativă a suprafețelor afectate de fenomene meteorologice adverse. Cea mai importantă scădere se remarcă la secetă, unde pe lângă evoluțiile temperaturilor, se observă și efectele unui început de revitalizare a sistemelor de irigații.

Datele privind efectele schimbărilor climatice trebuie interpretate însă pe perioade mai lungi de timp. De mare interes este zona S-V Oltenia, unde a apărut fenomenul de deșertificare. Creșterea temperaturii medii anuale va aduce cu siguranță provocări serioase pentru acest sector, care are nevoie de investiții serioase pentru a fi rezilient și durabil.

Rata de ocupare a forței de muncă în sectorul agricol

România este statul membru al Uniunii Europene cu cea mai ridicată rată a ocupării în agricultură, simultan cu fenomenul paradoxal care atestă faptul că multe ferme agricole românești se confruntă cu un deficit de forță de muncă specializată. Conform datelor oferite de Eurostat, în anul 2018 29,4% dintre cetățeni activau în agricultură, cu 10% mai mult decât următorul stat, Bulgaria. State europene dezvoltate, ca Germania, au sub 1,5% dintre persoane ocupate în agricultură.

Tinerii în agricultură

Sectorul agricol se confruntă cu un grad ridicat de îmbătrânire în rândul proprietarilor și managerilor de ferme. În același timp, cu toate că pentru veniturile au ajuns la niveluri decente, sectorul încă se confruntă cu o penurie de forță de muncă

Tinerii din mediul rural sunt slab reprezentați numeric, conform datelor statistice de la nivelul anului 2019, reprezentând puțin peste 29% din totalul populației rural.

Raportul dintre numărul managerilor de ferme de sub 40 ani ce revin la un manager mai mare de 55 ani reflectă gradul de îmbătrânire a forței de muncă din sectorul agricol (11,2 manageri sub 40 ani la 100 manageri peste 55 de ani, sau la 10 manageri de peste 55 de ani avem un singur manager sub 40 de ani).

Sunt unele programe de finanțare dedicate tinerilor fermieri. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) aprobase la începutul anului finanțarea a 485 de proiecte, fiecare în valoare de 40.000 de euro, doar pentru tineri fermieri din diaspora. De asemenea, prin fondurile europene, din fondurile noii Politicii Agricole Comune tinerii fermieri vor putea primii finanțări de maxim 100.000 euro, față de limita anterioară de 70.000 euro. Foarte important este, însă, ca zona rurală să devină atractivă. Conform ministrului Agriculturii aproape 70% dintre tinerii fermieri care au beneficiat de fonduri europene de câte 40.000 de euro pentru a face afaceri agricole în perioada de programare 2014-2020 „fie au abandonat afacerile, fie au plecat într-o altă direcție”.

Educația agricolă este foarte importantă pentru viitorul acestui domeniu. Scăderea numărului de licee cu profil agricol s-a produs concomitent cu reducerea numărului de absolvenți. O soluție ar putea fi încurajarea sistemului de învățământ profesional în sistem dual, proiect pe care Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă îl sprijină.

81% dintre cetățeni sunt de părere că se impun măsuri de convingere a tinerilor să se orienteze spre agricultură ca domeniu de activitate, conform datelor din barometrele realizate în cadrul proiectului România Durabilă.

Balanța comercială a României

Cele mai recente date arată că deficitul comercial al României a crescut cu
1,8 miliarde de euro
în primele trei luni ale anului față de primul trimestru din 2021.

Deficitul de balanță comercială reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru România. În ceea ce privește sectorul agricol, România exportă materii prime și produse cu valoare adăugată mică și importă produse cu valoare adăugată mare. Soldul a început să devină negativ în 2015, în contextul creșterii de importuri. Chiar dacă și la exporturi s-au înregistrat creșteri, acestea nu au fost suficiente pentru a preveni un deficit de balanță comercială. De la -89,2 milioane euro în 2015, deficitul comercial s-a adâncit continuu până la -1.153,2 milioane euro în 2018, valoare care a fost depășită la finele anului 2019 și a ajuns la -1.247 milioane euro. Cele mai recente date arată că în 2020 deficitul a ajuns la aproape -2.000 milioane euro, pe fondul creșterii importurilor și al scăderilor privind exporturile. Industria alimentară din România încă are decalaje semnificative în ceea ce privește valoarea adăugată a produselor agricole în raport cu capacitatea de producție a produselor agricole autohtone. Trebuie încurajată procesarea de produse agricole în România, iar Guvernul României prin Ministerul Agriculturii pune mare accent pe dezvoltarea

Risipa alimentară

În spațiul mediatic românesc și internațional există îngrijorări legate de o eventuală criză alimentară cauzată de limitarea exporturilor din Ucraina din cauza războiului. Conform comunicărilor făcute de reprezentanții Organizației Națiunilor Unite, riscuri sunt în primul rând pentru țările sărace, din Africa. Pe plan național, în momentul de față, trebuie să fim precauți, dar nu trebuie în niciun caz să alimentăm panica, mai ales că România este una dintre țările europene aflate în topul producției de cereale și alte culturi agricole.

În acest context, revin în atenția publică discuția despre risipa alimentară. Conform studiului Food Waste Index Report 2021, în 2020 aproximativ 70 kg de mâncare erau risipite anual de fiecare cetățean român. Cantitatea este în scădere la 129 kg/persoană/an în 2016, dar rămâne la un nivel ridicat. Pe lângă cadrul legal care prevede reglementări pentru operatorii economici în vederea diminuării risipei, sunt necesare și campanii de educare și conștientizare a consumatorilor finali.

Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă în colaborare cu Ministerul Agriculturii a inițiat o astfel de campanie în urma căreia CNA a inclus pe lista spoturilor de informare publică recomandate un clip pentru conștientizarea impactului risipei alimentare la nivelul populației: „Risipa alimentară înseamnă bani aruncați!”

Distribuie:

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Rezervările pentru sezonul de iarnă sunt încă sub nivelul de dinaintea pandemiei în Europa 

Abia întorși din vacanța de Ziua Națională a României,...

Relațiile bune cu colegii, al doilea cel mai important motiv pentru a rămâne conectat la job pentru aproape 60% dintre angajați

Reconectarea cu echipa și valorile companiei, după provocările...

Garanții de stat și credite cu dobândă subvenționată acordate de EximBank

EximBank anunță că de la 15 decembrie 2022, companiile...