Interviu cu Cătălin Niță, director executiv
al Federației Patronale de Petrol și Gaze

ECONOMISTUL: Ce consideră Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG) că nu ar trebui să lipsească din legea care reglementează investițiile în exploatarea gazelor naturale din subsolul Mării Negre?

Cătălin Niță: E bine ca cititorii dumneavoastră să înțeleagă că în întreaga lume se duce o competiție continuă pentru atragerea de investitori majori, a căror contribuție financiară este esențială pentru dezvoltarea economică a celor ce o primesc. În regiunea Mării Negre există aceeași competiție și, din fericire, România poate pune pe masă câteva argumente competitive față de alte state riverane Mării Negre: suntem membri ai UE, membri ai NATO, suntem o țară cu experiență de peste 100 de ani în exploatarea zăcămintelor continentale de gaze naturale și de peste 40 de ani în exploatarea zăcămintelor marine, deținem deja operatori și tehnologii care extrag gaz din subsolul Mării Negre.

Problema este că România are o lege offshore rezultată exclusiv în urma unor confruntări politice interne, fără să fi fost rezultatul unor consultări serioase cu toate părțile implicate, cu reprezentanții companiilor autohtone sau ai celor multinaționale care și-au exprimat dorința de a investi la Marea Neagră. Textul actual al legislației nu folosește în prezent nimănui, de unde și blocajul proiectelor de investiții în offshore-ul Mării Negre: legea nu aduce beneficii nici companiilor care doresc să investească, nici statului român, care poate pierde venituri bugetare estimate la circa 30 de miliarde de dolari, nici pieței muncii, care este vitregită de crearea a peste 30.000 de locuri de muncă.

La nivelul FPPG, care reprezintă cu succes întregul lanț de producție din sectorul țiței și gaze naturale, considerăm că, pentru a fi utilă societății, economiei naționale, statului și operatorilor din sector, legea offshore trebuie să întrunească trei principii de elaborare:

În primul rând, este nevoie de clarificarea regimului de stabilitate fiscală și legislativă. În luarea deciziei de a investi în proiecte ce presupun cheltuieli de ordinul miliardelor de dolari, titularii de acorduri petroliere dezvoltă bugete și planuri operaționale multianuale, bazate pe cadrul fiscal, legislativ și de reglementare existent la momentul demarării investițiilor, motiv pentru care stabilitatea și predictibilitatea reprezintă două dintre condițiile esențiale. Apoi, este nevoie de introducerea unui sistem de impozitare echitabil, astfel încât proiectele de investiții cu costuri și riscuri ridicate să aibă fundamentare economică, să aibă randament pozitiv, dorit de altfel de toate părțile implicate. Dezvoltarea proiectelor, așa cum arătam mai devreme, presupune costuri foarte mari, iar titularii de acorduri petroliere ar trebui să aibă siguranța recuperării acestor costuri. Cota efectivă de impozitare pentru producția de gaze naturale în România este mai mult decât dublă față de media la nivel european și cu mult mai mare față de alte țări care au înregistrat descoperiri de gaze naturale în Marea Neagră (Turcia și Bulgaria). Nu în ultimul rând, este nevoie ca statul român, prin această lege, să asigure mecanisme de piață echitabile, competitive, oferind producătorilor posibilitatea de a comercializa gazele naturale în mod liber, fără reguli impuse administrativ, ci doar în funcție de cerere și de ofertă.

Când credeți că ar fi o dată realistă pentru începerea operațiunilor de extracție a gazelor naturale din perimetrul offshore Neptun Deep din Marea Neagră?

În cazul în care procesul de reglementare se încheie anul acesta cu o construcție legislativă favorabilă demarării investițiilor la Marea Neagră, iar investitorii vor lua decizia să se implice în exploatarea offshore a gazelor din zăcămintele românești din subsolul Mării Negre potrivit modelului existent de proiect de exploatare, probabil că o dată realistă pentru extracția primei molecule de gaz se situează undeva într-un orizont de timp relativ apropiat. Să nu uităm că până la exploatarea efectivă, o perioadă semnificativă de timp va fi consumată cu transportul, amplasarea și punerea în funcțiune a echipamentelor și tehnologiilor specifice unor platforme marine de foraj și extracție la mare adâncime.

FPPG a avertizat în repetate rânduri că este extrem de important pentru România să nu piardă „ultimul tren” în ceea ce privește extracția de gaze. Ceasul ticăie continuu și pe măsură ce fiecare oră și fiecare zi se scurg, presiunile create de către Pachetul Ecologic European (sau Green Deal) încep să se simtă din ce în ce mai tare și la noi în țară și vor avea consecințe și impact semnificative asupra producției autohtone de hidrocarburi. Pentru securitatea energetică a românilor, este esențial să putem continua să producem gaze o perioadă relevantă din viitorul apropiat, astfel încât să nu depindem masiv de importuri, cum s-a văzut în unele momente critice.

Ce înseamnă de fapt pentru economia României începerea extracției de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre?

Producția de gaze naturale din zăcăminte românești din subsolul Mării Negre ar aduce bunăstarea economică, venituri bugetare și siguranță energetică. Siguranță, deoarece producția de gaze naturale a României, deși printre cele mai mari din Europa, este în scădere. Această scădere naturală, fără investiții în noi producții, ne poate duce la importuri de 40% din consumul actual până în 2030. Pentru comparație, astăzi importăm doar o diferență de aproximativ 10% din consum, restul fiind acoperit de producția internă.

