Paul Smith și Daniel Apostol
Interviu realizat de Daniel Apostol cu Paul Smith, președinte al CFA și CEO al CFA Institute
La întâlnirea CFA Europa Centrală și de Est de la Ljubljana ați subliniat cât de important este pentru întreaga lume să sporim nivelul investițiilor, cu ajutorul profesioniștilor în investment management. Dar apropo de investiții: lumea vorbește de impactul războiului mondial al comerțului asupra proiectelor de investiții prezente și viitoare. Ce credeți că se va întâmpla?
Acest război mondial al comerțului nu este deloc bun. Nu are cum să iasă cineva câștigător din acest conflict economic. Eu cred că un lucru foarte bun care s-a întâmplat în ultimii 20-30 de ani este tocmai globalizarea comerțului și a finanțelor, pentru că acest proces ajută la creșterea nivelului de trai și a standardelor de viață peste tot în lume. Acest lucru se poate vedea dacă analizăm ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 – 30 de ani în lumea întreagă. Mai mulți oameni au fost scoși din sărăcie în ultimele trei decade decât s-a reușit vreodată înainte, iar acest lucru extrem de pozitiv a fost posibil doar ca rezultat al globalizării. Totuși trebuie să recunoaștem că în același timp s-a mai întâmplat ceva: oamenii din statele bogate resimt că are loc un transfer de bogăție din țara lor către țările sărace, în unele sensuri globalizarea are ca efect faptul că oamenii din țările bogate capătă un sentiment de nemulțumire pentru că simt că standardul lor de viață nu crește cu viteza pe care și-o doresc, înfrânată fiind de acest transfer de bogăție. Este atunci mult mai ușor să dai vina pe altcineva. Să acuzi statele mici și economiile sărace că trag înapoi sau că țin pe loc ritmul de dezvoltare a celor bogați. De aceea cred că războiul comerțului este o reacție naturală la această nemulțumire. Iar pe scurt timp aceasta va fi o problemă.
Pe termen lung cred că va fi chiar și mai rău. Este un argument cum că sistemul pe care l-am construit în ultimii 20 de ani a ajuns la un stadiu ce trebuie analizat, suntem într-un formă care cere o evaluare a ceea ce am făcut până acum pentru că s-au ridicat rapid state precum China, de la un nivel de sărăcie de 1000 dolari/capita la 10.000 dolari/capita. Iar regulile prin care China a crescut de la 1 la 10 diferă de regulile de a crește China de la 10 la 30, ca ordin de mărime. Așa că războiul mondial al comerțului este cu adevărat de fapt despre rescrierea regulilor, a modelului de creștere economică globală. Dacă o vom face cu înțelepciune, atunci pe termen lung lumea va primi de fapt o soluție pozitivă. Eu sunt un optimist, de asta cred că felul în care lumea va trece prin acest război comercial va duce de fapt la creșterea ei. Dacă ne uităm la relațiile dintre Statele Unite și Mexic, unde părțile au ajuns deja la un nou acord, cred că ăsta este un semn că așa se va întâmpla și cu relația SUA-China. Pentru că ambele țări au nevoie una de alta și atunci vor veni amândouă cu un nou set de reguli comune. Dar perioada pe care o traversăm pentru moment este una încâlcită, care produce multe necazuri și pagube pe termen scurt. Nu cred însă că aceste lucruri vor persista mult, nu știu când se vor termina, dar nu pot dura foarte mult timp. Este un război care are un sfârșit, ne îndreptăm spre el, vine curând momentul în care vom trage concluziile.
O provocare la un comentariu scurt pe o temă inimaginabil de lungă. Cum ați defini un sistem de pensii „corect”?
Cred că trebui să aibă la bază plăți egale atât din partea individului, cât și din partea companiei care îl are angajat. Omul trebuie să înțeleagă că are răspunderi față de propriul viitor, iar compania trebuie să înțeleagă la rândul ei că poartă răspunderea față de propriii angajați. Amândouă părțile trebuie să contribuie în mod egal la un plan de pensii. Rolul statului trebuie să fie acela de a păstra corect evidențele cu privire la aceste plăți și de a fi cel care stabilește regulile corecte dintre companie și individ. E nevoie de asigurarea unui echilibru, pentru că firmele au putere financiară, dar au și mai multă expertiză financiară decât au indivizii, iar statul trebuie să stea la mijloc astfel încât să vegheze companiile să fie corecte cu cetățeanul. Pentru că vorbim de sume uriașe care stau la mijloc.
Uniunea Europeană are câteva probleme majore la care trebuie să găsească rapid soluții: Brexitul, problema migrației și problema demografică; Europa îmbătrânește, devine un muzeu, pierde forța de muncă. Credeți că aceste trei probleme vor conduce la pierderea de investiții strategice în Europa?
