Va încetini războiul lui Putin creșterea Chinei?

Date:

_________________

De Nancy Qian

CHICAGO – Pe 5 martie, China anunța o țintă de creștere a PIB-ului pentru acest an de aproximativ 5,5%, cea mai scăzută țintă din 1991. Dar asta nu ar trebui să fie o surpriză. În 2013, economiștii Băncii Mondiale și Consiliul de Stat chinez au estimat că rata anuală de creștere a Chinei va scădea la 5% până în 2030. Aceasta poate fi încă o supraestimare, având în vedere că ratele de creștere în perioada 2010-2016 s-au dovedit a fi umflate cu 1,8 puncte procentuale iar creșterea medie în economiile OCDE este de aproximativ 3%.

Pe atunci, economiștii și factorii de decizie politică au prezis, de asemenea cu exactitate, principalele provocări pentru creșterea pe termen lung în China, inclusiv creșterea inegalității, corupția, îmbătrânirea populației, ineficiența companiilor mari și adesea deținute de stat și poluarea. Dar nimeni nu ar fi putut prevedea incertitudinea economică semnificativă suplimentară care decurge din pandemia COVID-19 și acum din invazia Ucrainei de către Rusia.

Pandemia a perturbat grav lanțurile de aprovizionare și a crescut prețurile peste tot. China este deosebit de îngrijorată de creșterea prețurilor la alimente, deoarece țara este un importator net de alimente, factura totalizând 133 de miliarde de dolari în 2019. Problemele de aprovizionare și vremea nefavorabilă au făcut ca prețul legumelor din orașele chineze să crească cu 30,6% în Noiembrie 2021 față de Noiembrie 2020. Prețul ouălor, o sursă majoră de proteine ​​pentru clasa de mijloc, a crescut cu 20,1% în aceeași perioadă.

Cealaltă preocupare principală a Chinei este costul energiei, deoarece este, de asemenea, un importator net de cărbune, gaze naturale și țiței. Creșterea cererii din partea fabricilor chineze care au reluat producția în timpul redresării economice post-pandemie a contribuit la scumpirea în continuare a mărfurilor energetice. Autoritățile de reglementare chineze au răspuns prin ridicarea plafonului la prețurile subvenționate la electricitate. Dar acest lucru a fost insuficient pentru a compensa pierderile aduse producătorilor de electricitate, deoarece prețurile cărbunelui și cererea internă au continuat să crească. În consecință, centralele electrice din mai multe provincii din nord-est s-au închis în septembrie 2021, ducând la întreruperi bruște de curent în masă și la o cascadă de perturbări economice și sociale.

Guvernul chinez a crescut și mai mult plafonul de preț și a stimulat producția internă de cărbune, folosind rezervele sale mari. Dar rezervele Chinei de alte surse de energie sunt limitate, iar cererea de energie este probabil să continue să crească.

Aceste preocupări economice, împreună cu dorința de a prezenta un front comun împotriva Statelor Unite, ajută la explicarea angajamentului Chinei față de relația „fără limite” cu Rusia pe care președintele Xi Jinping și președintele rus Vladimir Putin au proclamat-o la începutul lunii februarie. Energia este piesa economică centrală a relațiilor chino-ruse. În 2019, combustibilul a reprezentat aproximativ 17%, sau 344 de miliarde de dolari, din importurile totale ale Chinei, de 2,1 trilioane de dolari. Rusia este cel mai mare exportator de țiței în China din 2016 și este furnizorul său de gaze naturale cu cea mai rapidă creștere. Douăsprezece la sută din toate importurile de petrol și gaze din China provin acum din Rusia.

Pentru a satisface cererea internă de energie și pentru a-și modera emisiile de gaze cu efect de seră, China intenționează să crească ponderea gazelor naturale în consumul său de energie primară la 15% până în 2030. Rusia deține aproape un sfert din rezervele de gaze ale lumii și este cel mai mare exportator. Prin urmare, cele două țări au convenit luna trecută asupra unui contract pe termen lung în baza căruia exporturile de gaze rusești către China vor crește la 48 de miliarde de metri cubi, sau aproape 10% din consumul de gaz estimat al Chinei, de 526 de miliarde de metri cubi, până în 2025.

Invazia Ucrainei de către Rusia și sancțiunile economice și financiare ulterioare impuse Rusiei de către Occident, au aruncat brusc o umbră de incertitudine asupra acestor planuri. Pe lângă exacerbarea întreruperilor existente în lanțul de aprovizionare, sancțiunile ample au făcut dificilă operarea firmelor chineze în Rusia. Cel mai important, războiul implică doi dintre cei mai mari exportatori mondiali de alimente și energie.

Ucraina și Rusia reprezintă împreună 28% din exporturile mondiale de cereale, iar contractele futures pe grâu la Chicago Mercantile Exchange au crescut cu peste 50% de la invazie. În mod similar, prețurile petrolului, gazelor și cărbunelui au crescut din cauza întreruperilor de aprovizionare și a sancțiunilor împotriva Rusiei. Aceste presiuni inflaționiste ar putea avea efecte potențial devastatoare asupra populației chineze, precum și asupra producătorilor din țară.

Dar poziția politică neutră a guvernului chinez față de războiul Rusia-Ucraina poate avea, de asemenea, beneficii economice dacă China devine mai importantă pentru Rusia, fără a jigni excesiv partenerii comerciali importanți occidentali, cum ar fi SUA și Australia. Exporturile de alimente rusești în 2021 au totalizat 38 de miliarde de dolari, dintre care 4,7 miliarde de dolari au fost către Uniunea Europeană. Așadar, inflația chineză a prețurilor la alimente ar putea fi moderată dacă sancțiunile UE vor determina Rusia să redirecționeze o parte din exporturile sale de alimente către China în condiții favorabile.

În mod similar, China va câștiga probabil condiții mai favorabile pentru importurile sale de energie pe măsură ce războiul continuă și alte țări își reduc achizițiile de petrol și gaze rusești. SUA au interzis importurile de petrol rusesc, iar alte țări vor urma probabil exemplul. La fel, UE intenționează să-și reducă dependența de gazul natural rusesc cu două treimi în acest an și să caute furnizori alternativi și surse de energie pentru a compensa.

În timp ce tranziția de la gaz va lua mai mult timp, pare inevitabil că Rusia va trebui să caute alți cumpărători în curând. Având în vedere că petrolul și gazele au reprezentat 60% din exporturile Rusiei și au generat 39% din veniturile bugetului federal în 2019, China va fi într-o poziție puternică de negociere.

În cele din urmă, impactul războiului Rusia-Ucraina asupra economiei chineze va depinde de durata conflictului și de amploarea devastării pe care le provoacă în Ucraina și Rusia, precum și în alte părți ale economiei globale. Va depinde, de asemenea, de câtă bunăvoință rămâne între China și aliații occidentali ai Ucrainei atunci când luptele se vor opri.

În mod clar, 2022 va fi un an de incertitudine în care China are un control limitat asupra ritmului său de creștere economică. Noile riscuri care decurg din războiul din Europa de Est au agravat provocările anticipate de factorii de decizie din cauza redresării lente și inegale post-pandemie. În acest moment, nimeni nu știe să spună cum anume se vor descurca în lunile următoare China și restul economiei globale.


Nancy Qian ©Kellogg School of Management

Autor: Nancy Qian, profesor de economie managerială și științe decizionale la Kellogg School of Management de la Northwestern University, este director fondator al China Econ Lab și al Northwestern’s China Lab.

© Project Syndicate 2022, Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol, ClubEconomic

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...