Acordul Verde European – mit sau realitate?

Energia a fost importantă încă de la fundamentarea proiectului Uniunii Europene, atunci când statele membre fondatoare (Belgia, Franța, Germania, Italia, Olanda și Luxemburg) au creat Comunitatea Cărbunelui și Oțelului (CECO), în anul 1951. Atât CECO, cât și Tratatul Euratom privind instituirea unei Comunități Europene a Energiei Atomice (1957) au abordat cu precădere importanța a două surse de energie – cărbunele și energia nucleară. Ulterior, rolul decisiv al petrolului, al gazelor naturale și a energiei electrice a menținut energia în topul agendei economice și politice a Comunității generând o intensificare a activității de reglementare la nivel comunitar, în scopul creării unei piețe energetice europene, dar și a elaborării treptate a unei politici energetice la nivelul UE. Câțiva ani mai târziu, în 2007, prin Tratatul de la Lisabona, sectorul energetic a căpătat o bază juridică, iar UE a dobândit competențe partajate cu statele membre. În anul 2011, Comisia Europeană a lansat comunicarea privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperare internațională, ceea ce a marcat totodată și formalizarea dimensiunii externe a politicii UE privind energia. Crearea unei dimensiuni externe a politicii UE pentru energie a fost realizată atât în scopul unei mai bune coordonări în rândul statelor membre, cât și pentru consolidarea profilului UE în relația cu partenerii externi. Măsurile de combatere a schimbărilor climatice și îngrijorările generate de acest fenomen au apărut mai târziu.

În prezent, energia și schimbările climatice sunt abordate în strânsă legătură, pornind de la faptul că producția de energie – în principal prin arderea combustibililor fosili și consumul de energie – în industrie, în rândul gospodăriilor și în sectorul transporturilor generează o cantitate semnificativă de emisii de gaze cu efect de seră.
Europa cunoaște o trecere de la un sistem energetic bazat pe combustibili fosili la un sistem energetic cu emisii reduse de dioxid de carbon, digitalizat și orientat către consumator.

Dinamica deosebit de activă a sectorului energetic la nivel mondial a determinat schimbări majore generate de factori precum implementarea unor politici de combatere a fenomenului de încălzire globală (de exemplu, semnarea Acordului de la Paris la sfârșitul anului 2015, prin care statele semnatare și-au asumat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră) sau adoptarea de noi tehnologii.

UE este singura economie din lume care a implementat o legislație ce acoperă toate sectoarele economiei în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile Acordului de la Paris. „Pachetul energie curată pentru toți europenii” constituie cadrul UE de politică energetică, prin care sunt propuse condițiile prealabile de reglementare pentru tranziția către o energie curată, și vine ca un răspuns privitor la ce pași sunt propuși în scopul îndeplinirii angajamentelor asumate de UE în cadrul Acordului de la Paris.

Pachetul energie curată pentru toți europenii, propus de fosta conducere a Comisiei Europene în noiembrie 2016, include opt texte legislative privind piața de energie electrică și consumatori, eficiență energetică și eficiența energetică a clădirilor, regenerabile și sustenabilitatea bioenergiei, precum și guvernanța Uniunii Energetice. Revizuirea unui număr de trei directive a fost finalizată în 2018 – Directiva privind performanța energetică a clădirilor (EPBD), Directiva privind eficiența energetică (EED) și Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (RES). Regulamentul privind guvernanța Uniunii Energetice a fost publicat de asemenea în 2018. În 2019, Pachetul energie curată pentru toți europenii a fost completat prin publicarea a trei regulamente și a unei directive privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice, piața internă de energie electrică, respectiv instituirea ACER.

Conform pachetului legislativ energie curată pentru toți europenii, Uniunea se angajează în procesul de dezvoltare al unui sistem energetic sustenabil, competitiv, sigur și decarbonizat până în anul 2050. Regulile promovate de acest pachet legislativ au scopul de a consolida drepturile consumatorilor, plasându-le în centrul tranziției energetice, prin intermediul acestora fiind vizat totodată procesul de creare de noi locuri de muncă într-o economie modernă care nu lasă nicio regiune și niciun cetățean în urmă.

Aceste noi reguli vor permite totodată Uniunii să-și manifeste poziția de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice în conformitate cu cele prevăzute în Acordul de la Paris, prin care UE s-a angajat să-și reducă emisiile cu 40% sub nivelurile din anul de referință 1990, până în 2030. Noua conducere a CE, instaurată la finele anului 2019, propune o creștere a obiectivului setat pentru anul 2030 privind reducerea emisiilor cu efect de seră la 50%, ținta pentru anul 2050 fiind setată la 100%.

Indubitabil, avem în față o creștere considerabilă a obiectivului privitor la combaterea schimbărilor climatice din partea blocului comunitar. Totodată, această ambiție a noii Comisii reflectă deopotrivă cea mai mare provocare, dar și oportunitate a timpurilor noastre – aceea de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic din lume până în anul 2050. Pentru a susține cu argumente acest deziderat, Comisia Europeană a prezentat la finalul lunii decembrie 2019 Acordul Verde European (The European Green Deal), care prevede ceea ce se dorește a fi cel mai ambițios pachet de măsuri menite a permite cetățenilor și întreprinderilor din UE să beneficieze de o tranziție ecologică durabilă.