Spuneam că poate aduce și bani în conturile publice și bunăstare la nivelul societății. Dacă proiectele din Marea Neagră sunt pornite, acestea vor aduce
9 mld. de lei în fiecare an la bugetul de stat. Asta poate înseamnă o presiune mai mică pe populație prin taxe și impozite. De asemenea, producția anuală din Marea Neagră ar fi mult mai mare decât consumul, ceea ce poate duce atât la creșterea numărului de persoane care se pot încălzi cu gaze, cât și la un preț mai mic la gaze, în condiții de piață liberă.

Dar, pentru ca acestea să devină realitate, este nevoie mai întâi ca statul român să dea un semnal favorabil începerii investițiilor. Să nu uităm că, doar în faza de explorare, și doar la nivelul unui singur perimetru (Neptun Deep), informațiile publice circulate de consorțiul Exxon-OMV Petrom arată că nivelul investițiilor din Marea Neagră până la acest moment depășește 1 mld. de dolari. Costurile celui mai mare studiu de explorare a bazinului Marii Negre, care însumează forarea a 7 sonde și a peste 6.000 km pătrați de seismică 3D, la peste 100 km de țărmul românesc și la adâncimi și de peste
1.000 de metri, sunt foarte ridicate din cauza tehnologiilor extrem de sofisticate și de rare.

Principalul producător autohton de gaze naturale, Romgaz, poate fi, alături de OMV Petrom, operatorul care să aducă României beneficii din exploatarea offshore?

Romgaz este un membru important al FPPG și o companie cu o tradiție de peste 100 de ani în exploatarea gazelor în România. Experiența și expertiza sa o fac unul dintre cei mai potriviți candidați la derularea multor proiecte de investiții majore în exploatarea de gaze naturale, atât în perimetre continentale cât și offshore.

Cu cât a scăzut producția de gaze a României în ultimii ani și care este rata de înlocuire a rezervelor?

Producția medie anuală de gaze naturale în ultimii ani a fost de circa
11 mld. mc. În condițiile unui declin anual al rezervelor dovedite de circa 5% și ale unei rate de înlocuire de 80%. Așadar rezervele de gaze naturale ale României se vor epuiza, probabil, în 15-20 de ani. Este posibil ca această perioadă să fie prelungită doar prin investiții, atât în sondele existente prin tehnologii noi, cât și prin explorări și exploatări de noi zăcăminte.

Dar, cum spuneam mai devreme, există o competiție reală pentru proiectele de gaz în Marea Neagră. Mai multe țări participă la această „competiție”, iar România nu-și permite să piardă. România are încă din 2012 noi rezerve de gaze dovedite în Marea Neagră, dar, din păcate, noi, românii, am pierdut
9 ani de producție și venituri la bugetul de stat. Competiția în aceste proiecte nu este doar pentru bani, ci și pentru resurse umane și tehnologie. Țara noastră încă se bucură de operatori de offshore care au atât angajați cu experiență, cât și tehnologiile necesare derulării unor astfel de proiecte. Să sperăm ca vor avea suficiente proiecte de lucru în perimetre deținute de România.

Ce fel de tehnologii noi pot scădea declinul natural și de ce nu le folosesc deja operatorii?

Un exemplu bun este big data, o tehnologie care prin reanalizarea datelor seismice și microseismice ale zăcămintelor mature eficientizează producția îmbunătățind caracteristicile rezervoarelor, reducând timpii de săpare a sondelor și crescând siguranța operatorilor. Din păcate aceste tehnologii sunt disponibile doar în cloud, iar legislația petrolieră învechită din România nu permite migrarea acestor date către supercomputerele din cloud din cauza faptului că multe date petroliere sunt considerate date clasificate și au un regim special de utilizare, de multe ori utilizându-se încă hârtia în loc de computer. FPPG a sesizat acest lucru autorităților relevante și sperăm să se schimbe curând această situație.

Credeți că Parlamentul și Guvernul vor face schimbări în politicile publice astfel încât să beneficieze de pe urma investițiilor private din sectorul de petrol și gaze?

Gazul românesc poate fi unul dintre pilonii redresării economice și vectorul de imagine de care avem nevoie, astfel încât să ne ocupăm locul cuvenit în Europa. Este extrem de important ca investitorii să își pună la treabă banii astfel încât să creăm plusvaloare în România. Această plusvaloare va aduce locuri de muncă și venituri la bugetul de stat. Industria noastră poate ajuta la redresarea reală e economiei românești.

Până în acest moment guvernul pare a fi surd la solicitările de dialog cu FPPG. Am pus acest lucru pe seama agitației și a negocierilor dintre partidele politice ale coaliției din jurul numirilor secretarilor de stat din ministere și a bugetului. Parlamentul a fost ceva mai deschis în a discuta despre viitorul acestei industrii. Din păcate nici Guvernul, nici Parlamentul nu au demarat discuțiile pe marginea îmbunătățirii legii
offshore, singurul proiect de țară cu șanse reale de a aduce aproape 30 de miliarde de dolari și 30.000 de locuri de muncă în următorii ani. Și, din păcate, industria noastră nu mai are timpul să aștepte, pentru că sectorul energetic mondial și contextul global nu-i mai permit să aștepte. Semnalul „verde” a fost dat deja încă de la semnarea acordului de la Paris, prin care au fost stabilite ținte extrem de ambițioase de reducere a gazelor cu efect de seră până în 2030 și 2050, ceea ce a făcut din cărbune un paria al sectorului de energie. Încă de anul trecut mai multe instituții financiare au declarat că nu vor mai finanța proiecte din energie care au la bază hidrocarburile. Trebuie să înțelegem că epoca pietrei nu s-a încheiat pentru că s-a terminat piatra, ci pentru că a început epoca bronzului. Așadar în România trebuie să folosim epoca gazului pentru a face tranziția de la cărbune către o economie verde, altă resursă nu mai avem.

DISTRIBUIȚI