Impactul din industria țițeiului și gazelor naturale va fi resimțit de-a lungul lanțurilor globale de aprovizionare cu petrol și se va extinde în multe alte părți ale sectorului energetic.
Lumea petrolului a cunoscut multe șocuri de-a lungul anilor, dar niciunul nu a lovit industria cu ferocitatea din primăvara asta. Pe măsură ce piețele, întreprinderile și economiile întregi se gârbovesc sub șocurile crizei globale cauzate de pandemia de COVID-19, prețul petrolului a fost aruncat în derizoriu. Impactul este resimțit de-a lungul lanțurilor globale de aprovizionare cu petrol și se va extinde în alte părți ale sectorului energetic. Presiunea a venit din toate direcțiile: o scădere precipitată a cererii globale de petrol, deoarece pandemia a scăzut consumul de combustibil, în special în sectorul transporturilor, agravat de un șoc de aprovizionare din cauza sfârșitului restricțiilor de producție de la producătorii OPEC și Rusia (OPEC +). Amploarea prăbușirii cererii de petrol, în special, depășește cu mult capacitatea de adaptare a industriei petroliere.
Cu 3 miliarde de oameni din întreaga lume aflați săptămâni întregi sub o anumită formă de blocare din cauza coronavirusului, unul dintre stabilizatorii tradiționali pentru piața petrolului lipsește. Prețurile scăzute stimulează, de obicei, o reacție din partea consumatorilor, dar o astfel de stimulare a cererii este foarte puțin probabilă de data aceasta, cel puțin pe durata urgenței globale de sănătate. În schimb, o acumulare rapidă a stocurilor de petrol a dus la saturarea capacității de stocare disponibilă, reducând în continuare prețurile. Acesta este un moment fără precedent pentru cei angajați în activitatea de furnizare a petrolului și cei care se bazează pe veniturile asociate.
În analiza sa, Agenția Internațională pentru Energie (IEA) evidențiază că în momentul de față aproximativ 5 milioane de barili de petrol produse în întreaga lume în fiecare zi nu aduc prețuri suficient de mari pentru a acoperi costurile obținerii acestuia din teren, iar aceste operațiuni pierd acum bani pe fiecare baril produs.
Ideea de a scoate mai puțin petrol din pământ nu este neapărat bună, mai ales pentru operațiunile care vor fi forțate să oprească efectiv producția. În funcție de cât timp cred că va dura criza, unii dintre producătorii mai puternici pot continua să pompeze ulei, chiar dacă pierd bani. Acest lucru s-ar putea întâmpla dacă costurile de întrerupere a producției (și, eventual, de reîncepere a acesteia, dacă se dovedește posibil) sunt mai mari decât pierderile de exploatare. Mai mult, unii producători pot opta să aștepte și să vadă dacă rivalii mai slabi ies din activitate, ceea ce ar îmbunătăți mediul pentru cei care rămân în joc.
Cu toate acestea, există acum o amenințare suplimentară, chiar mai perversă, cu care se confruntă mulți producători, indiferent de costurile de operare sau strategiile lor. Pe măsură ce cererea se estompează, întregul lanț de aprovizionare pentru rafinarea, transportul și stocarea de petrol începe să se închidă, ceea ce face din ce în ce mai dificil să împingă noua ofertă în sistem. Prețurile disponibile pentru producători au scăzut la o singură cifră în vestul Canadei și chiar au existat incidențe de stabilire a prețurilor negative pentru unele tranzacții din America de Nord. Pentru unii producători, în curând nu ar putea exista loc unde să plece petrolul lor. Companiile petroliere au răspuns la prăbușirea prețurilor anunțând reduceri mari ale cheltuielilor lor pentru producția nouă. Reducerile inițiale au fost cuprinse între 20% și 35% în comparație cu investițiile pe care le-au evidențiat anterior pentru 2020.