Considerat succesorul Pachetului legislativ energie curată pentru toți europenii, Acordul Verde European reprezintă una dintre cele șase direcții ambițioase propuse de Comisia Von der Leyen, pe care de altfel este structurat programul de politici pe care UE intenționează a-l folosi în scopul de a conduce la îndeplinirea obiectivelor comune existente în rândul statelor membre ale UE (agenda integrală ce vizează orientările politice ale CE pentru perioada 2019-2024 propusă de Ursula Von der Leyen poate fi consultată aici – https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/political-guidelines-next-commission_en.pdf).

Conform declarațiilor noului președinte al Comisiei Europene, pentru atingerea acestor ținte ambițioase Comisia Europeană pune la dispoziția statelor membre 100 de miliarde de euro, bani necesari investițiilor pentru asigurarea unei tranziții de la o economie poluantă la una curată, asigurând totodată continuitatea muncii și un cadru lucrativ just pentru cei ale căror locuri de muncă ar putea fi afectate de acest proces.

Comparativ cu Pachetul legislativ energie curată pentru toți europenii, Acordul Verde European este proiectat astfel încât să poată asigura o mai bună potrivire a resurselor tehnologice și financiare disponibile, în conformitate cu obiectivele propuse, venind totodată cu o perspectivă mai largă. Acest acord tratează de asemenea cu prioritate și economia circulară, digitalizarea și mobilitatea. În plus, este de așteptat ca oportunitățile să fie explorate cu privire la impozitarea CO2 de exemplu și cu promovarea în mod susținut a utilizării hidrogenului. Obiectivul principal al acordului rămâne îmbunătățirea procesului privind oportunitățile tehnologice, consolidarea cooperării în ceea ce privește politicile aferente diferitelor domenii de importanță majoră pentru economia UE și menținerea consecvenței în ceea ce privește reglementările legate de schimbările climatice – prin EPBD, EED, ecodesign și etichetare energetică.
Pe de alta parte, există și voci care susțin faptul că documentul propus de Comisia Europeană prin care este prezentat Acordul Verde European este prezentat de o manieră mult prea simplistă raportat la nivelul foarte crescut de ambiții propus, în cele 24 de pagini ale sale nefiind conturate sau trasate direcții clare de acțiune pentru fiecare stat membru al UE. De altfel, însăși președinta CE, Ursula von der Leyen, a recunoscut că există încă anumite detalii ce necesită a fi puse la punct și că Acordul Verde European reprezintă mai degrabă o „foaie de parcurs vastă”, decât un plan de acțiune definitiv.

La acest moment, ținta principală a actualei conduceri a Comisiei Europene – aceea de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în anul 2050 – este insuficient susținută de detalii referitoare la ce mix energetic va folosi UE, ce tehnologii se vor implementa sau ce tipuri de stimulente vor fi folosite în scopul reducerii emisiilor de CO2. Există, totuși, un element de similitudine identificat între Acordul Verde European al UE și Noul Acord Verde propus în Statele Unite și anume accentul pus pe inovație și pe protecția angajaților din sectoarele ce urmează să fie reformate, ambele documente invocând teme similare ce țin de justiția socială.

Mixul energetic variază considerabil de la un stat membru la altul și evoluează cu timpul ca urmare a condițiilor geografice ale țărilor respective, cum ar fi disponibilitatea resurselor naturale și accesul la acestea, opțiunile de politică națională, decizia de a recurge sau nu la energie nucleară, schimbarea stimulentelor financiare, progresele în ceea ce privește tehnologiile, cerințele în materie de decarbonizare și dezvoltare a pieței interne. La nivel național, prin măsurile întreprinse în elaborarea politicilor energetice, România trebuie să-și asume faptul că securitatea energetică a unui stat este parte integrantă a securității energetice a altor state.

În calitate de stat membru, România și-a exprimat în repetate rânduri solidaritatea față de cele mai importante preocupări și inițiative lansate si exprimate de UE, monitorizând îndeaproape diferitele inițiative legislative ale CE care vizează implementarea strategiei UE privind sectorul energetic. Cu toate acestea, poziția României în favoarea prezervării dreptului fiecărui stat membru de a decide cu privire la mixul energetic național, cu accent pe utilizarea resurselor primare naționale, prin respectarea cerințelor de mediu și prin eficientizarea tehnologiilor utilizate, în vederea asigurării unei securități energetice crescute rămâne neschimbată.
Ca o simplă concluzie a celor expuse anterior, Acordul Verde European reprezintă un prim pas către conectarea Europei continentale la inițiative similare existente în Statele Unite și, totodată, constituie un cadru prin care sunt promovate idei ce vizează crearea structurilor pentru susținerea investițiilor în tehnologii curate la scară globală, sprijină digitalizarea, promovează rolul eficienței energetice și al energiei provenite din surse regenerabile, acordând, de asemenea, un loc fruntaș conceptului de economie circulară.