În primul rând, apropo de Brexit, Marea Britanie nu fuge nicăieri, nu dispare de pe lume, rămâne în continuare o „mică insulă”, atașată la nordul Europei, care va continua să aibă nevoie de Europa, iar Europa va continua să aibă nevoie de această țară insulară. Nu pot să spun acum care vor fi aranjamentele post-Brexit, dar cred că după o perioadă de ajustări, de așezări, Regatul Unit va rămâne un partener de drum lung pentru Europa. Nu pierde nimeni Marea Britanie, este doar o chestiune de redefinire a relațiilor dintre cele două părți, un aranjament diferit de ce a fost până acum. Ar putea dura poate încă 10 ani. Dar eu spun că odată ce vom traversa acest proces de redefinire a relațiilor, Marea Britanie va fi un partener al UE și ne vom regăsi într-un statut mai bun decât cel de astăzi.
„Aceeași mireasă cu un alt fel de contract prenupțial”, dacă este să facem o astfel de comparație?
Posibil, de ce nu? Ca să continuu metafora, cred că ne vom „reînnoi jurămintele” la un moment dat în viitor. Orice viitor ne-am putea imagina pentru Regatul Unit (UK), nu poate fi altfel decât un viitor european, trebuie să fie un viitor european, nu se poate altfel. Iar dacă unii identifică Brexitul cu ieșirea UK din Europa, atunci fac o mare greșeală. Marea Britanie nu poate părăsi Europa, trăiește în Europa, există în Europa. Pleacă din UE, dar rămâne europeană. Este ceva cu totul diferit. Mă îngrijorează mai curând Brexitul pentru UK pe termen scurt, dar nu-mi fac griji pentru viitor. Pe termen scurt, efectul va fi negativ, dar nu cred că va avea un impact uriaș pentru UE. Pe termen lung, atât UE, cât și UK vor construi o relație între ele mai bună decât cea de astăzi.
Ce facem cu îmbătrânirea Europei?
Este un fenomen cu care ne confruntăm și nu prea avem ce face. Nu putem opri îmbătrânirea, dar această problemă este strâns legată de chestiunea migrației. Cred că asta este o mare provocare pe care o are Europa, două chestiuni extrem de complicate care se leagă una de alta. Ca istoric, am gândit totdeauna că Europa de astăzi este într-un fel o oglindă a Europei din anii 300-400 d.H. Atunci când aveam o comunitate foarte bogată înconjurată de popoare sărace, iar acestea erau aspirate de către națiunile bogate din nucleul european. Astfel s-a întâmplat cu invaziile hunilor, vizigoților, goților, mongolilor în Europa în așa-numita „eră neagră”. Cred că avem într-un fel de traversat o fază similară. Când te uiți la Orientul Mijlociu, la Africa, lumea nu a făcut nici pe departe încă destul pentru a promova creșterea și dezvoltarea economică în aceste regiuni și, ca rezultat, un cetățean de acolo își dorește să vină în Europa din motive întemeiate, evidente. Nu este vreo soluție la criza migrației dacă noi nu vom fi în stare, ca europeni, să dăm acelor oameni din Africa, din Orientul Mijlociu sau din altă zone cu economii sărace un motiv să rămână acasă. Nu am făcut asta. Așa că eu cred că ne vom confrunta mult cu criza migrației, este o criză pe care o vom avea pentru următoarea sută de ani. Cred că legat de asta, dacă vrem să acționăm pozitiv, să gândim pozitiv, migrația va rezolva în același timp problemele demografice ale Europei. Acești oameni sunt mai tineri. Provocarea este că ei nu împart cu noi neapărat structura etnică a europenilor, religia europeană, valorile vest-europene. Cum anume vom coopera cu imigranții, cu refugiații, asta este cu adevărat problema. Dar a gândi că am putea să-i oprim să sosească, asta pur și simplu nu este practic. Cum controlăm valul și cum îl integrăm, aceasta este cu adevărat subiectul de discuție. Și cum ne gândim în termeni pozitivi să rezolvăm problema demografică a Europei beneficiind de valurile de imigranți furnizate de zonele sărace sau nesigure din apropierea Europei, să revitalizăm economiile noastre. Dar este dificil, trebuie să recunoaștem.
La întâlnirea de la Ljubljana ați transmis un mesaj comunității experților în investiții financiare, iar mesajul sublinia nevoia expresă de profesionalism.
Cred că profesionalismul este singura cale corectă care prin care se construiește relația de încredere dintre consultanții de investiții și clienții acestora, dar și cu cei care reglementează piețele. Dacă vrem să dezvoltăm sectorul investițiilor în întreaga lume, trebuie să construim această încredere punând interesul clientului pe primul loc. În același timp, trebuie să avem un sens al scopului urmărit, pentru că, în absența obiectivului, nu ai cum să convingi clientul, nici publicul și nici reglementatorul că ai un rol esențial în protejarea businessului și a valorilor acestuia.
